La cei aproape 85 de ani, inginerul silvic Ioan Nistor Bud,
originar din Dăneştii Chioarului (comuna Mireşu Mare), ne propune o nouă carte,
dacă nu mă înşel, cea de-a douăzecea! Este cu atât mai valoroasă cu cât Domnia
sa suferă de mai multe afecţiuni patologice, dar spiritul critic la tarele
societăţii româneşti actuale şi umorul de calitate nu-i lipsesc.
M-am întâlnit deunăzi cu doi dintre „spiniştii” de forţă ai
cenaclului epigramistic băimărean, prof. Ioan Şiman şi ing. Ioan Nistor Bud.
Acesta din urmă mi-a oferit cea mai recentă carte a dumnealui, „Picături de
umor – pentru orice muritor”, versuri umoristice, volum editat de Biblioteca
Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare în cadrul programului „Pagini contemporane”,
coordonator prof. dr. Teodor Ardelean. Aceste versuri umoristice vin după
volume de aforisme, catrene, epigrame, epitafuri.
Noua carte a lui Ioan Nistor Bud are trei secţiuni:
„Epigrame pentru iubitorii de umor”, „Dueluri epigramistice”, „Confraţii despre
mine şi eu despre ei”.
Acest recent volum, „Picături de umor”, se citeşte pe
nerăsuflate deoarece Nistor I. Bud are ştiinţa de a-i „înţepa” elegant şi
dureros în acelaşi timp, pe politicienii actuali, pe oamenii imorali (de toate
soiurile), cărora nu le-ar strica să-şi îndrepte „ţinuta”.
Lor le este dedicată întreaga primă parte a volumului, în
care catrenul „Definiţia epigramelor mele” este chiar o definiţie, construită
însă antitetic (negativ-afirmativ) şi în formula cimiliturilor: „Nu e ţeapă să
vă-nţepe / Nici săgeată să străpungă, / Nu-i nici taur să împungă / Şi nici
fiară, se pricepe, / E o frunză de urzică / De vă pişcă, nu vă strică, / Că-n
paharul cu necaz, / Vă strecor un strop... de haz”. Catrenul „Guvernanţii de
azi” ne aminteşte că demnitarii sunt preocupaţi de satisfacerea propriilor
nevoi şi uită cine i-a trimis în Parlamentul României: „Cei ce vin la guvernare
/ Beau, mănâncă după plac / Şi ne scot din buzunare / Pân’ şi banii de...
colac!”; pe aceeaşi temă este epigrama „Cu gândul la vremuri”: „Votul meu îl
pun la urnă / Pentru cel mai drept bărbat, / Care-n buzunar îmi scurmă /
Pentru... vile şi palat”. Justiţia este şi ea un pic urzicată: „Condamnaţi la
închisoare / Am avut şi noi destui, / Dar mai toţi cu suspendare / Că-n barou
avem... şugui” („Unor magistraţi”); la fel fiscalitatea excesivă: „Nu-mi permit
să fac la glume, / Dar vă spun ce văd pe axe, / Ţara noastră-i prima-n lume, /
La... impozite şi taxe” („Locul României în lume”). Însă nici alţii, „anonimi”
fără funcţii înalte, nu sunt mai breji: „Avem baroni ce strâng prosteşte, / Ba
şi corupţi avem destui, / Un Ţepeş numai ne lipseşte / Şi-apoi să fie... treaba
lui” („Ce ne lipseşte”), la baza corupţiei stând, bine instalată, minciuna:
„Adevărul şi minciuna / Fiecare-şi vrea cununa / Doar că astăzi, din păcate /
Din minciuni răsar... palate” („Puterea minciunii”). Maramureşul fiind o zonă
geografică muntoasă şi autorul inginer silvic, în câteva epigrame Nistor I. Bud
atinge fenomenul dureros al tăierilor ilegale de păduri; una dintre acestea
este epigrama „Consecinţe ale mafiei lemnului”: „Codrii i-au tăiat la rând /
Ziua, noaptea tot furând / Şi-au rămas versanţii goi / Şi... potopul peste
noi!”. O altă meteahnă greu de învins persiflată în carte este alcoolismul: „Un
cetăţean plin de arţag / De-un caragialian calibru, / La el mersul în zig-zag /
E starea lui de echilibru” („La braţ cu Bachus”). Nici sexul frumos „nu mai e
ce-a fost” şi e şi foarte grăbit: „Elevele cu fuste scurte / Îşi pun ochii şi
pe moşi / Care nu pot face curte / Da-s cu ochii... alunecoşi” („Atracţie”)
sau: „Nu era deloc fricoasă / Şi ştia ce este datul / Dar păşind tiptil,
sfioasă / Fata blândă-mi rupe... patul!” („Isprava fetei”). Tot în acest prim
compartiment al volumului, sunt epigrame despre alte vicii: furtul, fumatul,
birocraţia, drogurile, mita, lenea, bârfa, limbuţia, parvenitismul, nepotismul
ş.a.
În a doua diviziune a cărţii, „Dueluri epigramistice”, sunt
reunite epigrame cu adresă, între autor şi colegii spinişti, între autor şi
colegii din ţară sau prieteni. Dintre cei angajaţi în schimbul de replici, îi
putem aminti pe Lucian Perţa, Paul Antoniu, Ioan Şiman, Viorica
Găinariu-Tazlău, Iancu Ţelpar. Doar un exemplu voi da. Actorul epigramist Paul
Antoniu îi scrie lui Nistor I. Bud: „Cu poantele ce-aveţi sub clop / Vă spun la
toţi: sunteţi în plop! / Cu voi fiind soarta prea crudă / Puteţi striga: suntem
în Bud(ă)”, la care replica epigramistului Nistor I. Bud este la fel de
inspirată, dar destul de decentă: „N-ai talent, că nu ai muze, / Cei din club
nu te acuză, / Dar cuvântul ne amuză / Că prea des îl porţi... pe buze”.
În partea de încheiere a cărţii, „Confraţii despre mine şi
eu despre ei”, găsim versuri de inspiraţie ocazională, compuse de autor şi de
confraţii de literă la diverse evenimente culturale, între care, festivaluri de
epigramă, manifestări prilejuite de aniversări, etc., precum şi unele adresate
persoanelor dragi, familiei.
Iată câteva din epigramele dedicate autorului cărţii:
„Învăţat cu plaiuri verzi / Peste văile obscure, / Te
descurci cât vezi pădure, / Dar într-un catren te pierzi” (Ioan Şiman, Unui
silvicultor epigramist, rev. „Epigrama”); „Cu scrieri despre pădure / Prietene,
ai dat-o-n gol / Că început-au să te-njure / Toţi amicii din... Ocol!” (Romulus
Filip, Riscul meseriei, vol. „Filipice”); „Nu ştiu cum să-l creionez, /
Publicat cam des se vede, / Cum să nu-l invidiezi / Când se ţine atât de
verde!” (Viorica Găinariu, Secretarului Spinului, dl. Nistor Bud, care are o
diplomă de excelenţă în silvicultură, vol. „15 ani de catrene”).
Volumul „Picături de umor” este prefaţat, ca şi anteriorul
şi multe altele, de către Ioan Şiman, care scrie: „Cartea de faţă este un
mijloc să ne bucurăm de acurateţea gândirii şi scrierii stimatului nostru
coleg. Este un mare cronicar al creaţiilor noastre. Îi mulţumim pentru tot ce a
scris şi va scrie şi-i dorim mulţi ani cu sănătate şi bucurii”.
Mai departe..., las cititorului bucuria de a descoperi şi
savura epigramele, madrigalele şi alte versuri umoristice ale consăteanuilui
meu, Nistor I. Bud.
Gelu
DRAGOŞ
