Cei mai vulnerabili în fața noii
tehnologii
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
„Nu există o
dezvăluire mai clară a sufletului unei societăți
decât felul în care își tratează copiii.”
(Nelson Mandela)
Cuprins:
1. De ce copiii și vârstnicii sunt cei mai expuși în fața inteligenței
artificiale
2. Copiii, ecranele și inteligența artificială: ajutor la învățătură sau
înlocuitor al gândirii și al copilăriei firești?
3. Vârstnicii și inteligența artificială: sprijin în viața de zi cu zi sau
capcană pentru cei singuri?
4. Escrocii care folosesc inteligența artificială și metodele lor de
înșelăciune
5. Rolul familiei: cum îi ocrotim pe cei mici și pe cei în vârstă
6. Concluzii: inteligența artificială nu înlocuiește grija familiei
Bibliografie
1. De ce copiii și
vârstnicii sunt cei mai expuși în fața inteligenței artificiale
Inteligența Artificială (IA) a intrat în casele tuturor, prin telefon,
calculator și televizor. Cei care o folosesc cel mai greu în siguranță sunt
tocmai cei de la cele două capete ale vieții: copiii și vârstnicii.
Copiii nu au încă puterea de a judeca ce e adevărat și
ce e fals, ce e bine și ce e rău. Ei cred ce văd și ce aud și se lasă ușor
prinși de tot ce strălucește pe un ecran.
Vârstnicii nu au crescut cu aceste tehnologii, nu le cunosc
capcanele și sunt adesea singuri. Mulți dintre ei au fost învățați să aibă
încredere în vocea de la telefon și în ce se spune la televizor.
Pe amândouă aceste categorii le pândește același pericol: să-și pună încrederea într-o mașină sau
într-un escroc care se ascunde în spatele ei.
2. Copiii, ecranele și
inteligența artificială: ajutor la învățătură sau înlocuitor al gândirii și al
copilăriei firești?
„Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni
mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă
ridica băiețaș la casa părinților mei.” (Ion Creangă, „Amintiri
din copilărie”)
Ecranele care le fură copilăria. Mulți părinți și bunici trăiesc aceeași
neputință: dacă ar fi lăsați, copiii ar sta ore în șir în fața calculatorului,
la jocuri, sau în fața televizorului, la desene animate.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca, sub vârsta de doi ani,
copiii să nu stea deloc în fața ecranelor, iar între doi și patru ani, cel mult
o oră pe zi. Pentru copiii mai mari și pentru adolescenți, organizația nu mai
stabilește un număr de ore, dar recomandă ca timpul petrecut în fața ecranelor
pentru distracție să fie cât mai limitat, deoarece statul prea mult pe scaun
afectează sănătatea, condiția fizică și somnul.
În realitate, aceste limite sunt depășite de foarte mulți copii. Este o
problemă socială gravă, pe care o vedem în fiecare familie.
Copilăria firească, pe cale de
dispariție. Copilăria lui Nică
din „Amintirile” lui Creangă, cu fuga la scăldat, cu cireșele din pomul mătușii
Mărioara și cu pupăza din tei, a fost, timp de generații, chipul copilăriei
românești: joacă afară, prieteni adevărați, mișcare, natură. Astăzi, societatea
s-a schimbat atât de mult încât mulți copii din marile orașe ale lumii nu mai
știu cum arată o vacă, un bou sau un purcel, animale pe care părinții și
bunicii lor le cunoșteau din copilărie. Copilul care își petrece zilele în fața
ecranului pierde tocmai lucrurile care l-ar fi format ca om.
Inteligența artificială la teme. Pentru un copil, este foarte tentant să-i ceară
inteligenței artificiale să-i scrie compunerea sau să-i rezolve problema. Tema
este gata în câteva secunde, dar copilul nu a învățat nimic. Un studiu realizat
în 2025 de cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT)
a arătat că persoanele care își scriau eseurile cu ajutorul programului ChatGPT
își foloseau creierul mai puțin și își aminteau mai greu ce scriseseră decât
cei care lucrau singuri. Studiul a fost făcut pe puțini participanți, dar
avertismentul este limpede: gândirea
care nu este exersată slăbește.
„Prieteni” artificiali pentru copii. Potrivit unui studiu al organizației Common Sense
Media, din 2025, 72% dintre adolescenții americani între 13 și 17 ani au vorbit
cel puțin o dată cu un „însoțitor virtual”, iar peste jumătate o fac în mod
regulat. Am arătat, în articolul „Prietenul care nu există”, cât de
periculos poate deveni un asemenea „prieten” pentru un copil.
Folosită corect, inteligența artificială poate fi un profesor răbdător,
care îi explică unui copil de zece ori același lucru. Folosită greșit, ea
devine înlocuitorul gândirii și al
copilăriei firești.
3. Vârstnicii și
inteligența artificială: sprijin în viața de zi cu zi sau capcană pentru cei
singuri?
„Cine n-are bătrâni să-și cumpere.”
(proverb românesc)
Sprijinul. Pentru un vârstnic, inteligența artificială poate
fi un ajutor real: îi citește cu voce tare prospectul unui medicament scris
mărunt, îi amintește când să-și ia pastilele, îi explică o hârtie de la bancă
sau de la primărie și îl ajută să vorbească pe internet cu nepoții plecați
departe.
Capcana. Singurătatea face însă din vârstnici ținta
perfectă. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, până la unul din trei
vârstnici trăiește izolat social. Iar bătrânii singuri au fost dintotdeauna
ținta celor care vând iluzia companiei.
Am cunoscut o întâmplare adevărată, petrecută la începutul anilor ’90. Un
bătrân rămas singur la țară a fost luat de copii la oraș. L-au îngrijit, l-au
îmbrăcat frumos și i-au dat o cameră a lui, cu televizor. Noaptea, la televizor
apăreau pe atunci reclame la liniile telefonice „fierbinți”, cu plată.
Bătrânul, singur și nepregătit, a sunat. Când a venit factura la telefon, era
atât de mare încât familia a trebuit să-și vândă apartamentul.
Capcana nu este nouă. Nou este doar instrumentul. Astăzi, aplicațiile cu
„însoțitori virtuali” vorbesc cu omul ca o persoană reală, îi spun pe nume, îi
„țin de urât” și îi cer, după o vreme, abonamente plătite pentru o companie mai
„apropiată”. Pentru un vârstnic singur, capcana
este mai convingătoare ca oricând.
4. Escrocii care
folosesc inteligența artificială și metodele lor de înșelăciune
Escrocii au fost printre primii care au înțeles puterea inteligenței
artificiale.
Iată câteva dintre metodele lor:
1. Vocea falsă a unei rude. Este
noua formă a vechii „metode accidentul”.
Escrocii iau câteva secunde din vocea unui copil sau a unui nepot, de pe
rețelele de socializare, iar inteligența artificială o imită perfect. Bunicul
aude la telefon vocea „nepotului”, care plânge și spune că a făcut un accident
sau că a fost reținut de poliție și are nevoie urgentă de bani. Ministerul
Afacerilor Interne a avertizat părinții și bunicii din România asupra acestei
metode.
2. Falsurile video cu oameni
cunoscuți. Pe internet circulă înregistrări false în care medici, bancheri
sau actori celebri par să recomande „investiții sigure” sau „leacuri minune”.
Chipul și vocea sunt ale lor, dar cuvintele sunt fabricate de inteligența
artificială.
3. Mesajele perfect scrise.
Altădată, mesajele înșelătoare se recunoșteau după greșelile de scriere.
Astăzi, inteligența artificială le scrie fără nicio greșeală, în numele băncii,
al poștei sau al unei instituții a statului.
4. „Prietenii” falși ai copiilor.
Pe rețelele de socializare apar conturi false de „copii de aceeași vârstă”, cu
fotografii create de inteligența artificială, care le câștigă încrederea celor
mici și apoi le cer bani, coduri sau fotografii.
Pagubele sunt uriașe. Numai în Statele Unite ale Americii, potrivit
Biroului Federal de Investigații (FBI), persoanele de peste 60 de ani au
pierdut în 2024, din cauza fraudelor pe internet, aproape 4,9 miliarde de
dolari, cu 43% mai mult decât în anul precedent.
5. Rolul familiei: cum
îi ocrotim pe cei mici și pe cei în vârstă
„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.” (Exodul
20:12)
Nicio lege și niciun program nu-i pot ocroti pe cei mici și pe cei în
vârstă așa cum o poate face familia.
Pentru copii:
1. Stabiliți un timp limitat pentru ecrane și respectați-l și
dumneavoastră, ca exemplu.
2. Lăsați inteligența artificială să le explice lecțiile, dar nu să le facă
temele.
3. Scoateți-i afară, la joacă, în natură, la bunici, la țară. Arătați-le
animalele, pomii, grădina.
4. Nu publicați pe internet înregistrări cu vocea și chipul copiilor: din
câteva secunde, escrocii le pot clona vocea.
5. Întrebați-i cu cine vorbesc pe internet și ascultați-i fără să-i
certați, ca să aibă încredere să vă spună.
Pentru vârstnici:
1. Stabiliți în familie un „cuvânt de siguranță”, o întrebare la care numai
rudele adevărate știu răspunsul.
2. Învățați-i regula de aur: la orice telefon în care se cer bani urgent,
închid și sună ei înapoi, la numărul cunoscut al rudei.
3. Verificați din când în când ce abonamente și ce aplicații au pe telefon.
4. Sunați-i și vizitați-i des. Cel
mai bun scut împotriva escrocilor este un bătrân care nu este singur.
6. Concluzii:
inteligența artificială nu înlocuiește grija familiei
Inteligența artificială poate fi un sprijin prețios pentru copii și pentru
vârstnici, dar și o capcană periculoasă.
Copiilor le poate lua gândirea proprie și bucuria unei copilării firești.
Vârstnicilor le poate exploata singurătatea și încrederea.
Escrocii folosesc deja inteligența artificială cu o pricepere
înspăimântătoare.
Nicio tehnologie nu poate ține locul unei mame, al unui tată, al unui bunic
sau al unui nepot care își face timp pentru ai săi.
De aceea, oricât de mult ar avansa tehnologia,
inteligența artificială nu înlocuiește grija familiei.
Bibliografie
Organizația Mondială a Sănătății, „Ghidul privind activitatea fizică,
comportamentul sedentar și somnul copiilor sub 5 ani”, 2019.
Organizația Mondială a Sănătății, raportul Comisiei pentru Conexiune
Socială, 30 iunie 2025.
Common Sense Media, „Talk, Trust, and Trade-Offs: How and Why Teens Use AI
Companions” („Conversație, încredere și compromisuri: cum și de ce folosesc
adolescenții însoțitorii virtuali”), 2025.
MIT Media Lab, „Your Brain on ChatGPT” („Creierul tău sub influența
ChatGPT”), 2025.
Biroul Federal de Investigații (FBI), Centrul pentru Plângeri privind Criminalitatea
pe Internet, raportul privind fraudele împotriva vârstnicilor pe anul 2024.
Ministerul Afacerilor Interne, avertismentul privind clonarea vocii
copiilor cu ajutorul inteligenței artificiale, 2026.
Ion Creangă, „Amintiri din copilărie”.
N. Grigorie Lăcrița, „Prietenul care nu există”.
N. Grigorie Lăcrița, „Inteligența artificială – ajutor, nu stăpân”.