IONELA FLOOD - ȘOAPTELE VÂNTULUI

 

ȘOAPTELE VÂNTULUI

SUSSURRANDO NEL VENTO (italiană)

WHISPERING IN THE WIND (engleză)

(Ediție trilingvă)

 

IONELA FLOOD - acrostih

(portret literar)

 

Iubirea și-a chemat zâmbetul visului din

Ochii gândului albastru să îi fie

Netulburare de catifea - doar

Euterpe strânge umbra unui răsărit în

Limpezimea mirului cules din

Adierea vântului așezat pe cărarea luminii...

 

Firul verdelui-miracol prins în

Libertarea sărutului își adună

Orizontul tăcerilor răstignite în

Ochii șoaptelor necălcate - chiar și umbra

Doarme în privirea altui început de veac...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).

 

Motto:

„Oh! Ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,

unul spre celălalt, și-atât de iute,

că timpul se turti-ntre piepturile noastre,

și ora, lovită, se sparse-n minute".

Ionela Flood, „Șoaptele vântului", (p. 57).

*****

„Oh! We jump, shouting îs by name,

one towards another, and so quickly,

that time crushed within our hearts,

and time, hit, separating in minutes",

Ionela Flood, „Whispering in the Wind", (p. 55, în limba engleză).

*****

„Oh! Saltiamo, gridando îl nostro nome,

uno verso l'altro, cosi in fretta,

che il tempo s'e schiacciato dentro ai nostri cuori,

e ora, colpito, si separa in minuti",

Ionela Flood, „Sussurrando nel vento", în limba italiană, (p. 59).

 

Volumul de versuri, „Șoaptele vântului" / „Whispering in the Wind" / „Sussurrando nel vento", apărut la Transylvanian Editions, London, 2011, 142 p., ediție trilingvă (engleză-română-italiană), cuprinde o „Dedicație", „Mulțumiri", semnate de către autoare, un cuvânt de „Bun găsit", câteva „Crâmpeie din viața mea", un „Cuvânt de început", semnat de către prof. dr. Victor Crăciun și un „Argument", ce este semnat de către prof. George G. Daragiu.

 

„În această călătorie, numită viață, ne trezim, adesea, pe malurile unor întâmplări care ne marchează drumul, cu puterea unor semne de întrebare cărora ne străduim să le dăm un sens. M-am trezit și eu, deseori, în mijlocul unor căutări de acest fel. Cum am răspuns? Ce decizie am luat? Unde m-a dus această decizie? Cu ce atitudine am acceptat consecințele? Răspunsurile acestor întrebări le veți găsi printre rândurile poeziilor mele, pe care le-am scris din nevoia de a da o formă materială acestor răspunsuri pe care sufletul meu le-a găsit", (p. 25), ne mărturisește autoarea, cu sinceritate și modestie.

„Treceai aseară

agățat de stele

și

umbra ta

se tremura în

cercuri

când șoapta unui vis

ne amăgea...

S-au rătăcit

cristalele

azi noapte

cu

lacrimile noastre

colindând

prin

timpuri

Căci te-ai oprit

Ți-ai amintit

De

Noi

și

ai oftat

durerea răsărită

în tâmplă",

(Ionela Flood, din poezia „Gratis", p. 62).

***

„Ieri notte hai passeggiato

tra le stelele

con la tua ombra

che viaggiava in cerchi

quando il sussurro di un

sogno

ci ha illuso...

I cristalli erano perduti

nelle nostre lacrime

che vagano

per il tempo.

D'improvviso ti sei

fermato

Ti sei ricordato di noi

e il dolore

ti ha Messi

in ginocchio",

Ionela Flood, din „L'amore e gratis", în limba italiană, (p. 63).

***

„You strolled last night

Among the stars

With your shadow

Traveling in loops

When the whisper of a

dream

Deceived us...

Crystals were lost

Within our tears

Wandering

Through time.

Suddenly you stopped

You remembered us

And the pain

Brought you

To your knees",

Ionela Flood, din poezia „Live is free", în limba engleză, (p. 61).

 

Doar ȘOAPTELE VÂNTULUI*

(* numele volumului de versuri, semnat de către Ionela Flood)

îmi amintesc

de zâmbetul visului

OGLINDA încă își cerne

tristețea altui început

- un DESTIN scris cu cretă

GRATIS pentru popasul pescarilor

în timpul verdelui-miracol.

Din DEPĂRTĂRI voi zidi

urme de UITARE

pentru ÎNTÂLNIREA PRIVIRILOR

tivite cu lumina gândului...

 

Doar ȘOAPTELE VÂNTULUI

îmi adună tinerețea în

cunună de albastru -

CUIBUL dorului din potecile

verdelui-miracol prins într-o

ALCHIMIE SENTIMENTALĂ

își leagănă SOARTA încă

adormită.

Este întâia REGĂSIRE de catifea

cu care voi face o

SCRISOARE EROULUI PIERDUT

printre cuvinte și lacrimi

- un semn al altui ORIZONT

care-și risipește glasul fără

niciun ANTRENAMENT - nuferii

îi voi culege pentru

cununa stelelor...

 

N.A. - ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile unor poezii din volumul „Șoaptele vântului", autor Ionela Flood.

 

*          *          *          *          *          *          *          *          *          *         

 

Ziceam, supra, despre un „Cuvânt de început", care aparține prof. dr. Victor Crăciun, care spune despre autoare și volum: „Lectura unui volum de poezie presupune o anumită dozare a esențelor lirice, citești câteva poeme, apoi lași să se decanteze ritmurile și rimele, revii la lectură pentru a te pătrunde de sensurile metaforelor și de starea emoțională a creatorului. (...) Știam că Ionela Flood este eseistă și că scrie și poezie. Ne-a și recitat, cândva, câteva poeme. Acum iată că ne prezintă un volum în care se exprimă în principal ca o îndrăgostită. O îndrăgostită târzie? Desigur, nu! Oricând, la orice vârstă poți iubi. Sensibilitatea ei, spre osebire de a altor poetese de astăzi, se dezvăluie în surpriza metaforei. (...) Ca la orice poetesă, nu ne interesează biograficul femeii, ci izbucnirea de fior autentic, deasupra vârstei și a dorinței", (p. 33-34).

Și, tot el, prefațatorul, finalizează acest „Cuvânt de început", astfel: „Apariția acestui volum reprezintă o obligație - debutul este necesar pentru a găsi sensul să continui. A face versuri e o asumare grea și nu o întâmplare. Poeta va fi obligată să se dedice, abia de acum înainte, acestei vocații".

 

ȘOAPTELE VÂNTULUI* - acrostih

(* numele unui volum de versuri, semnat de către poeta Ionela Flood)

 

ȘOAPTELE VÂNTULUI își zidesc clipele în

Ochii gândului trimis să culeagă timp din

Alt vals - doar așa vom spune că

Primăvara acestui zâmbet și-a chemat

Trupul foșnetului de vânt să danseze cu

Euterpe - până se topește ecoul albastru din

Limpezimea mirului cules din adieri - azi,

Este despre un alt început de veac...

 

Vremea fulgilor de zăpadă

Î(Â)ncă își culege aroma

Netulburată decât de gând,

Timp și rugăciune - toate cele care

Urmează să fie culese din

Lumina visului vor lăsa

Urme de catifea albastră peste

Iubirea ecoului trimis să adoarmă nufărul...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).

 

Vasile Bele / UZPR

IONELA FLOOD, CUNUNA METAMORFĂ, Transilvania Edition, Antologie de autor, 2023

 

Motto: „Te colind cu o iubire atât de mare, încât să vindece orice durere și neîmplinire, îți urez să găsești drumul către tine, cel adevărat!

Îți urez să ai puterea și curajul să fii complet și fericit oriunde te-ai afla în lume. Pentru că ne-am întâlnit suntem norocoși, pentru că ne iubim suntem invincibili, pentru că suntem împreună suntem nemuritori!” (Colind amar)

Volumul de poezii și proză lirică cuprinde trei secțiuni: Tărâmurile iubirii, Parfumul îngerilor și Scrisori de la poarta nemuririi.

Autoarea ține să precizeze într-un cuvânt de Bun găsit!  că ceea ce scrie reprezintă un răspuns la nenumăratele întrebări pe care viața i le-a dat în această călătorie: „Am avut nevoia ca aceste experiențe să le aștern pe hârtie ca să nu mai simt durerea  prin care iubirea și lumina spirituală se lasă dezvăluite și transformate.”

Cartea e străbătută de la un capăt la altul de încercarea de exprimare cât mai potrivită a tumultului sufletesc în problema iubirii, acest sentiment sublim : iubirea față de patrie, față de sinele poetic și față de iubitul visat, imaginat sau ideal.

„Doar tu Patrie

ai rămas stânca pe care stau

și visez.”   (Certitudine)

Aseară am intrat pe poarta întregirii

Am zăbovit năuci de-atâta împlinire

să dăm un sens acestei întâmplări

Vegheate din mister de Bunul Sf. Andrei.

Mihai Viteazul ne-a dat mâna

căci ne așteaptă în fiecare an

să dăruiască unitatea

acelora de-același neam.

Cu Eminescu am pășit sfioși printre cuvinte

Și am jurat credință Limbii Românești

Cu stema și cu roade de speranță

La poarta Catedralei Strămoșești.”   (Noaptea regăsirii la Alba Iulia)

Există un „EL” și o „EA” - autoarea care se-ntâlnesc pe această planetă albastră numită Pământ, se-ntâlnesc în acel mod în care ar trebui să realizeze un întreg, să fie perechea perfectă-ideală, dar... cum idealul în iubire e greu de atins... apar tot felul de întrebări care să-i aducă mai aproape de perfecțiune.

„Cununa fericirii” se apropie, în același timp se îndepărtează prin exprimarea dorului - sentiment inconfundabil:

„dorul de tine

mă macină visceral

în inima celulei.

parfumul atingerii tale

se impregnează

cu împlinirea din vis.

durerea se sparge

de pragul umbrelor

navigând pe o stea

și-ți simt sărutul fierbinte

vibrând în aerul

sticlos al nopții.”  (Dor)

În Scrisori de la poarta nemuririi soarele își răsfrânge razele cu lumina lui asupra iubirii absolute, spre Marea Iubire, spre vise nemuritoare și realități sublime ale situației în care se găsește femeia îndrăgostită. Ea este (cum singură se denumește) „o visătoare incurabilă”; iubirea neîmpărtășită  rămâne „un vis neîmplinit” legat de o experiență excepțională”, e o eternitate românească ce-i leagă de plaiurile ardelenești, se simte ca un „fluture dus” către o lumină numită dragoste care o arde puternic în acest tărâm tăcut al iubirii... „sunt bolnavă de dragoste, iubitul meu... și tu nu vii...”

Și cum altfel aș putea scrie despre aceste scrisori decât prin cuvintele autoarei Ionela Flood:

„Aștept răspunsuri ca să vie

La întrebări pe care le-am pus

Soarelui meu.

Sunt acasă cu tine în suflet

Cavalerul meu rătăcitor

Să fii pentru o secundă al meu.

O secundă cât o eternitate

iubire împărtășită

dar neîmplinită.

Soarele meu, zburătorul meu

sentiment de uniune cosmică

înțelege: Suntem UNA!

Trezește-te!

Bine ai venit, dar...

Rămâi cu bune!”

„La poarta nemuririi ne oprim în trecere, văd linia orizontului neutru sub zodii tăcute, sunt cu tine în cărările tale, în șoaptele vântului și mireasma florilor.”

Uneori omul se îndepărtează de sine, de natură -  iar durerea și arderea pe rugul iubirii îl duce spre acceptarea unor iluzii; iubita din scrisori iubește necondiționat prin „FOCUL”  conștiinței sale de femeie îndrăgostită, deși nu primește răspunsul mult așteptat, visat sau imaginat. Metafizic e legată de pământ( cum zicea Milarepa - (ne vedem din carne și sânge) dar... suntem formați din lumină, iar sufletul tinde spre înălțimi.

Înțelegerea libertății e apropierea de sine, e necesară apropierea omului de natură, sufletul tinde spre înălțimi iar existența fizică a femeii e legată de pământ, ea încearcă să se ridice prin sufletul pur și iubitor deasupra legăturilor terestre și să se transforme în iubire necondiționată, care e, de fapt, ceea ce ne definește ca oameni și ne apropie de Dumnezeu. Astfel aceste scrisori de dragoste scrise de o femeie îndrăgostită devin adevărate, „NEMURITOARE” -  purtând o cunună metamorfă din Copacul Bucuriei..

 OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM