Mă caută o lacrimă neplânsă,
de parcă n-aș fi plâns destul.
Ieri, mă căuta, mi-a spus o babă,
în cimitirul tandru și fudul.
Pe unde-mi umblă lacrima acum?
Aș lua-o-acasă să-i dau să mănânce
și-alături de mulțimea stinsă-n fum,
să-i fac și patul să se culce.
Când s-o trezi, am să o duc în Șasa,
baie să-i fac în apa de Iordan,
să ne plimbăm apoi pe Jghiburoasa,
unde mergeam cu oile mai an.
N-ați întâlnit o lacrimă neplânsă?
De-o veți vedea, să știți că e a mea!
Încă mă ține treaz o viață-aprinsă
și vreau să-mi vină-acasă lacrima.
Să-mi vină iute lacrima acasă,
lângă celelalte ce le strâng,
s-o plâng cum plânge o mireasă,
s-o plâng cum numai eu știu să o plâng.
Puiu RĂDUCAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu