Mă-ntorc spre primăvară cu cugetul umil,
Să regăsesc în mine un suflet de copil.
Cereasca încântare cu totul mă cuprinde,
Când vânt, cu iz de floare, o ramură-mi întinde.
Și-n doru-acesta tainic, e, poate, Dumnezeu.
Un dor de începuturi, de-odaie primenită;
E dorul de părinți, de viața cea tihnită.
Citta di Castello: 7.05.2024.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu