Iacă
-
tă că mai trăiam şi în acest an.
Trăiam cu mare
frică, nu pentru
că ne era teamă de cineva
anume, dar pentru a menţine frica,
cu multă matematică, era menţinută
continuu,
frica lipsurilor. Nu existau alimente cu care să-ţi umpli burţile
pruncilor. Căldura care
altădată
era
„dată de
termocentrale” de cartier,
a scăzut cu
multe grade. „S-a dat o
indicaţie”: să mai punem
un pulover pe noi. Ce pulover puteai pune liniştit şi paltonul că ceea ce noi
numeam căldură, numai vara ne mai întâlneam cu
ea. Apa caldă „s-a raţionalizat”. Se dădea o dată
pe
săptămână sau de sărbători. E
vorba de 1mai, 23 august, 30 decembrie şi gata.
Numai că atunci cum
o foloseam cu toţii, apa nu
prididea cu încălzitul, deci tot rece o consumam. S-a început furtul de agent termic din calorifere.
Doar nu era să faci baie
de trei ori pe an? Şi apoi încălzirea
centrală s-a
compromis definitiv. Erau probleme că nu s-au
schimbat conductele la cei 14 ani prescrişi de
normative şi au ajuns
cu ele la vârsta de 35
de ani. Deja erau foarte puţini acei
care se mai puteau lăuda că
au
încălzire. În ultimii 10 ani nu mulţi se puteau lăuda că
au
avut 13gC în
apartamente. Odată cu lipsa căldurii ne-a inundat mucegaiul şi igrasia de care nu se poate scăpa fără
un
regim termic normal. Dar chiar acesta ne lipsea. Tot în acest an au început întreruperile de curent pe perioade de 3-4 ore,
evident că au început din iarnă, că
dacă
începeau vara pe cine mai interesa lucrul acesta.
Lipsa curentului, însemna
automat şi lipsa căldurii. Pompele nu funcţionează fără curent.
Problema era că se întrerupea curentul şi în uzine. Un
motor electric consumă la pornire
de opt ori curentul nominal. În industrie
întreruperile erau la o jumătate de oră. Neţinând cont de
fraza anterioară, au
observat că după
aceste
întreruperi consumurile sunt mai mari decât erau înainte de
aceste „întreruperi
economice”. Ce să mai punem
la index necazurile ce ni le provocau în industrie
doar şi acestea
tot în capul
celor ce munceau se spărgeau. Dacă se întrerupea curentul şi cuţitul de
strung era în şpan acolo rămânea vârful cuţitului necesitând altul.
Pompele dacă se opreau fără a avea
posibilitatea să-i închizi robinetele, era începutul unui haos a cărui mărime încă nu se putea
estima. Când să-l estimeze, „cu sinceritate” şi-au dat seama de pagubele enorme ce rezultă
din
„economiile prin întreruperile
de curent”, economii
care de fapt au crescut consumurile de curent neaşteptat de
mult.
Acest an n-a avut în luna ianuarie mai mult de 5 zile senine. În acelaşi context
nici în 2
februarie ursul nu şi-a văzut umbra. Deci aveam speranţa la o primăvară mai
timpurie. N-a fost aşa de
timpurie.
Mă aflam în casa unor cunoscuţi, unde era ziua de naştere a cuiva, deoarece se aflau şi alte persoane străine de familie. După
masa de sărbătoare s-au animat şi discuţiile. Printre invitaţi se afla şi un bărbat spelb, la vreo 35 de ani, necăsătorit, după
câte spunea dânsul..
Probabil că tipul a
dorit să impresioneze
fetele gazdei, adevărate domnişoare şi îşi căuta un companion. I-a căzut fisa pe mine, cu toate că
nu doream să port discuţii cu
persoană străină în casa rudeniilor, s-a brodit invers. Pentru a
nu ieşii vr-un
clinci şi a
indispune gazda m-am executat, cu neplăcere. Tipul dorea o discuţie n-aş
putea
spune elevată , ci mai
mult o discuţie din care
să reiasă, de fapt cât este domnia sa de umblat, de cunoscător de oameni şi de
locuri. Aşa vorbea de
parcă ţara asta era moşia lui. Şi poate că nu m-aş
fi
antrenat în discuţii dacă
nu
rostea cuvântul „Dunărea”. M-a prins tipul. Dunărea este subiectul meu preferat. Urmăresc de aproape 20 de ani „răsuflarea
Dunării”, oficial „Cotele
apelor Dunării”
la
toate cele 27 de puncte de măsurare a
fluviului care „mângâie burta ţării” pe mai bine
de 1075 de km. Domnul povestea că abia ieri a
venit de la Galaţi, „unde se va întoarce mâine”. Discutăm puţin de Galaţi şi specificul construcţiei radiale a oraşului
raportat la fluviul Dunărea. Am trecut iar la populaţia nou venită care a
inundat pur şi simplu
oraşul, ce înainte de construcţia
furnalelor n-avea nici 100.000 de oameni şi acum se
apropie de o jumătate de
milion. Că vechile
obiceiuri nu se mai păstrează
deoarece
cei peste zeci de mii de noi veniţi sunt din
toată ţara şi fiecare-i
în felul lui. Nu-mi amintesc cum a mai evoluat
discuţia, când eu i-am pus o întrebare fără intenţie de fapt: „la care
picior de pod este amplasată mira de măsurare a Dunării?”
.
Mi-am dat seama imediat că, nu am
fost atent la modul cum am pus întrebarea,
deoarece mira este în port.
N-am apucat să fac
corectura deoarece a început
tipul să ne spună
cât de frumoase poduri sunt în Galaţi, parcă
spunea
că nu le-a văzut pe
toate cinci, dar va merge să le vadă
şi pe celelalte, etc…Pentru un cunoscător a spune
că Galaţiul are
poduri peste Dunăre este
echivalentul „găleţii de
curent”. Pentru
mine , acum era clar că poate nici
nu ştia unde se
află Galaţiul. Asupra unui lucru am fost amândoi de acord. Prea puţine două melodii, celebre este adevărat, i s-au
făcut Galaţiului,dar
numai două, să
cânte apele binefăcătoare ale acestui fluviu care are cele mai mici
izvoare, şi care în acel moment, la km 344 avea doar 1,2m.
S-a întâmplat ca
fiica mea, în acel an să
fie
la facultate. În martie 26
ne-a făcut o vizită. La plecare efectiv n-am avut ce să-i pun d-ale gurii să
aibă
ce
mânca măcar în tren. Şi vă daţi seama că
nu
exagerez, dacă vă
mai
aduceţi aminte că
„aveam dreptul” la 2kg de
cartofi pe lună, pentru
care disciplinaţi stăteam la şiruri nesfârşite.
Degeaba aveai bani. Toate alimentele erau la raţie.
Se zice că după
o
discuţie mai „aprinsă” cu nevasta,
un doctor fost directorul Spitalului TBC, a făcut un
anevrism. A murit în Spital,
el, directorul Spitalului TBC de atunci. Nu ştiu cât l-au regretat colegii dar vecinii îl regretă şi acum. Dacă o să
auziţi de-o violonistă celebră
cu
acest nume să ştiţi că-i fiica lui, un talent rar. N-a trecut mult şi soţia lui, uitându-şi cheile în apartament a încercat să
coboare
pe balcon să intre în casă. N-a mai
ajuns în
apartament, a alunecat şi a căzut de la etajul patru(doamna a fost hanbalistă
profesionistă)
Ceauşescu a fost informat că
la Cavnic este un urs care
ar putea fi un trofeu mondial. Cum nu prea avea timp, a venit cu elicopterul.
Abia s-au terminat construcţiile clădirilor dintre Hotel Mara, Magnolia şi strada Progresului. Oficialităţile locale au hotărât să împădurească
zona
pentru „a da bine”
când va trece Ceauşescu cu
elicopterul peste oraş. Între 29 martie şi 2 aprilie
toţi elevii de
liceu şi ai şcolilor profesionale din oraş, au plantat copaci dezvoltaţi, maturi. Zilele acelea au fost zilele cele mai
ploioase, reci şi cu vânt puternic din acel an. După
trecerea
elicopterului prezidenţial,
copacii au fost scoşi şi s-au plantat puieţi din nou. E adevărat că
n-a
puşcat ursul.
În 24
aprilie miting de sărbătorire datorat plătirii
datoriilor externe. Am fost obligaţi cu prezenţa mai mult de 2/3 din populaţia oraşului.
Cu toate că
nu
mai aveam datorii, 1mai a trebuit să-l sărbătorim prin
muncă. A fost
unicul 1mai care l-am petrecut astfel în cei 45 de
ani de muncă.
Se dublează
reţinerile din salarii pentru fondurile sociale.
Se trece la întreruperi
de energie electrică de trei ore
pe zi. Cu această ocazie
frecvenţiometrele
se scot din circuitele electrice pentru a nu se observa creşterea tensiunii în
detrimentul frecvenţei.
Din 26
aprilie şi până pe 14
august populaţia oraşului n-au avut carne în casă.
Polonezii, cu concursul Papei Ioan Paul al II-lea, renunţă
la
regimul comunist. Cu această ocazie au
umplut Europa şi lumea. Li
se spuneau „ţiganii
Europei”. Nu va
trece nici-un an şi francezii
ne-o atribui-o nouă, românilor. De fapt însăşi noţiunea de
graniţă fără restricţie, graniţă liberă, este absurdă şi te ispiteşte şi pe cel ce n-ai asemenea gânduri la lucruri nu prea ortodoxe. Asta a fost „ideea” CPUN-ului să
intre
or să iasă, cine vrea din ţara asta. Şi aşa a şi fost. Am trimis „ambasadorii”
pe
care i-a trimis şi Fidel
Castro americanilor. Polonezii vindeau de toate şi în ori ce loc. În tren, pe
stradă şi materiale şi produse
de consum, ciorapi şi multe
nimicuri. Cu această ocazie, după
şapte ani de cafea „nechezol”
am
reuşit să
bem
şi noi o cafea, cafea.
Şi la încălţăminte înlocuitorii,
înlocuiesc materialele tradiţionale din care se executau aşa ceva. Erau atât de
durabili ca şi aceia făcuţi pentru îmbrăcat morţii.
14 septembrie. Unguri-l dau
jos pe Kadar Ianoş şi-i ia locul Grosz. Ocazie cu care şi ei se dezbară de comunişti.
15
Septembrie Ceauşescu vizitează
Iaşul
iar în 16 Suceava.
De la Şcoala Generală cu clasele
I-VIII Nr.-6 Baia Mare primesc o hârtie în care mi se precizează
că:”În cazul în care fiul meu, elev al acelei şcoli, va avea un accident de circulaţie numai eu sunt vinovatul”!!!
13 octombrie şi Germania de Est
renunţă la comunism.
15 octombrie Ceauşescu
vizitează judeţul Bistriţa-Năsăud.
29 octombrie. Ziua Recoltei.
Nu s-a putut cumpăra numai
fructe şi legume,
alte produse nu erau şi nu erau
must, pastramă, mici,
nimic.
15 noiembrie România –Danemarca 3-1. Suntem calificaţi pentru Turneul Final de Fotbal.
19 noiembrie şi Cehoslovacia renunţă
la comunişti. Este
ales preşedinte
scriitorul Vaklav Havel.
20 noiembrie începe
Congresul al XIV-lea al PCR.
20 noiembrie Bulgari-l dau jos
pe Teodor Jidkov şi renunţă
şi ei la comunişti.
22 noiembrie Ceauşescu
se realege Secretar General al PCR.
28 noiembrie-2 decembrie ni se
taie gazul pentru a realiza economii.
!7 decembrie. Duminică.(Ceauşescu
vizita Iranul de unde după două
zile
se întoarce)
După orele 16 se
văd pretutindeni în oraş
soldaţi prost echipaţi şi neglijenţi care fug în toate direcţiile. N-au
arme asupra lor. Ajuns acasă am ascultat
„Europa Liberă” sub o pătură de unde am
aflat că ceva se întâmplă
în Timişoara, ceva
foarte grav. În 19 se trage în Timişoara cu armament militar de război. Tot în acea zi
se declară „starea de urgenţă”
22-decembrie Mitingul din Bucureşti. Ceauşescu cu suita fug cu un elicopter
la 12,55. Anunţul l-au făcut la TVR, Caramitru şi Dinescu.
25 decembrie Elena Ceauşescu
şi
Nicolae Ceauşescu au fost judecaţi şi împuşcaţi într-o unitate militară
din
Târgovişte.
26 decembrie. Se dă
un
decret pentru decorarea eroilor Revoluţiei. Se
abrogă decretele
prin care se interzicea întreruperea
sarcinii, „colectarea”
de
părţi sociale,
nu se vor mai cere atâtea condiţii pentru un buletin de oraş, se replătesc foile
de boală, se reduce
preţul kw la 65
de bani.
31 decembrie se desfiinţează securitatea.
Comandanţii ei sunt
arestaţi. Se enumără proprietăţile TOVARĂŞULUI:
22 palate în Bucureşti şi în
judeţe. 16 „case” de vânătoare.
21 iunie 2005 se „naşte”
un nou partid Partidul Stângii,
partidul care recunoaşte pe Ceauşescu
ca cel mai important om politic din secolul trecut. Este un
partid care-i va cânta osanale
defunctului. Persistă o întrebare: „De ce dacă
se
ştie cât rău a făcut un om i
se mai dedică şi osanale. Problema este simplă. Între
un rău oscilant, pe care ni-l propun
azi guvernanţii şi care încă
nu ştim
unde va ajunge, deoarece, acum „minciuna-i la capul mesei”,
oamenii preferă acel rău cu
care s-au obişnuit, ştiu
până
unde merge şi
cum să-l facă
suportabil pentru a putea
vieţui.
Toma G. ROCNEANU
Nota mea. În fotografia editorialului este un militar de carieră, domnul general al U.M. 028401 în 1986 când "serveam patria", Petre TEACĂ! Dacă a fost un personaj pozitiv sau negativ al Revoluţiei din 1989 eu chiar nu ştiu! Ştiu în schimb că a fost un militar desăvârşit, care a iubit România! Lucrul acesta s-a văzut şi a fost întărit de către coloneii Lupaşcu, Ciortan, Amurăriţei şi Tocuţ! Binecuvintează Doamne România anului 2014! Fără jertfe în Afganistan! GDL
.JPG)