Se afișează postările cu eticheta Olimpia Mureşan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Olimpia Mureşan. Afișați toate postările

marți, 13 august 2024

Ioan ANDREICA: Olimpia Mureşan – Scrieri literare

  Încă o carte document adusă în faţa iubitorilor de cultură maramureşeni şi nu numai de către distinsa învăţătoare, profesoară de limba şi literatura română şi italiană, Olimpia Mureşan, o personalitate formată la şcoala clujană între anii 1966 – 1971, ani de referinţă pentru generaţiile formate la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj, prin calitatea şi competenţele greu de gândit în zilele noastre. OLIMPIA MUREŞAN (născută Cioica) 1946 în localitatea Câţcău – Cluj. Scriitoare din nordul transilvan, eseistă şi critic literar, membră a L.S.R -filiala Maramureş, a urmat Şcoala Pedagogică din Cluj absolvind în 1966, iar în 1971 a încheiat studiile universitare la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii clujene ,,Babeş-Bolyai” specialitatea Limba şi literatura română –italiană: a lucrat în învăţământ 43 de ani ca profesor de limba română, dar şi ca învăţătoare.

  A debutat în revista Liceului Pedagogic cu un reportaj de călătorie ,,De la Ciucea la Târgu Jiu”, a activat în prestigiosul Cenaclu literar ,,Echinox” din Cluj, a publicat zeci de articole în revistele de specialitate din învăţământul primar şi gimnazial, a colaborat cu texte la revista naţională Lumea Misterelor, la Constelaţii Diamantine, Universul şcolii- Ulmeni, Informaţia zilei de Maramureş, Normaliştii Clujeni unde este printre fondatori, la revista Freamăt a L.S.R, Maramureş. În ultimii ani a semnat numeroase prefeţe, postfeţe şi recenzii de carte, multe dintre acestea fiind publicate în Antologiile Napoca Nova, unde are calitatea de colaborator permanent. În colaborare cu distinsul preot Ilie Bucur Sărmăşanul din localitatea Sărmaş de Mureş a publicat volume de cugetări cu titlul ,, 1001 Cugetări” vol. IV , IX, X, XI, şi  ,,1001 Cugetări”  mai mult sau mai puţin celebre: 2014, şi Asta-s Eu – culegere de articole literare, memorii, eseuri, recenzii de carte 2016.

 Nu am pretenţia de a cunoaşte conţinutul cărţilor editate de către doamna profesoară, eseistă şi critic literar şi nici conţinutul zecilor de articole de specialitate, dar mă încumet să văd omul din spatele acestor activităţi având în vedere că şi eu cu voia Domnului am petrecut aproape un jumătate de veac în procesul educaţional şi în viaţa culturală legată de acesta, dar şi necesarul de energie în domeniul creaţiilor culturale şi literare. Doamna profesoară Olimpia Mureşan, ajunsă pensionară nici nu s-a gândit să pună condeiul jos şi cu o înţelegere profundă a rolului scrisului pentru generaţiile următoare, scrie şi publică volume considerate de domnia sa ca neaparat de scris pentru urmaşii noştri. Cartea ,,Scrieri literare,, apărut în anul 2019,  este un tom cu mai multe componente necesare de transmis. Prioritar şi în acest volum autoarea a dorit să scrie despre: ,,Oamenii cetăţii” neprezentaţi în alte scrieri. ,,Am considerat că o prezentare succintă a vieţii autorului ar fi de folos cititorului, iar citatele selectate cu grijă din scrierile autorilor prezentaţi astfel îi vor reprezenta ca şi conştiinţă civică”.

 Şirul autorilor prezentaţi cuprinde scriitori ca: Gelu Dragoş, Aurelia Velea, Cedică (Robu) Maria Georgeta, Dragomir Ignat, Elena Borcuti, Florica Bud, Oancă Aurelia, Ioan M. Lazăr,  Ioan Potop, Ioan Andreica, Ioan Meteş Morar – Chelinţanu, Iacob Oniga, Milian Oros, Mariana Cristina Popan, Vasile Morar, Prea Fericitul  Părinte Episcop Iustin, Vasile Bele, Olimpia Mureşan, Toma G. Rocneanu, Pamfil Bilţiu.

 O altă componentă a tomului cuprinde, creaţii literare sub forma unor meditaţii: Apa, Piramida, Normal sau Paranormal?,  recenzii ,,Secol de vânzare”  Florica Bud,  ,, Istoria înţeleaptă”  Mircea Dorin Istrate,  ,,Jurnalul” roman de Milian Oros, ,,Ţăran cu  cravată”  de Traian Duşa, ,,Pelerin printre semeni” de Ioan Andreica, ,, Priviri în împrejurimi şi spre înălţimi” de Ioan Potop, ,,Minerii Ardealului” de Toma Gros Rocneanu, ,,Privind înapoi cu mânie” versuri de Ioan Hada, ,,Alergând prin sine” proză de Florica Bud, Biologia credinţei – recenzie, note şi impresii ,,Statui fără viitor” de Costel Neacşu, note din excursie – Sărbătorirea Zilei Naţionale a României- 1 Decembrie 2016, La Zvolen în Slovenia, dar şi prezentări biografice: Petre Dulfu, Emil Gavriş, prezentare –  eseu revista Freamăt editată de Liga Scriitorilor Români- filiala Maramureş.

   De nelipsit sunt prezentate comunicări şi articole din activitatea didactică: Evoluţia învăţământului în România, Şcoala de ieri şi de azi în aşteptare, Cugetări despre şcoală şi educaţie, dar şi reflexii religioase Iisus – lumina lumii, Omul, intenţia divină şi …lumina. Profesoara şi scriitoarea Olimpia Mureşan, un om ales, format în respectul faţă de spiritul muncii, pragmatică, un model de cadru didactic excelent şi doreşte şi în continuare după terminarea profesiei să fie utilă oamenilor, societăţii, locului unde trăieşte după modelul ,,omul sfinţeşte locul”, ţării şi neamului său prin remarcabile scrieri şi compendii făcute cu alţi oameni de cultură, contribuind la păstrarea calităţii socio-umane, a sentimentului naţional şi patriotic la generaţiilor următoare, a iubirii de pământ strămoşesc şi patrie. Asemenea persoane, personalităţi musai sunt necesare păstrării conştiinţei de neam şi prezenţa lor este tămăduitoare locului şi ţării. Într-o discuţie personală cu domnia sa mi-a spus că se simte foarte bine în colectivul scriitorilor maramureşeni şi în general în acest mediu şi că mulţumeşte lui Dumnezeu că i-a mai dat timp pentru aceste activităţi şi că a trecut prin grele încercări de sănătate, pentru că aceasta e frumuseţea vieţii, munca şi utilitatea în slujba binelui şi a neamului pe care îl avem, aspect dovedit din plin prin cărţile şi activităţile desfăşurate. Îi doresc şi eu multă sănătate şi îi mulţumesc pentru carte şi mesajul transmis.

Prof. Ioan Andreica

marți, 23 martie 2021

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE ȘI…CÂNTEC PENTRU MAMA

 


1.      Timpul este imaginea mobilă a eternității imobile. Platon

2.      O casă fără cărți este ca un trup fără suflet. Cicero

3.      Când pe fața fiecărui om de pe planetă va fi un zâmbet-atunci va fi lumea perfectă. Dalai Lama

4.      În iubire diferența de la sublim la ridicol e aproape insesizabilă!

5.      Cu  fiecare nou născut-Dumnezeu dă de veste că nu și-a pierdut încrederea în om- R. Tagore

6.      Natura este cel mai desăvârșit medic, și omul poartă în el acest tămăduitor. Paracelsus

7.      Boli sunt cu miile, dar sănătatea este una singură!

8.      Murim în momentul în care nu mai suntem copii!

9.      Răul nu e veșnic, numai binele e veșnic!

10.   Nu  încercați să îi schimbați pe ceilalți, că ar putea să vă schimbe ei pe voi! Arsenie Boca

11.   Moartea e un somn adânc iar viața e o bucurie infinită!

12.  Toți suntem ignoranți, dar nu toți ignorăm aceleași lucruri! Einstein


CÂNTEC PENTRU MAMA

1.      O singură iubire mare

      Aproape ca a lui Cristos

      Iubirea mamei care are

      Același duh și chip frumos.

2.      Cinstiți iubirea înlăcrimată

      A mamei care v-a născut

      Punând pe fața ei curată

      Cel mai duios și drag sărut.

3.      O inimă mai este-n lume

      Aproape ca a lui Iisus

      A mamei care are un nume

      Cum altele pe lume nu-s.

4.      Cruțați inima ei divină

      A mamei ce v-a legănat

      Puneți o veșnică lumină

      Pe-al ei obraz înlăcrimat.

5.      Un nume-ți împreună gura

      De două ori un murmur sfânt

      E mama care-ți dă căldura

      Din cel mai îndulcit cuvânt.

6.      Rosti-ți-i numele cu teamă

      Șoptiți-l ca un psalm ceresc

      Un nume scump ca cel de mamă

      Din  câte nume se rostesc!


PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE ȘI…POVESTEA GEMENILOR

(Una dintre cele mai bune explicații ale conceptului de Dumnezeu și de viață în acest plan-preluat de pe net.- fără sursă)

1.      Omul cântă ca să se împace cu lumea și cu Dumnezeu. Grigore Leșe

2.      Prietenia este comerț dezinteresat între egali.

3.      Suntem făcuți din plămada viselor noastre!

4.      Lumea se schimbă odată cu tine!

5.      Voința omului de a se vindeca este mai puternică decât orice medicament!

6.      Menirea vieții tale e să te cauți pe tine însuți. Mihai Eminescu

7.      Lingușirea este plata anticipată a trădării care ți se pregătește. N. Iorga

8.      Viața trebuie trăită așa cum este, pentru că ni s-a dat fără să o cerem și ni se va lua fără să fim întrebați!

9.      La tinerețe nu știi câte poți să faci, iar la bătrânețe nu poți face câte știi!

10.   Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de țară! Mihai Eminescu

11.   Uneori în viață ai nevoie doar de o îmbrățișare, nu de vorbe, nu de sfaturi, doar de o îmbrățișare care să te facă să te simți mai bine!

12.   Tot ce există se află în Dumnezeu…și nimic nu poate să existe, nici să fie conceput fără Dumnezeu. B. Spinoza


POVESTEA GEMENILOR

În pântecele unei mame erau doi copii, unul l-a întrebat pe celălalt:

-Crezi în viața după naștere?

Celălalt a răspuns:

-De ce întrebi? Desigur, trebuie să fie ceva după naștere. Poate că suntem aici să ne pregătim pentru ceea ce vom fi mai târziu.

-Prostii, a spus primul. Nu există viață după naștere. Ce fel de viață ar fi asta?

-Al doilea zice:

-Nu știu, dar va fi mai multă lumină decât aici.  Poate ne vom plimba cu picioarele și vom mânca cu gura noastră.  Poate că vom avea alte simțuri, pe care nu le putem înțelege acum.

Primul a răspuns:

-Asta e absurd. Mersul pe jos e imposibil, și să mâncăm cu gurile noastre? E ridicol! Cordonul ombilical alimentează hrana și tot ce ne trebuie. Cordonul ombilical e atât de scurt, viața după naștere e exclusă, logic.

Al doilea a insistat:

-Ei, bine, cred că este ceva, și poate că este diferit decât este aici.  Poate că nu vom mai avea nevoie de acest cordon, fizic.

Primul a răspuns:

-Prostii, dacă există viață, atunci de ce nu s-a mai întors nimeni, de acolo? Nașterea este sfârșitul vieții, iar/în/ după/ naștere, nu   există decât întuneric, liniște și uitare, nu ne duce nicăieri!

Al doilea a spus:

-Ei, bine, nu știu-dar cu siguranță ne vom întâlni cu mama și ea va avea grijă de noi!

-Mama! Tu chiar crezi în mamă?

-Asta e de râs. Dacă mama există, unde este ea acum?

Al doilea zise:

-Ea este peste tot în jurul nostru, suntem înconjurați de ea, suntem de la ea. Fără EA lumea asta nu ar fi și nu ar fi putut exista!

-Primul a răspuns:

-Nu o văd, deci, e logic ca ea să nu existe!

Al doilea răspunde:

-Uneori, când ești în tăcere, dacă te concentrezi și asculți, îi poți percepe prezența, îi poți auzi respirația, mângâierile și vocea cristalină, ca o muzică care ne înconjoară cu iubire. Încearcă această tăcere și ai să vezi că am dreptate!

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, Asociația Scriitorilor, Baia Mare, Maramureș, Ulmeni, 2021

 

 

 

duminică, 15 martie 2020

Medalion poetic - Olimpia MUREŞAN (LSR MM)


AUTOPORTRET

Mă văd mereu cum eram odinioară
Pe ulicioare zburdând din zori în seară.
Acum privesc în urmă cu nostalgie-
-Unde ești tu, minunată copilărie?
Troiene grele ne-au cuprins
Anii s-au scurs pe nesimțite,
Lumina din mine alunecă iute
Stele cu sclipiri în urme de ciute.
Respiră frunzele prin raze de lună,
Cuvântul meu devine mut ca o alună.
N-am stare, mă-împiedic, gândesc uneori
La timpul trecut ce mi-a dat fiori
De dragoste, dor, întâietate și chin
Pe plaiuri natale cu înscris destin.
Sunt eu, sunt aceeași cu gândul curat
Ancorat în stele, în înalt, în preaînalt-
Nimic din nimic să răsară apoi
Ființă, cuvânt, joacă, și soare și ploi.
Ah! Doamne, adu-mi-i înapoi
Anii ce fost-au mai buni decât noi!


VAL PRIN NOURI/ INIMĂ PICTATĂ CU
        LEBEDE ȘI CRINI


Val de ploaie se revarsă peste vesela natură
Cuib de lebădă s-ascunde unde roșu e pe undă,
Albul crin doarme în plăpumi de pământ-
Valul vieții iar se scurge în nori de ploaie aburind.
Vom trăi ca cedrul opt sute de ani
Fiecare celulă din corpul meu-
Este iubită de Dumnezeu-
Roșu aprins pe val e inima mea-
Mi s-a deschis o poartă prin nourii de crini
Albi de dor pentru Maica noastră-a tuturor.
Lângă un melc-înlăcrimatul crin
Ascultă al vremii roșu declin.
Șeic a fost totul, este, va fi
Tenebrele nopții la un joc de copii
Rugăciunea coboară din minte în inimă
Valul ne poartă spre mal sau spre larg
Norii ne îndeamnă la speranță,
Un punct în Univers e Pământul.
Ceață lăptoasă, corp de lumină
Pe muntele înalt te uiți în jos
Inimă, crin, dor, lebădă și nor
Toate sunt legate-n zborul lor.
Te-închini la ele-lucruri mărunte
Iar tu te înalți la fel precum un munte.
Fire de lumină ca niște lanțuri ADN.
Lumina solară e viața
Alb de lebădă, roșu de crin-valul vieții
Unii se ard, alții învață
Mesaj de dincolo de cuvinte
Dumnezeu cel Bun și Sfânt
Ne-a dăruit acest pământ
Noi datorie sfântă avem
Să-l apărăm când e la greu.
Acum românii vin la noi, acasă,
Mânați de boli și de nevoi.
Suntem nimic pe pământ
Alb de crin, nori de ploaie
Sclipiri de dor, lebede pe val
Lumină lină, alb imaculat în castană
Pictură în bob de orez, rouă în vânt,
Sclipire-n soare, cutia Pandorei închisă,
Până la sfârșit, speranța nu moare!






marți, 3 martie 2020

OMAGIU MAMEI



Dumnezeu a creat toate lucrurile în mod desăvârșit: priviți semnul nepătat al cerului, munții cei falnici, covorul de verdeață, pomii plăcuți și florile frumos mirositoare, concertul păsărelelor, zborul legănat al fluturilor; totul este scăldat în lumină, culoare, armonie și farmec. –Ce am mai putea adăuga la aceste frumuseți? Dumnezeu  a încununat creația SA  cu o nestemată a cărei strălucire reflectă caracteristica SA principală DRAGOSTEA. Inima cea nobilă a mamei este cel mai frumos lucru  din tot ce a creat Dumnezeu. În inima ei încap bucuriile și durerile noastre, visele și deznădejdile noastre, la fel eșecurile. În ochii ei calzi găsim mângâiere, milă și încurajare; mâna ei care a trudit mulți ani pentru noi este cea mai sfântă atingere, cel mai scump balsam ce poate vindeca orice rană de pe trup sau din suflet.
Fericitul Augustin spunea: -Dați-ne astfel de mame-și vă voi da astfel de oameni! Mamele au primit cel mai mare mandat și cea mai mare responsabilitate din toate timpurile: -Ia acest copil și crește-l pentru mine! –rolul mamei este să dezvolte într-un suflet omenesc asemănarea dumnezeirii.
Solomon spunea în proverbe că: „O femeie virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei.”
Femeia ca soție influențează viitorul soțului ei, ca mamă făurește caracterele copiilor ei, peste tot locul se simte influența ei.
„Ea se îmbracă cu tărie și slavă și faptele ei o laudă la porțile cetății.”
Pentru ea , viața-i veghere, iubire și speranță,
Lângă ea-i miros de pâine și te simți mereu acasă.
Când sunt toți în jurul mesei-cântecul spre cer se-nalță,
Și din nou copilăria face viața mai frumoasă!
Cinstește pe tatăl și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Dumnezeul tău!

MAMEI

-Mamă, mamă, am strigat cu neputință/ Am pierdut a ta ființă!/ Mă uit la poze în care tu ești și mă crești/ Nu se poate ca tu să nu mai trăiești!/ Ești mereu în gândul meu-zid de nepătruns/ Conștiința mea-una-i cu a ta!/ Tu, cea bună-între femei, înger minunat/ Ai plecat fără de temei!/ Sfatul tău, obrazul tău mă-însoțesc în drumul meu,/ Spre calea stelelor te-ai dus,/ Acolo sus, acolo sus…/ Mă veghezi și azi mereu/ Nu ți-am spus, deși voiam/ Cât de mult te prețuiam!/ Mamă scumpă, mama mea/ Cât de mult eu aș vrea/ Să te mai am în preajma mea!/ Te rog și-L rog pe Domnul Iisus/ Să mă aștepți acolo sus/ la tine când voi veni/ cu drag a te întâlni./ Două inimi, două stele/ mereu vor luci/ cerul a-l împodobi/ O poezie scrisă-n grabă/ pentru tine, iubită mamă!
MAMA

Mamă scumpă, mamă dragă/ Te-am iubit o viață întreagă/ Pentru că tu m-ai născut/ Pentru că tu m-ai crescut./ Când eram mai mititică/ Tu-mi ziceai  mereu „Pușică”./ Și mă iubeai cu drag, mereu/ Erai zi de zi în gândul meu./ Gândul meu la tine zboară/ Maică, măiculița mea/ Mi-e dor de tine și de-a mea țară/ Din depărtări să vin la voi aș vrea…/ Căci ca tine, mamă dragă/ Nu e alta-n lumea întreagă/ Oricât aș căuta/ Alta ca tine n-aș afla./ Țara cu munți și cu văi./ Casa cu amintirile ei/ Toate mă cheamă înapoi/ Voi veni, voi veni iar la voi!

Voi încheia cu versurile inegalabilului Mihai Eminescu-aducându-mi aminte de muzica și interpretarea cântecului de către Dan Moisescu sau Adrian Pintea și Mihail Sadoveanu recitând poezia și mulți, mulți alții care au cântat sau recitat poezia cu diferite ocazii…dar, mai ales de Ziua Femeii-de 8 Martie:

O, MAMĂ…
de Mihai Eminescu

„O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi:
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de ploaie și de vânt.
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.”

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R. filiala Maramureș