Declarația zilei - Mircea Marian

”Nimeni nu scrie, cu subiect și predicat, cine a ratat fonduri PNRR pentru spitale de 740 de milioane de euro: avem o agenție, complet inutilă, cu zeci de angajați, care - să mori de râs - iau sporuri de până în 50% pentru că (nu) atrag fonduri europene”.

Investiție de 1,93 milioane lei prin PNRR la Școala Gimnazială Mireșu Mare

 

Ing. Ioan Mătieș, primarul comunei Mireșu Mare a semnat un contract de finanțare prin PNRR în valoare de 1,93 milione lei pentru dotarea Școlii Gimnaziale Mireșu Mare.

”Prin acest proiect vom dota cu mobilier nou, materiale didactice şi echipamente digitale Școala Gimnazială Mireşu Mare şi structurile arondate, inclusiv grădiniţele cu program normal sau prelungit”, a declarat ing. Ioan Mătieș.

 

Sursa: MaraMedia

Consiliul Județean Maramureș a demarat două proiecte de 38,7 milioane de lei pentru Spitalul Județean de Urgență și Spitalul de Boli Infecțioase, finanțate prin PNRR

 

Aleșii județeni, reuniți astăzi în ședința Consiliului Județean Maramureș, au adoptat două proiecte care vizează dotarea cu echipamente și materiale destinate reducerii riscului de infecții nosocomiale la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” și la Spitalul de Boli Infecțioase și Psihiatrie din Baia Mare.

Cele două proiecte – „Dotarea Spitalului Județean de Urgență Dr. Constantin Opriș Baia Mare cu echipamente și materiale destinate reducerii riscului de infecții nosocomiale” și “Dotarea Spitalului de Boli Infecțioase și Psihiatrie Baia Mare cu echipamente și materiale destinate reducerii riscului de infecții nosocomiale” – sunt în valoare de 35.319.199,21 lei, TVA inclus, respectiv 3.447.278,87 lei, TVA inclus, și vor fi finanțate prin Programul Național de Redresare și Reziliență – PNRR.

Igiena în cadrul unităților spitalicești este absolut necesară, iar pentru a preveni și gestiona cât mai eficient infecțiile intraspitalicești sunt necesare o serie de măsuri și echipamente. Obiectivul principal al acestor proiecte este tocmai acela de a dota cele două spitale din municipiul Baia Mare, aflate în subordinea Consiliului Județean Maramureș, cu echipamente și materiale necesare pentru curățenia, dezinfectarea și păstrarea unui mediu cât mai steril.

„Aceste proiecte sunt esențiale pentru cele două spitale pe care le avem în subordine. De asemenea, în această perioadă pregătim încă două proiecte pentru construirea și dotarea unui nou ambulatoriu atât la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” cât și la Spitalul de Boli Infecțioase și Psihiatrie Baia Mare”, a declarat Ionel Bogdan, președintele Consiliului Județean Maramureș.

                                                                                                  CJMM

Jaloanele amână remanierea guvernamentală

 

                                                                                                de Dumitru Păcuraru

Dacă ultimele zile din iunie se părea că prima săptămână a lunii iulie va fi una a remanierii, aşa cum promitea primul ministru Nicolae Ciucă, iată că “pedeapsa” se amână. Toţi miniştri cabinetului Ciucă au luat notă de trecere. Promovare de sută la sută. Dar asta, a ţinut să precizeze premierul, după o consultare cu preşedintele Iohannis, nu înseamnă “un cec în alb”.

Ceea ce i-a salvat pe miniştri sunt jaloanele PNRR îndeplinite de toate ministerele. Datorită acestor “jaloane” cerute de Comisia Europeană, în următoarea perioadă vor veni banii alocaţi României prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.

Iată o veste bună. Se pare că România şi-a făcut lecţiile. Dacă nu ar fi venit această nenorocită de criză a scumpirilor, cu siguranţă România ar fi făcut un salt peste sărăcie.

Aşa cum spuneam în editorialul de ieri, toate evaluările urmate de demiterea unor miniştri s-au lăsat cu conflicte şi certuri politice, mergând până la căderea unui guvern. În urmă cu zeci de ani când premierul Emil Boc l-a dat afară pe ministrul PSD Dan Nica, s-a spart prima mare coaliţie PDL-PSD.

Mai târziu, în anii pandemiei de Covid, când premierul Florin Cîţu l-a demis pe ministru de Justiţie Stelian Ion, USR s-a supărat atât de tare încât a ieşit de la guvernare.

O remaniere guvernamentală este un test pentru partidele aflate la guvernare, nu pentru miniştri. Dacă unui partid i se pare că ministrul său are o prestaţie bună, iar premierul este de altă părere, ce instanţă imparţială poate da un verdict? Preşedintele ţării are ultimul cuvânt. În cazul de faţă cel care a decis dacă trebuie să plece vreun ministru a fost preşedintele Klaus Iohannis.

Dacă până ieri era vorba să fie schimbaţi patru miniştri, de la Vasile Dâncu, ministrul Apărării la Virgil Popescu, ministrul Energiei, de la ministrul Turismului Daniel Cădariu la Eduard Novak, ministrul Sportului, într-un final s-a ajuns la concluzia că toţi patru şi-au onorat funcţiile şi merită să-şi păstreze portofoliile.

Atunci, pe bună dreptate, se pune întrebarea de ce s-a făcut atâta tevatură pe evaluarea miniştrilor? În mod normal, primul ministru trebuie să prezinte starea României, desigur în tandem cu preşedintele. Este ca şi cum la evaluarea CFR-ului s-ar lua în calcul prestaţia controlorilor, a mecanicilor de locomotive, nu a conducerii CFR.

Răspunsul poate fi găsit în nevoia politicienilor, a liderilor partidelor, de a fi mereu în atenţia opiniei publice.

Emil Boc zicea că remanierea se face, nu se discută. După cum se vede, de data aceasta s-a discutat, dar nu s-a făcut.

Trebuie spus că nu s-ar fi rezolvat mare lucru. Miniştri “pe făraş” cum zice presa, nu sunt cu nimic mai slabi decât restul miniştrilor.

De exemplu, schimbarea ministrului Sportului Eduard Novak pentru că nu a luat atitudine când s-a cântat imnul secuiesc în locul imnului ţării, ar fi putut provoca ieşirea UDMR de la guvernare.

Remanierea ministrului Apărării ar fi fost surprinzătoare atâta vreme cât Vasile Dâncu se distinge ca o mare personalitate faţă de ceilalţi miniştri, unii iluştri necunoscuţi.

Dacă premierul ar fi fost ceva mai atent la opinia publică ar fi propus, totuşi, remanierea unui ministru.

Evident, al ministrului Energiei. Populaţia a rămas cu impresia că scumpirile puteau fi stopate dacă ministrul Virgil Popescu era ceva mai implicat. Sacrificarea lui ar fi adus un surplus de imagine guvernului Ciucă.

În rest, nu este nici prima, nici ultima remaniere care se anunţă, dar nu se face.

Cornel Nistorescu: „Mă tem că una dintre nenorocirile cele mai mari venite pe capul țării noastre este acest PNRR”

 

Mă tem că una dintre nenorocirile cele mai mari venite pe capul țării noastre este acest PNRR. Nu pentru că strategia europeană ar fi fost una catastrofală. Comisia Europeană, atît cît au dus-o potențialul de gîndire din actuala formulă, a pus la cale un plan de reparație, de redresare, de compensare (ziceți-i cum vreți!) a situației economice generate în toate țările membre de pandemia Covid 19.

Noi ne-am bătut joc de oportunitate. Adică premierul Vasilică Cîțu și președintele Klaus Iohannis au dat întreaga răspundere pe mîna unui neavenit. Era cunoscut pentru tot soiul de programe de tocat bani, inclusiv în Moldova, și pentru rezultatele sale din precedentul mandat. De la prestația sa s-a tras pentru guvernul Cioloș și numele de ”guvernul zero”. Cristian Ghinea nu avea la activ nici o performanță notabilă. Doar niște articole în presa de dreapta și prezențe nesemnificative în ONG-uri de care s-a despărțit sau a fost eliminat.

De ce premierul (aerian și el) împreună cu prședintele (nepăsător pînă la dispreț) au acceptat ca întreaga operațiune de concepere a unui Plan Național de Reziliență și Reconstrucție să fie dirijat de un asemenea Neica Nimeni? Pe măsură ce țara noastră va face pași în aplicarea PNRR vom descoperi ce culpă politică, morală, chiar și juridică au făcut cei doi acordînd o asemenea responsabiliate, fără nici o acoperire profesională sau de expertiză.

După datele pe care le dețin, Crisitan Ghinea a strîns de la ministere și din județe planuri și proiecte, a mai colectat idei și sugestii și a încropit acest PNRR. El obligă țara la împrumutri uriașe și o angajează în aiureli greu de dus la bun sfîrșit. Unele, chiar imposibile. De la muzee discutabile la trasee turistice, pînă la milioane de metri pătrați de ”păduri urbane” și la centre medicale și spitale, de la ”insule ecologice digitalizate”, la alte 500 jaloane și ținte pe care România trebuie să le atingă în ritm accelerat, 21 dintre elefiind obligatorii pînă la sfîrșitul acestui an. Toate alcătuiesc un fel de operă economică incoerentă și, pe alocuri, absurdă.

Pădurea de măsuri, proiecte, investiții și obligații este halucinantă și arată ca o adunătură de fapte, idei și nevoi puse cu furca într-un plan pe care nu-l mai descurcă nici Dracul. Mă tem că sutele de pagini de fapte și aberații strînse de Ghinea în PNRR, pe lîngă că ne îndatorează, ne bagă într-un hățiș de contracte, de conflicte și de demersuri birocratice, de cheltuieli, verificări și acuze de nu le mai descurcă nimeni.

Pe neașteptate, Cristian Ghinea a anunțat că demsisionează din funcția de vicepreșdinte al USR și se lansează în business împreună cu europarlamentarul Dragoș Pâslaru, cunoscut beneficiar de fonduri publice de la surse de coloratură politică diversă. Doi afaceriști cu afaceri îndoielmice și-au dat mîna pe seama PNRR. Scandalul este abia la început. Ghinea și Pîslaru și Vlad Botoș anunță două finanțări europene pentru a monitoriza PNRR.

”Dragi colegi, Vă anunț prin prezenta decizia mea de a demisiona din poziția de vicepreședinte și membru în Biroul Național al USR începând cu data de 1 ianuarie 2022.

Motivul imediat al acestei decizii ține de două proiecte pe care le demarez împreună cu colegii europarlamentari Dragoș Pîslaru și Vlad Botoș, proiecte de monitorizare și asistență pentru PNRR. Aceste fonduri vin din bugetul Parlamentului European, dar sunt la dispoziția europarlamentarilor, pe bază de proiecte de comunicare/cercetare/politici publice”.

La sfîrșitul postării sale de adio, Cristian Ghinea avea să afirme: ”Și, obsesiv cum mă știți și tot optimist, voi face tot ce pot pentru ca PNRR să devină în realitate sutele de km de autostradă și căi ferate, miile de școli renovate, miile de laboratoare de informatică, miile de gospodării care vor avea pentru prima dată apă, cele patru mii de piste de bicicletă, zecile de mii de hectare de pădure nouă, milioanele de metri pătrați de clădiri renovate energetic la care am muncit atâta. Și zecile de reforme care pot schimba România”.

Cristian Ghinea a pus la cale un plan de om care n-a coordonat șapte zilieri să sape un șanț mai lung și o firmă să construiască un pod. Dar a scris în numele României sute de pagini cu operațiuni sau investiții pe care le numește proiecte. A transformat în măsuri obligatorii pentru țară idei și dorințe politice care îl obsedau sau care i-au fost cerute. Şi apoi a demisionat urmînd să facă bani din supravegherea planului stufos pe care l-a păstorit.

Ne aflăm în fața unei afaceri nebune? A unei șarlatanii politice de proporții? Mă refer la conceperea unui mecanism complicat, cu bani prevăzuți pentru consultanță și supraveghere pe care tot cel care a coordonat redactarea îi va cheltui?

Ne aflăm în fața celei mai teribile afaceri din istoria RomÂniei, pusă la cale sub nasul prședintelui și a primului ministru?

A fost concepută această tărășenie și cu sprijinul funcționarilor sau a mahărilor de la Bruxelles? Nu știu! Un lucru mi se pare periculos! PNRR-ul obligă țara la un parcurs făcut din sute și sute de mici proiecte de pe urma cărora profită doar cei care au fost la butoane. Şi pe care trebuie să o numim dezvoltare.

Este moral? Este juridic inatacabil? Este aceasta o dezvoltare sau o adîncire a României într-o pădure de afaceri și angajamente?

Sigur, președintele Klaus Iohannis și Florin Vasilică Cîțu sunt responsabili inclusiv juridic dacă PNRR-ul alunecă într-un haos!

Cu consultanță de la Cristian Ghinea și Dragoș Pîslaru nu suntem prea departe!

 

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro

Rezultatele se lasă aşteptate

 

Poate niciun guvern de până acum nu a pornit atât de greu la drum. Promisiunile de reforme, de transformări radicale, par multe, dar în realitate sunt insuficiente pentru a crea senzaţia de schimbare. Din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă vedem că accentul se pune doar pe „rezilienţă”. Adică pe cele 30 de miliarde de euro care trebuie să aibă la fel de multă eficienţă, în economie, ca vaccinul anti-Covid în pandemie.

Acest PNRR a intrat în consultare publică. Toată lumea are ceva de spus, dar ca în cazul tuturor consultărilor publice, titularul proiectului face exact ce vrea.

Prin urmare, singurul responsabil de eşecul programului rămâne guvernul. Iar în cadrul guvernului, principalul responsabil este partidul care a dat primul ministru.

Pe drept cuvânt, mai ales în ultima perioadă, opoziţia critică guvernul la concret. Nu la modul general ca în prima parte a guvernării PNL-USRPLUS-UDMR. Deja se văd primele semne ale neputinţei de a redresa economia.

Marea infrastructură este necesară,  sunt necesare investiţii  majore, dar mai există şi altceva dincolo de beton şi cale ferată, dincolo de clădiri pentru viitoare spitale, dincolo de împăduriri.

Senzaţia generală este că guvernul confundă ţara cu o societate comercială care are un singur scop: profitul. Cum cheltuie acest profit? Acoperă costurile cu propriul aparat, cu aparatul de stat. Dacă mai rămâne ceva, mai dă puţin la pensii. În rest, pare că nu se întâmplă nimic. Din cele 18 ministere nu se văd decât câteva, unde sunt mai mulţi bani. Întâmplarea face că acestea sunt deţinute de USR şi PLUS. Acolo sunt concentrate şi scandalurile.

Prin forţa împrejurărilor, datorită pandemiei, acest guvern în întregul său, este unul de sacrificiu. Nu poţi trece printr-o asemenea criză şi să nu fii afectat. Erodarea sapă la temelia coaliţiei, dar, din păcate, nu se vede alternativa.

După controversata guvernare PSD-ALDE, de când a ajuns în opoziţie PSD este în covalescenţă. A ieşit la fel de pleoştit ca ţara întreagă.

Partid al sporurilor, al indemnizaţiilor, al consiliilor de administraţie, al pensiilor speciale, al agenţiilor guvernamentale fără un program clar, al încercărilor de a încăleca Justiţia, cu o imagine externă lamentabilă, PSD nu se poate erija acum într-o viabilă alternativă la actuala guvernare. Poate cârâi, dar nu poate muşca.

PSD este în continuare ca o găină beată. A instituit un stil de guvernare care a condus la mari dezechilibre sociale şi economice şi chiar culturale. De exemplu nu a pus bazele turismului cultural, preferând să investează în lucruri multe şi mărunte. Cum ar fi „punctele de informare turistică”, săli de sport în localităţi fără locuitori.

Dacă guvernul actual nu este eficient, dacă nu există o reală alternativă la guvernare, despre ce plan naţional de redresare vorbim? „Rezilienţa” să fie singura noatră salvare, adică cele 30 de miliarde de euro?

După ce va trece pandemia se vor construi şi spitale. Pe urmă vom aştepta altă pamdemie ca să vedem că atunci vom fi pregătiţi? Chepeneag după ploaie.

Într-un fel, pandemia salvează imaginea guvernului. Lupta împotriva extinderii infectărilor pune în plan secund inactivitatea, neputinţa guvernului de a redresa economic ţara.

A număra zilnic infectaţii, morţii, a ţine socoteala vaccinaţilor,  este o treabă pe care ar putea-o face foarte bine un comitet de criză. Premierul şi miniştri ar trebui să se ocupe de ceea ce se ocupă guvernele în condiţii normale.

Rezultatele se lasă aşteptate în toate domeniile. Criza sanitară nu dă semne că se ameliorează, situaţia din economie  nu este mai bună decât pe vremea guvernelor PSD.

Ce avantaje are România datorită faprului că este condusă de un guvern de centru dreapta? Unul singur, desigur important: nu mai este criticată de Bruxelles, nu mai este oaia neagră a Uniunii Europene. Dar să vedem şi avantajele de ordin economic, financiar. Sunt prea puţine faţă de aşteptări. Încă stăm la masa săracilor, a toleraţilor.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

PNRR

Când nu ştii să-ţi vinzi marfa rişti să rămâi cu ea pe cap. Este valabil în orice împrejurare, în orice timp, indiferent de marfă. Că este idee, că este un produs finit, nu contează.

Constantin Brâncuşi a avut şansa dumnezeiască să-i fie confiscate la graniţă lucrările pe care le ducea la o expoziţie în Statele Unite.

Cum tot ce este interzis este atractiv, vameşii americani necunoscători de artă modernă s-au transformat în cei mai buni agenţi publicitari ai marelui sculptor Constantin Brâncuşi.

La fel s-a întâmplat şi cu romanul Ulisse a scritorului  James Joyce care avea să reprezinte un moment de răscruce în istoria literaturii mondiale. Interzis în SUA, un editor deştept a avut ideea de a-l publica. A avut grijă să fie confiscat tirajul, pentru ca apoi să vină cu zeci de mii de exemplare să le vândă în acelaşi mod clandestin ca whisky în timpul prohibiţiei.

Am da şi un exemplu mai modest. Demolarea pasajului pietonal din Centru Nou l-a readus în actualitate pe un mare arhitect, Nicolae Porumbescu. De asemenea, intenţia de demolare a unei fântâni arteziene, intitulată de artist “Izvorul de Piatră”, a condus la redescoperirea unui mare sculptor, Domokos Lehel.

Dar să revenim la PNRR. Abrevierea îi aparţine preşedintelui Klaus Iohannis. PNRR înseamnă Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Recunosc că eu nu am ştiut ce înseamnă „Rezilienţă” până nu am recurs la masivul DEX. Cum nu l-am găsit, am recurs la deja aproape bâtrânul Google. Iată ce scrie la rezilienţă: “Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările  prin şoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru ruperea la încovoiere, prin şoc, a unei epruvete şi valoarea  iniţială a ariei secţiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă.”

Cum domnul preşedinte Iohannis este, la bază, fizician, i-a fost uşor să înţeleagă, din prima ca să spunem aşa, ce înseamnă „rezilienţă”.

Trebuie să spunem că PNRR, adică Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, nu este o invenţie românească. PNRR vine de la Bruxelles. Fiecare ţară UE are propriul ei PNRR.

Pentru România acest PNRR se traduce printr-o infuzie de 30 de miliarde de euro.

Aşadar, PNRR=30.000.000.000 euro.

„Plan Naţional” ştim ce înseamnă. „Redresare” este un cuvânt la ordinea zilei de peste 30 de ani. Aşadar, cu primele trei componente nu avem nicio problemă să le înţelegem.

Însă în ceea ce priveşte „rezilienţa” vom avea probleme născute chiar din definirea termenului. Cuvântul în sine cuprinde termeni de natură să sperie lumea: şoc, rupere la încovoiere… Ca să nu mai vorbim despre sinonimele cuvântului „rezilienţă”: duritate, forţă, rezistenţă, robusteţe, soliditate, anduranţă. Sinonime care, la rândul lor, au alte sinonime de natură să îngrozească persoanele comode, liniştite.

Printre altele, „anduranţă” înseamnă şi „rezistenţă mecanică”. Tradusă în termeni sociali şi politici,  această „rezistenţă mecanică” înseamnă refuzul de a schimba ceva, complacerea în ceea ce este rău, funcţionează prost, dar, din comoditate, nu se schimbă.

Simplificând, oare se va reuşi punerea în aplicare a acestui Plan Naţional de Redresare şi Rezilienţă?

Ne-am tot plâns că nu avem un „Proiect de ţară”. Aşa cum au avut cei care au făurit „România Mare”, iar mai apoi, în intervalul dintre primul şi al doilea război mondial, au dezvoltat ţara din punct de vedere economic şi cultural  şi au modernizat statul. Cei 20 de ani din istoria României sunt greu de egalat. Dar nu imposibil. Fizicianului ajuns preşedinte al României i se oferă acum ocazia să arate clasei politice, aparatului de stat, mediului de afaceri, ce înseamnă „ruperea la încovoiere, prin şoc”. Cele 30 de miliarde nu sunt o pară mălăiaţă ce cade în gurile deschise ale nătăfleţilor. Banii trebuie folosiţi ca grâul de sămânţă pe care îl semeni pentru a obţine o recoltă bogată. Fiecare euro trebuie considerat un cartof pe care îl pui primăvara în pământ pentru a scoate milioane de tone de cartofi toamna.

Odată alocate, fondurile acestea europene jumătate se duc înapoi, un sfert sunt sifonate, şi de celălalt sfert se face ce se poate.  Este ca şi cum ai pune în pământ cartofi care nu vor înmuguri niciodată, care vor putrezi în pământ. Din păcate acest lucru este valabil pentru fondurile europene intrate în ţările mărginaşe. Cum spuneau polonezii, pentru fiecare euro primit, Polonia cheltuie doi euro.

Preşedintele a prezentat succint cum vor fi repartizate cele 30 de miliarde de euro. Dar problema este cum vor fi utilizaţi, în ce măsură vor contribui la un salt semnificativ din punct de vedere economic şi social.

Fără un efect de şoc în economie, banii primiţi prin PNRR nu vor ajuta prea mult România.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş