E nevoie de o mișcare revoluționară, cu un substrat ideologic si spiritual să scoți oamenii in stradă. Operatiunea „autocarul” arată ca lumea nu se entuziasmează folosind rețete politice învechite de factura social-democrată. Când te declari o voce radicală împotriva „sistemului”, dar pe scenă ți se alătură figuri consacrate tocmai de arhitectura politică pe care pretinzi că o dărâmi, discursul capătă accente de teatru absurd. La miting au participat și oameni sinceri si revoltați, dar pe participarea lor s-au urcat cu picioarele pe scenă vechi politicieni, girați de liderul AUR. Din păcate s-a văzut ieri ca s-a pierdut suflu revoluționar a unei mișcări politice. Banii nu înseamnă totul. Asta nu înțeleg liderii AUR.
Sâmbătă, 14 noiembrie 2026, la mitingul ”neautorizat” din Parcul Izvor organizat în sprijinul lui Călin Georgescu, microfonul a trecut prin mâinile unor personaje ale căror biografii contrazic frontal eticheta de „nouă alternativă”. Spectacolul a început cu Gelu Vișan – fost deputat PDL și ulterior apropiat al Mișcării Populare (PMP) a lui Traian Băsescu – care a lansat din start tonul combativ al după-amiezii, îndreptând acuzații directe către Ciucu, primarul Capitalei, care nu a aprobat mitingul. A urmat George Simion, cel care a încercat să poziționeze evenimentul nu ca o manifestație de partid, ci ca o revendicare organică a „poporului român”, insistând că susținerea pentru Călin Georgescu rămâne de neclintit.
Momentul de vârf al simbiozei ideologice l-a oferit însă Robert Turcescu. Fost deputat PMP și fost candidat susținut de Traian Băsescu la Primăria Capitalei, Turcescu a urcat pe scenă pentru a proclama viitoarea victorie a lui Georgescu. E și colonel în rezervă.Ironia nu ține doar de trecutul său în partidele tradiționale ale fostului președinte, ci și de arhivele mediatice care păstrează momente în care același Turcescu ironiza public ascensiunea și discursul lui Călin Georgescu. Acest paradox ilustrează o mutație frecventă pe scena publică din România: capacitatea opoziției sau a curenților antisistem de a absorbi figuri din eșaloanele trecute ale establishmentului. Când criticii din linia întâi sunt foști parlamentari și exponenți ai vechilor partide portocalii sau populare, ceea ce se schimbă nu este neapărat structura puterii, ci ambalajul retoric. Românii au nevoie de lideri noi, naționaliști-conservatori.
În fața unui electorat nemulțumit, discursul anti-sistem funcționează ca un magnet, însă punerea în operă trădează aceeași veche rețetă: aceiași oameni, discursuri întoarse la 180 de grade și un nou personaj central în jurul căruia se repoziționează vechile rețele de influență. Trebuie o schimbare reală de paradigmă politică în România. ”Timpuri noi cu oameni noi”. E nevoie de un nou suflu revoluționar. George Simion iți cer să schimbi paradigma, deci ”la timpuri noi, oameni noi”. Foștii portocalii si social-democrati îngroapă mișcare suveranistă. E nevoie de o energie nouă și vitală, ca toate partidele patriotice de pe scena politică să colaboreze pentru libertatea și prosperitatea României. Lauda ministrului de interne e o capcană ironică. Mișcarea politică patriotică are nevoie de un avânt nou, de o schimbare spiritual și ideologică, de un idealism pragmatic. Călin Georgescu merita mai mult.
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu