Dramă 1
Cu pași greoi
și vârstă ascunsă, calcă alene pe plaja stațiunii. Nu vorbește cu nimeni. Cară
după el, dar parcă ai senzația că găletușa-n care ține o sticlă de juma’ de
palincă îl plimbă prin soarele ce tare „mușcă”. Cândva om bun (bun este și
acum, nu deranjează pe nimeni), cu știință de carte, serviciu bun, doctorate
(pe bune), omul cu pași stinși pășește greoi cu mersul dus, stimpărat, printre
mulțimea de pe plajă. Orice tratament ar face, „se pregătește” pentru lumea
cealaltă, care nu este departe de el. Cine l-o fi mințit? Cine l-o fi trădat?
Ce eveniment nenorocit i-o fi dat brânci în nesătula palincă? Numai el,
amărâtul, știe! Se mută din loc în loc dând ocol plajei și rareori intră-n
binefăcătoarea apă multimilenară. Ce mai înseamnă pentru el viața? Palincă,
înseamnă și palinca nu va avea grijă de el, pentru că este foarte pretențioasă!
Și sticla se termină iute. Omul își ia pașii după el și merge la „alimentat”.
Și viața merge, curge… Mama ei de viață!
07082026-stațiunea
Săcelu-Gorj
***
Dramă 2
Pare o adolescentă fragilă, care „n-a gustat viața”,
dar așezându-se la un moment dat lângă mine, pe plajă, am observat câteva
riduri printre lacrimile-i ce ce târau spre nisipul fierbinte. Întristat de
cele văzute, mă întreb… ghinionul și norocul pot face casă bună? Ea, tinerica,
poate fi definiția ghinionului. Dar nu cumva este prea puțin spus, „omul
ghinion”? S-a legat pe viață și vecie de un monstru care, după cum apare, poate
să-i fie tată. Și au venit împreună la ștrandul multimilenar. La ce or fi venit?
Ea să sufere și să primească discret câte-o „scurtă”-n bărbie, pentru că nu-l
slăbește din ochi, că se ține după el? Femeia sigur îl iubește, dar ce-o mai fi
în acest caz iubire? Ea nu știe decât să se țină după el, mai rău ca mielul
flămând după oaie. Și, repet, nu-l slăbește din ochi. Într-o rochicioară
înflorată acum (s-ar putea să fie la incomodul ciclu feminin), pare o tinerică
din clasa a V-a. O nevinovată copilă, deși s-ar putea să aibă copii acasă.
Plânge. Plânge și se ține după el, care, acum, plin de nămolul care face bine,
dar individul acesta este de fapt un grosolan nămol. C-o burtă evidentă,
țanțoșă, merge înaintea ei și din când în când se oprește, se-ntoarce către
consoarta lui, o amenință brutal cu degetul și-i mai șterge bărbia c-o scurtă
(mică) apăsată. Acum, obrăjorul femeii triste s-a umplut și cu un pic de nămol.
Să se-nvețe minte, ar spuns bestia! Tragedie, dramatism, dezastru, ce-o fi-n
sufletul acestei femei căreia lacrimile-i dau direcția? Numai Dumnezeu cu mila
Lui, cu mare mila Sa, poate să știe. Am văzut on om, o femeie moartă de vie
printr-o mulțime vie, alături de un monstru care nu merită să trăiască. Nu
curând voi putea șterge aceste imagini ale acestui individ cu comportament cel
puțin din Evul Mediu, unde noua nevastă știa c-o așteaptă și-o bătaie bună (se
poate spune și rea), iar nu cu mult timp în urmă, babele le sfătuiau pe mirese:
-Fă, să te ferești de prima palmă că celelalte vin automat, dar unde mergem,
fraților, cu comportamentul acestui bădăran sadea!
08082026-stațiunea Săcelu-Gorj
***
Dramă 3
Ca oriunde și
oricând te duci într-o mulțime, fie și la plajă, intrii-n discuții cu oameni,
te împrietenești chiar. Pe plaja stațiunii Săcelu din județul Gorj, un individ,
două zile la rând (uitase că ne mai povestise și ieri), ne spune că-n
„sălbatica” adunare de la Cluj, Untold, unul dintre cele mai mari festivaluri
de muzică din România, ar fi venit și un „prezicător” indian. Ce-o fi căutat
starostele acesta la noi, știința, istoria și religia nu ne poate explica, dar
individul cică ar fi spus că de toată vina relelor de pe pământ, noi suntem de
vină, noi suntem de vină, pentru că existăm, iar prostimea, căci prostime este,
aplauda în delir. Adică, ce ar fi vrut marțafoiul, să nu existăm noi, lumea,
dar el, ce ar fi făcut fără atâta prostime care să-l aplaude cu spume la gură?
De ce este atâta prostime, Doamne? În loc să-l fi trimis acasă pe jos, fanatici
de nerevizuit îl aplaudau frenetic. Îmi aduc bine aminte, asta referitor la
prostia românească, de perioada de început a „noii Românii”, cea de după
Lovitura de stat din ateistul și însângeratul decembrie 1989. La o mare adunare
populară de la Pitești (spun ce am văzut), pe Ilici cel Groaznic, distrugătorul
nr 1 al țării, l-a scăpat un porumbel pe la zâmbitoare, criminalul spunând: O
vom duce rău! Parcă și el s-a speriat de aceste vorbe și le-ar fi dorit
introduse înapoi, în pupătoare, dar te pui cu prostimea? A-nceput să aplaude de
se mira Iliciul cu toți dracii din pipota lui. Acesta, criminalul, a mai rostit
cu o voce mai tare însă cele spuse mai înainte, că o vom duce greu. Ce credeți,
fraților, prostimea piteșteană, unul nu cred că a rămas acasă, aplauda și mai
tare și mai mult, că o vom duce rău. Ai văzut Iliciul să se lase? Nu, n-are cum
și de data asta repetă și mai tare că o vom duce rău, de-abia mai auzându-se și
celelalte vorbe cum că el este cinstit și spune adevărul, dar mulțimea era gata
să se tăvălească pe jos de viitorul pe care ni-l asigura Ilici cel Groaznic.
Prostia prostimii a fost și este factorul determinant al distrugerii țării și
prostimea votează, alege, se bucură, după care plânge.
09082026-stațiunea Săcelu-Gorj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu