Sorin Roşca Stănescu: Bomba românească cu ceas

Am bătut toate recordurile. Am ajuns studiu de caz. La nivelul Uniunii Europene. Pur și simplu experții UE au fost siliți să facă o disecție pe un cadavru viu. Cadavrul României. Este vorba de cea mai mare rată de neîncasate de taxă pe valoare adăugată din Uniunea Europeană. Sumele, după cum o să vedeți, sunt colosale. Am să vă relatez ceea ce se întâmplă și am să vă prezint în ceea ce urmează consecințele.

Ce este taxa pe valoare adăugată? Este o sumă pe care orice societate comercială sau persoană fizică este obligată să o plătească la bugetul statului, ea reprezentând o fracțiune din câștigurile realizate. Asta se întâmplă în orice stat normal de pe glob. Deci neîncasările de TVA sunt rezultatul unui act evazionist. Un act brutal de evaziune, pentru că există și acte de evaziune, despre care vom vorbi în continuare, care sunt mai sofisticate. Dar acest act brutal înseamnă că pur și simplu ești înregistrat cu niște venituri pentru care datorezi TVA și nu plătești TVA. Ei bine, după cum spuneam, România este campioană absolută la acest capitol. Aproape 40% din TVA-urile care ar trebui încasate, deci din sumele care ar trebui încasate de stat, nu mai sunt încasate. În România, ca să nu greșesc, procentul este de 39%. Știți ce reprezintă asta? Reprezintă o sumă de 9 miliarde de euro pe an. Să facem socoteala: în cei zece ani în care suntem conduși cu mare pricepere, în „România lucrului bine făcut”, de către Klaus Iohannis, suma totală de TVA neîncasat este de 90 de miliarde de euro. Culmea – este o coincidență nefericită, desigur –, este exact suma de bani despre care vorbea Klaus Iohannis, promițându-ne că o va aduce în țară de la Uniunea Europeană. N-aveam nevoie să aducem nici un ban de la Uniunea Europeană – adevărul e că nici nu prea au venit bani de acolo – pentru că era suficient să ne utilizăm aceste sume, dacă le-am fi încasat din TVA, iar România ar fi fost astăzi un stat prosper.

Am precizat mai sus că există și alte sume de bani, care sunt destul de greu de estimat, care ar trebui să fie încasate de statul român și nu sunt încasate. Care sunt aceste sume de bani? În primul rând, este vorba de multinaționale, care, prin diverse inginerii, nu raportează în România venituri suficient de mari sau corespunzătoare realității, pentru că practic își externalizează veniturile. Cum? Este foarte simplu: făcând achiziții prin firme proprii, pe care le putem denumi și firme fantomă, la sume exorbitante de bani și scăzându-și astfel în mod artificial profitul. Scăzându-și profitul, nu pot raporta, contabil vorbind, un TVA care să corespundă realității. Raportează că datorează un TVA mult mai mic. Pe care-l plătesc statului român. Dar grosul banilor datorați nu mai intră în Trezoreria statului, pentru iau drumul străinătății și niciun guvern până acum nu a fost capabil să blocheze acest fenomen. Aparent, pentru că avocații multinaționalelor sunt mult mai buni decât avocații statului. În realitate, pentru că se exercită o influență, prin intermediu ambasadelor, prin intermediul guvernelor, asupra Executivului de la București și Executivul de la București nu ia pur și simplu măsuri. Deci alte sume, greu, spuneam, de evaluat, imense, probabil tot la nivelul acesta de 9-10 miliarde de euro anual, se duc pe apa sâmbetei în acest mod. Și, în fine, mai există mica evaziune fiscală, cea pe care ANAF-ul o urmărește cu foarte multă îndârjire, dar cu foarte puțină eficiență, evaziunea fiscală făcută de firme mici, de cetățeni care încasează diverse venituri și nu le raportează și, neraportându-le, nu plătesc nici TVA. Pic cu pic și strop cu strop, fac al mărilor potop. Aceste mici evaziuni fiscale adunate, la nivel național, iar ar putea să dea un rezultat impresionant, o sumă foarte mare de bani.

Iată așadar cum a ajuns România să devină, la nivelul Uniunii Europene, studiu de caz. Chiar așa se intitulează un document elaborat de experții UE și în care încearcă să vadă cum de a ajuns România în această situație. Dintr-o țară care putea fi extrem de prosperă, cum de a ajuns ea țara cea mai săracă a Europei. Desigur, probabil după Bulgaria.

 

Autor: Sorin Roşca Stănescu

Sursa: corectnews.com

În România, cu un salariu mediu pe economie se poate trăi doar o jumătate de lună!

Românii îşi pot asigura 16 coşuri zilnice dintr-un câştig salarial mediu net lunar (395 de euro), în timp ce maghiarii şi polonezii depăşesc 20 de coşuri. Mai săraci decât noi sunt doar bulgarii.

Dacă un român cu un salariu mediu net şi-ar cheltui toţi banii pe mâncare, acesta şi-ar permite să cumpere 16 coşuri de alimente de bază lunar, pe când un polonez îşi permite să cumpere 25, iar un britanic aproape 50, arată un studiu al patronatelor din industria alimentară.

Mai rău decât noi la acest capitol stă doar Bulgaria, unde cu un salariu mediu net lunar populaţia îşi poate asigura numai 13 coşuri zilnice.

De exemplu, un român plăteşte 4,11 euro pentru un kilogram de carne de piept de pui dezosat, faţă de 3,80 de euro, cât plăteşte un polonez. Una dintre explicaţiile patronatelor este că polonezii plătesc TVA de doar 5% la carne şi preparatele din carne, faţă de 24%, cât plătim noi.

În acelaşi timp, diferenţa atât de mare între TVA de la noi şi TVA de la vecinii noştri europeni slăbeşte considerabil competitivitatea producătorilor români. Asta s-a dovedit la începutul anului, când în Ungaria a fost micşorată cota de TVA pentru carnea de porc, de la 27% la 5%.

În Uniunea Europeană, România se află la coada clasamentului privind veniturile, cu un salariu mediu de 395 de euro, care faţă de cel din Marea Britanie este de şase ori mai mic.

Statul ne ia un sfert din coş

„Ce ştie românul că înseamnă TVA de 24% pentru carne şi pentru produsele din carne este că statul mănâncă un sfert din porţia lui“, arată patronatele din industria alimentară, care au lansat, săptămâna trecută, campania „Taie TVA la carne”.

„TVA redusă la carne şi la preparatele din carne reduce evaziunea fiscală, descurajează importatorii, încurajează producătorii autohtoni, creşte consumul şi îmbunătăţeşte starea de sănătate a românilor“, argumentează coaliţia patronală care a declanşat campania.

Din această coaliţie fac parte, pentru început, Pro Agro, Uniunea Crescătorilor de Păsări, Romalimenta şi Rompan. Sursa Adevarul

                                                                                              Cristian LAURENTIU