înainte de toate, orice mamă a fost mai întâi o fetiță cum toată pădurea pornește spre nori dintr-un mugure roz cât o scamă…
zăpada se așază peste țară ca o iertare de prea multă vină istoria plânge nu fără pricină c-o strâng încălțările iară…
într-o salată simți răcoarea din zăvoi tăcerile din lume se prefac ecouri – neterminate valsuri, nostalgice tangouri învățăm despre alții și uităm de noi…
cineva absoarbe din aer lumina de se respiră aproape-nserare tot mai mulți simt de Hristos rușinare de se-neacă-n paragini grădina…
citesc istoria într-o rochiță aievea-n culoare cu inima ta de-s chipuri trudite eu nu pot uita – orice mamă a fost cândva o fetiță.