Observator News, Știrile ProTV, HotNews, Gândul, B1TV, SpotMedia și alte publicații au contribuit la popularizarea unei sintagme care a devenit aproape laitmotivul relatărilor despre protestul de la București de sâmbătă, 14 noiembrie: „MITING NEAUTORIZAT”.
Unele au folosit chiar această formulare în titluri, altele au vorbit despre „protest fără autorizație” sau „neautorizat de Primărie”. Oare niciunui redactor nu i-a trecut prin minte să verifice dacă sintagma folosită este și corectă din punct de vedere juridic? Sau adevărul a devenit secundar atunci când există o etichetă suficient de sugestivă pentru a influența percepția publicului?
Să lămurim un lucru elementar: în România, dreptul la întrunire este garantat de articolul 39 din Constituție. Nu este acordat de primărie, nu este condiționat de simpatiile politice ale administrației și nu reprezintă o favoare a autorităților acordată cetățenilor.
Legea 60/1991 reglementează declararea prealabilă a adunărilor publice, procedura de avizare și situațiile în care acestea pot fi interzise. Nu transformă primarul în proprietarul libertății de întrunire.
Există, așadar, o diferență fundamentală între un protest care nu a primit avizul autorităților și unul care ar fi ilegal prin simpla sa existență.
Mai mult, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin articolul 11, protejează libertatea de întrunire pașnică. Restricțiile trebuie să aibă un temei legal, să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică.
Nimeni nu contestă obligația autorităților de a preveni violențele. Dar amenințările unor indivizi nu transformă automat mii de cetățeni în potențiali infractori. Statul trebuie să protejeze întrunirile pașnice, nu să transforme riscul unor incidente într-un argument automat și oportunist pentru suprimarea lor.
Iar aici apare adevărata problemă: când presa preia fără discernământ vocabularul administrației și îl transformă în titlu de știre, mai vorbim doar despre o scăpare terminologică? Nu, vorbim despre deformarea percepției publice!
Un cetățean care citește sau aude obsesiv „miting neautorizat” poate ajunge să creadă că oamenii care ies în stradă fără permisiunea primarului încalcă legea. Exact aceasta este diferența dintre informare și manipulare prin limbaj.
Nu trebuie să fii simpatizantul lui Călin Georgescu pentru a înțelege acest principiu. Nu trebuie să fii membru AUR și nici să fii de acord cu revendicările protestatarilor. Trebuie doar să înțelegi democrația și să fii de acord cu ea.
Astăzi poate fi vorba despre un protest pe care nu îl simpatizezi. Mâine poate fi însă vorba despre unul la care vrei să participi.
Presa are obligația să informeze, să verifice și să pună sub semnul întrebării deciziile puterii. Nu să devină portavocea acesteia.
Așadar, manipulare sau prostie jurnalistică? Indiferent de răspuns, rezultatul este periculos: o societate schiloadă în care presa normalizează ideea că libertatea trebuie cerută în scris și aprobată de putere.
(Viorel Ioniță)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu