Declarația Consiliului Național Suprem de Securitate al Iranului privind încetarea focului de două săptămâni și condițiile de negociere:
“Inamicul, în războiul său nedrept,
ilegal și criminal împotriva națiunii iraniene, a suferit o înfrângere
incontestabilă, istorică și zdrobitoare. Mulțumită sacrificiului liderului
martir al Revoluției Islamice, Marele Ayatollah Imam Khamenei, conducerii
Liderului Suprem și Comandantului Șef, Ayatollah Seyyed Mojtaba Khamenei,
curajului luptătorilor de pe fronturi și prezenței istorice și eroice a
poporului iranian încă de la începutul războiului, Iran a obținut o mare
victorie și a forțat Statele Unite să accepte planul său în 10 puncte.
În cadrul acestui plan, Statele Unite
s-au angajat, în principiu, să garanteze neagresiunea, să recunoască controlul
continuu al Iranului asupra Strâmtorii Hormuz, să accepte îmbogățirea
uraniului, să ridice toate sancțiunile primare și secundare, să pună capăt
tuturor rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și AIEA, să despăgubească
Iranul pentru daune, să retragă forțele de luptă ale SUA din regiune și să
oprească războiul pe toate fronturile, inclusiv împotriva rezistenței din
Liban.
Ne felicităm poporul iranian pentru
această victorie și subliniem că finalizarea detaliilor sale necesită încă
perseverență, conducere prudentă și unitate.
În ultimele 40 de zile, Iran și forțele
de rezistență din Liban, Irak, Yemen și teritoriile palestiniene au dat
lovituri inamicului care nu vor fi uitate niciodată. Iran și axa rezistenței,
ca reprezentanți ai onoarei și umanității împotriva celor mai brutali dușmani,
au dat o lecție istorică – zdrobirea forțelor inamice, a infrastructurii și a
activelor politice, economice, tehnologice și militare până la punctul de
colaps, lăsându-le fără altă opțiune decât supunerea.
La începutul războiului, inamicul a
crezut că poate domina rapid Iranul militar și forța capitularea prin
instabilitate. Ei au presupus că capacitățile de rachete și drone ale Iranului
vor fi neutralizate și nu se așteptau la un răspuns regional atât de puternic.
Ei credeau că acest război va distruge
Iranul, permițându-le să acționeze liber, să divizeze țara, să-i confiște
resursele și să-l arunce într-un haos pe termen lung.
În ciuda pierderii liderului lor,
luptătorii iranieni și aliații lor, bazându-se pe credință și inspirați de Imam
Hussein, au decis să dea o lecție decisivă – răzbunând acțiunile trecute și
asigurându-se că inamicul renunță la orice gând de agresiune viitoare și este
forțat să se umilească în fața națiunii iraniene.
Cu această strategie și bazându-se pe o
unitate politică și socială fără precedent, Iran și forțele de rezistență au
lansat unul dintre cele mai intense războaie hibride din istorie împotriva
Statelor Unite și Israelului, atingând toate obiectivele planificate.
Iran și forțele de rezistență pretind că
au distrus în mare parte infrastructura militară americană din regiune, au
provocat pierderi importante și au asestat lovituri severe forțelor inamice,
infrastructurii și activelor, atât la nivel regional, cât și în interiorul
teritoriului controlat de Israel. Presiunea a devenit atât de intensă încât
niciunul dintre obiectivele principale ale inamicului nu a fost atins și, în
circa zece zile, acesta și-a dat seama că nu poate câștiga. A început apoi să
caute contact cu Iran prin diverse canale pentru a solicita o încetare a
focului.
Oficialii iranieni afirmă că, timp de
peste o lună, inamicul a solicitat încetarea ostilităților, dar aceste
solicitări au fost respinse, deoarece războiul trebuia să continue până când
obiectivele cheie ar fi fost atinse, inclusiv slăbirea inamicului și eliminarea
amenințărilor pe termen lung. Iran a respins și numeroase ultimatumuri din
partea SUA, subliniind că nu recunoaște astfel de termene-limită.
Autoritățile afirmă acum că majoritatea
obiectivelor de război au fost atinse și că inamicul a fost împins într-o
înfrângere istorică. Poziția declarată a Iranului este de a continua conflictul
atât timp cât este necesar pentru a consolida aceste câștiguri și de a stabili
noi realități de securitate și politice regionale bazate pe puterea și
influența sa.
În acest context, și în urma aprobării de
către Liderul Suprem și Consiliul Suprem de Securitate Națională, s-a decis –
având în vedere poziția Iranului pe câmpul de luptă și incapacitatea inamicului
de a-și impune amenințările – să se continue negocierile la Islamabad pentru a
finaliza detaliile într-un termen maxim de 15 zile.
Iran a respins toate propunerile adverse
și, în schimb, a prezentat propriul plan în 10 puncte prin Pakistan. Cererile
cheie includ: trecerea controlată prin Strâmtoarea Ormuz sub coordonarea
iraniană; încetarea acțiunilor militare împotriva grupurilor aliate; retragerea
forțelor americane din regiune; stabilirea unui protocol de securitate în
Strâmtoarea Ormuz care să afirme rolul Iranului; compensații integrale pentru
daune; eliminarea tuturor sancțiunilor și rezoluțiilor internaționale;
eliberarea activelor iraniene înghețate; și aprobarea oficială a acestor
termeni într-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU.
Conform oficialilor iranieni, Pakistanul
a transmis că SUA a acceptat aceste principii ca bază pentru negocieri, în
ciuda poziției sale publice. Pe această bază, Iran a acceptat o perioadă de
negociere de două săptămâni la Islamabad.
Se subliniază că aceasta nu înseamnă că
războiul s-a încheiat și că Iran va accepta doar o încetare completă a conflictului
odată ce toți termenii propunerii sale vor fi finalizați.”
