Ieri, în arșița amiezii, într-un ceas torid de vară ,
Flori pălite, fără umbră, parcă stau pe jar, să moară.
Se prelinge, peste toate, mângâierea-apăsătoare
A unui aer fierbinte, fierbințeala lui mă doare.
Aninată de o floare, numai briza s-o trezească.
O, aș vrea să fiu acum pe tărâm mai blând cu soare
Să-mi dea marea azurie, minunata ei răcoare,
Să uit praful de pe drum și mirosu-ncins de glie,
Să găsesc în stropii mării ,,lacrimile" bucuriei.
Citta di Castello: 20.06.2024.
