LUCI TRUȘCĂ, CLIPE, Editura Ecou Transilvan, Cluj Napoca, 2024

Motto: „Învață din ieri, trăiește pentru astăzi, speră pentru mâine.„

( A. Einstein)

Am citit undeva că omul ca să evolueze are nevoie de cultură și de frumusețe. Aceste două calități le întrunește poezia Luciei Trușcă.

Coperta cărții cu acest titlu e grăitoare pentru intenția poetei de a găsi frumosul din această viață trecătoare: un lan de maci stropiți de ploi binefăcătoare:

Ploi de o clipă/ Maci de-o clipă/ Viața-i trecătoare/ Ca o clipă zâmbitoare.

Pe Luci Trușcă am cunoscut-o  ca participantă la Tabăra Literară Oprește-mă, la tine, Maramureș, oprește-mă în tine, anotimp în 2024 care a avut loc în stațiunea Izvoarele  din Baia Mare, Maramureș. Acolo s-a prezentat și a citit din ultimele sale poezii din volumul Clipe – poezii care i-au conturat personalitatea sa distinctă. A fost apreciată de ceilalți scriitori veniți din toate colțurile țării dar și din străinătate.

Începând cu poezia Acasă unde dorul se amplifică cuprinzând o mulțime de sentimente.: „Îmi zâmbește liliacul/ Într-un colț sfânt din grădină,/ Cărarea divin mă-mbie/ Către un nimb de lumină./În cale mi se așterne/ Dulcea mea copilărie,/ Iau în brațe liliacul,/ Care de mică mă știe./ Amintirile mă cheamă,/ Stau cuminți lângă fântână,/ Unde- acuma mă așteaptă/ A mea măicuță bătrână.”

Găsim definiția poeziei:

„Zi dulce de primăvară/ Se răsfață-n calendar,

Versuri încep să răsară/ Din file de abecedar.

Literele, cu magie/ Rimelor le cad în mreje

Și se țese o poezie/ Care-ncepe să viseze...

Muza parcă e vrăjită,/ C-un epitet cochetează,

Se simte binevenită/ Și cu rimele valsează.

S-a născut o poezie/ Din iubire de cuvânt,

Găzduită de-o hârtie/ Ce i-a devenit veșmânt.”

(Poezia)

Într-o lume zdruncinată de nedreptăți poeta exclamă:

„Într-o lume măcinată/ De molime și război,

Ne rugăm pentru dreptate,/ Adevăr și-nțelepciune,

Să fie-n lume lumină,/Pacea să coboare-n noi.

Doamne, fă Tu o minune, Ne îmbracă în iubire,

Scutură lumea de rău,/ Ne scoate din întuneric,

Îngerii din cer coboare,/ Să ne-aducă alinare.”

(Nesiguranță)

Călător prin timp și viață -clipa e mereu în față:

„Fiecare dimineață/ Un nou început ne este

Ne-ncetat călătorim,/ Urcăm sau coborâm creste.

Nu găsim nicio ieșire/ Drumurile-s încurcate,

Călătorim în neștire, /Ne-mpinge viața din spate.

Alergând prin labirint/ Și sperând într-o ieșire,

Devenim niște bătrâni/ Călători prin amintire.”

(Călătorie)

Nu e uitată istoria străbunilor noștri care au luptat pentru libertate, dreptate și pentru țară iar noi, contemporani cu istoria scrisă și nescrisă trebuie să stăm la hotare pentru ca unele aspecte nefavorabile țării din istoria României să nu se mai repete:

„La ceas târziu de cugetare-adâncă/ Stăteam la sfadă cu străbunii mei,

Fiecare era colț de stâncă. /Și rezema ai țării umeri grei...

Simțeam că-n mine țara odihnește/ Și-o datorie-n pieptul meu creștea,

Venise rândul meu să-i fiu nădejde/ Și umărul care o sprijinea.”

(Străbunii)

Optimistă din fire, poeta Luci Trușcă lasă gândurile de-o parte, privind luminos spre viitor:

„Tristețile-s undeva, în spate,/ Într-un poligon destul de mare...

Inima rotundul îl înscrie,/ Îmbrățișând al gândurilor cerc,

Razele-i descriu o geometrie,/ În străluciri acestea se întrec.”

(Geometrie)

Scrise în vers alb poeziile Luciei Trușcă ne aduc aminte de trecerea ireversibilă a timpului, de amintirile frumoase ale copilăriri, de trecutul eroic al neamului românesc; au fost clipe de frumoase amintiri întru veșnicie- dar sufletul poetei rămâne lângă curcubeu în Țara Fericirii:

„Priveam în zare frumoasele creste,/ Dup-o ploaie blândă ca-n poveste,

Abia răsărise frumos curcubeu/ Peste-ntregul sat și-n sufletul meu...

Mi-au crescut aripi și pluteam ușor,/ Mângâiam din când în când câte un nor

Și-am poposit în țara orbitoare/ A curcubeului plin de culoare.

O poartă impozantă s-a deschis,/Pășeam timid într-o lume de vis,

Și-un câmp de maci de un ROȘU aprins/ Într-o iubire dulce m-a cuprins.”

(Țara Fericirii)

 

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, membru UZPR, Ulmeni, MM

 

Minutul de poezie - Olimpia Mureşan

                CLIPE                                                                      

Primăvară-roșu-sângeriu                                 

 pe Retezat-nori alburii

flutură steagul alb

al prieteniei

cerului cu pământul

umbre în zig-zag

pietre ape lacuri bolovani

brazi și flori

albe

clipe de viață

cu speranță

cai și mânji în galop

pentru Transilvania

mea dragă

viață sălcie

de Românie

CLIPE (efemere) ne propune Ligia Dalila Ghinea

 Poeta Ligia Dalila Ghinea ne propune cartea de poeme „Clipe”, Editura Century Image,  Braşov, un număr de 65 de poezii, dedicate copiilor ei, Laura Elena şi Robert Gabriel. Nu aflăm nimic despre autoare şi nu are referinţe critice, dar poeziile ei sunt frânturi de gânduri, de viaţă trăită, de regrete la pierderea celor dragi. Şi totuşi „săpând” puţin mai adânc aflăm că Ligia Dalila Ghinea a terminat în 1988 Filologia, este originară din Cetatea Băniei, este la catedră de peste 25 de ani şi participă la Cenaclul literar „Buna vestire” din Miercurea Ciuc, unde locuieşte în prezent.

Marea majoritate a poeziilor sunt scurte, deranjant de scurte („Între noi”, „Din genune”, „Suav”, „Muguri”, „Nu-mi lua”, „Din genune”, „Sublime”, „În zori”, „Suflet şi trup”„Nor”). Exemplific: „Azi,/Îmi e nor/În calendar.../Iar vremea trece/În zadar!” (Nor); repet, poezii minuscule, poezii întrerupte parcă brusc ca o potecă de munte de o prăpastie adâncă, poezii care nu continuă ideea poetică... nu dezvoltă mesajul pe care poeta doreşte să-l transmită cititorilor...

Citindu-le pe toate poeziile Ligiei Dalila Ghinea de mai multe ori, ai impresia şi senzaţia că ai de-a face cu poezii selectate de învăţătoare pentru serbarea de sfârşit de an şcolar la clasa a IV-a, ceea ce nu-i rău până la urmă.

Poeta abordează diferite teme şi subiecte: natura ( „De-aş striga”, „Muguri”, „În grădina mea”, „A primăvară”, „În zori”, „Mi-e dor”); dragostea pentru iubit, dragostea carnală („În noapte”, „Abis”, „Fulgii”, „Regăsire”, „Noi”, „Perfect”, „În sărut”, „Sublime”); poezii pentru copiii ei dragi („De-aş fi artist”, „Dor”); părinţilor iubiţi („Cuvânt de dor”, „Mai ştii?”, „Retorică”) ş.a.

Din poezia „Uneori” aflăm de la poetă ce a determinat-o să scrie: „Uneori, când gândurile nu mă mai încap,/Mă aşez la masă să scriu şi să tac./O floare şi un cânt îmi ţin companie,/Până ce primăvară va să fie!”

Câteva dintre poezii îi sunt aduse memoriei tatălui dispărut: „Mai ştii, tată, casa noastră, /Florile de la fereastră?//Dar pe mama, o mai ştii,/ Prin odăile pustii,/ Cum nu-i doarme sufletul,/ Cum nu-i poate umbletul?// Mai ştii, tată, viaţa noastră/ Şi lumina din fereastră?/

Stă mereu aprinsă, tată,/ Să te întorci ca altădată!// Căci pe mine nu mă ştiu,/ Şi mi-e gândul iar pustiu,/ Că-ntr-o toamnă ai plecat/ Neîmpăcat, neluminat...// Şi mai ştiu, tată, mai ştiu,/ Că mi-e frig şi mi-e târziu.” (Mai ştii?)

După lecturarea poeziilor care au muzicalitate prin rime, rămâi cu puţine versuri care să-ţi atragă atenţia, să-ţi fie dragi prin metaforă şi mesaj, să le pui în colţul inimii tale: „Lumina răsare în suflete iar,/Şi viaţa, se pare, nu trece în zadar...” (Vers de fluier); „Ne întâlnim o clipă, se face caldă ploaia/Şi dorul, cerul, noaptea, cu noi se contopesc.” (Regăsire); „Şi mai ştiu că-ţi place/ când privesc stelele/ şi se face târziu, în noapte,/ şi în noi e lumină.// Te ştiu,/ Mai ales/ în îmbrăţişare te ştiu...(În îmbrăţişare); „îţi vin cu trandafiri, în trup,/să fii arcuş şi cântecului/ să dăm glas/ şi strune,/ să cânte al nemuririi ceas,/ când în sărut se mistuie vecia.// Cuprinşi de taina nopţii sfinte,/ în care îmbrăţişaţi noi ardem/ca o lumânare,/ şi clipa să o înveşnicim în noi,/ să nu mai plece ca un peregrin.// Se mistuie vecia în sărut,/ când mă cuprinzi în braţe,/ ca-n-tr-un joc străvechi,/ şi-n suflet şi în gând/ eu îţi fac loc,/ şi-n trup, cu trandafiri, îţi vin.// Când în sărut se mistuie vecia,/ sublimă clipă,/ şi fecundă întrupare,/ desăvârşită,/ sfântă îmbrăţişare.../Căci în sărut se mistuie vecia”. (În trup).

De remarcat ştiinţa şi strădania editurii braşovene în a tipări în condiţii grafice, peste nivelul multora dintre poeziile Ligiei Dalila Ghinea, ceea ce face ca până la urmă să fie o carte interesantă de lectură pentru copii şi adolescenţi, într-o după masă plictisitoare sau ploioasă.

                                                                        de Gelu DRAGOŞ

Preluare http://www.ecreator.ro/critica-literara/5083-clipe-efemere-ne-propune-ligia-dalila-ghinea.html