Obsesia pentru banii de salarii și pensii

Începe să pună stăpânire pe toate categoriile sociale. Un fenomen care poate genera, individual sau colectiv, stări ușoare de neliniște, îngrijorare și disconfort psihic. Care se raportează la evenimente și situații din societate, ce nu prezintă certitudine, garanție și stabilitate în timp. Dacă societatea continuă să facă presiuni asupra psihicului membrilor săi, obsesia poate evolua spre boli nervoase grave, cu consecințe negative asupra individului și societății. Fenomenul lovește în societățile dezechilibrate economic, polarizate social, unde nimic nu este clar și sigur, lipsesc norme, reguli și principii, iar oamenii cad în capcana manipulării și nu știu pe cine să creadă, iar autoritățile se contrazic în declarații. Într-o astfel de societate apar sentimente de ură între diferite categorii sociale. Din nefericire, societatea noastră se înscrie în parametrii menționați și de exemple nu ducem lipsă. În toamna anului trecut, propaganda PSD ne-a înștiințat că guvernarea PNL are cuțitele ascuțite și este pregătită să taie pensii și salarii. După preluarea puterii, premierul Orban a spus exact invers, din contră pensiile vor crește, ca urmare a majorării punctului de pensie. Tot Orban a mai spus că PSD-ul, la plecarea în opoziție, a lăsat un dezastru financiar și în ministere un buget plin de găuri. Starea bugetului actual mi-aș fi dorit să o aflu din gura președintelui Iohannis, nu a economiștilor și analiștilor politici. Dumnealui, poporul, i-a dat șansa să-și facă guvernul dorit, nu PNL-ului și altor comentatori. În calitate de președinte al tuturor românilor, avea obligația să iasă în spațiul public să spună cinstit: ,,dragi români, stați liniștiți, bani de pensii și salarii ca până acum vor fi. Însă luați aminte că, dacă trăiți mai bine o faceți pe datorie. Cine urmează să o plătească nu se știe”. O astfel de declarație imaginară are nevoie de un amendament. Băncile deștepte, dornice să facă profit, oricând sunt dispuse să ofere guvernărilor proaste credite cu dobândă ridicată. Obsesia pentru bani nu s-a născut spontan, are origini și cauze bine definite. Deficitul bugetar și traiul pe datorie nu trebuie puse numai în cârca PSD-ului. De-a lungul anilor, în campaniile electorale, toate partidele au speculat dorința românilor de a avea mai mulți bani în buzunar. Sloganul ,,bani contra voturi” a fost la ordinea zilei. Deși românii sunt oameni muncitori, mai ales afară, nu și-au însușit pe deplin cultura provenienței banilor care trebuie chivernisiți. Iar despre cei care gestionează banul public și o fac în propriul interes, cuvinte de laudă nu am. Orice comparație făcută cu salariile și pensiile confraților din U.E, din motive obiective, nu se justifică. Când vine vorba despre inechitățile și discriminările existente, în sistemul de salarizare și pensionare, opinia publică are dreptate. Majoritatea românilor așteaptă cu nerăbdare tăieri în carne vie, în zona salariilor și pensiilor exorbitante și nejustificate, acordate în urma unor legi discriminatorii și pritocite în spatele ușilor închise. Constrâns de reacțiile unor categorii sociale, la posibile măsuri antipopulare, un guvern penelist, rezultat din alegeri la termen sau anticipate, nu cred că va avea curajul să depășească cutumele guvernărilor pesediste. Atunci, la ce a servit trecerea moțiunii de cenzură prin Parlament și realegerea lui Iohannis ca președinte, rămâne o întrebare retorică, la care nu știu să răspund. După două luni de mariaj politic, guvernul Orban și președintele se mișcă greu și o fac cu jumătăți de măsură. Am senzația că relațiile dintre premier și președinte încep să intre în stare de recesiune. Sub aspect politic, noul an nu are semne bune. Dacă am sau nu dreptate, decizia aparține viitorului.

                                                                                             Prof. Vasile ILUȚ

Banii, guvernul, preşedintele şi mâna lungă a Securităţii

Dacă mâna lungă a Securităţii s-a întins până hăt în secolul 21, pe baza bunelor intenţii tulburând bunul mers al justiţiei, iată că o fărâmă de economie politică de sorginte comunistă a pătruns şi în programul de guvernare al PSD-ALDE. Asta înseamnă că dacă răul nu este smuls din rădăcină poate da roade peste timp.

În niciun chip nu se poate înţelege de ce SRI avea nevoie de protocoale de colaborare, sau de cooperare, cu diversele instituţii ale statului.

La mijloc este năravul vechi, nevoia de colaboratori pe baza căreia a funcţionat Securitatea comunistă, în ultima fază numită securitatea lui Ceauşescu. SRI a mers mai departe, prinzând în  păienjenişul său informaţional toată instituţia. Şi nu orice instituţie, ci prima dintre toate, Direcţia Naţională Anticorupţie.

Şochează faptul că preşedintele Băsescu, cel care se dădea cel mai bine informat cetăţean din România, nu ştia de protocoale. Aflăm că nu a fost informat nici Klaus Iohannis. Secretul a fost desăvârşit, cu toate că s-au semnat peste 60 de protocoale.

Secretizate sau nu, protocoalele nu ţin nici de foame, nu aduc nici investiţii majore în societate. Importante sunt măsurile de ordin economic şi social, politicile bugetar-monetare.

Din această pricină preşedintele Iohannis nu i-a convocat urgent la Cotroceni pe şefii SRI şi DNA ca să-i întrebe despre protocoale. Le-a chemat pe Viorica Dăncilă şi Olguţa Vasilescu. Primul ministru, respectiv ministrul Muncii, trebuie să-l informeze şi să-l lămurească asupra modului în care se pot plăti salariile şi pensiile majorate. În acelaşi timp premierul va fi întrebat de unde se vor lua banii din moment ce statul nu mai face investiţii. Două întrebări pe cât de simple, pe atât de esenţiale. Dincolo de ele nu există decât vorbărie goală.

Este adevărat că s-au încălcat nişte legi, poate chiar Constituţia, prin semnarea acelor protocoale nenorocite, dar adevărul dureros provine din luarea unor măsuri economice aberante doar de dragul de a obţine capital electoral.

Poate fi bănuită adoptarea unor „protocoale” la nivelul conducerii PSD prin care se urmăreşte manipularea populaţiei, cumpărarea de voturi contra majorării unor salarii şi pensii. Salariile au fost mici, dar trebuie să existe un echilibru între ce îţi doreşti şi ce poate oferi economia. PSD întâi omoară cloşca, apoi promite ouă mai multe.

Preşedintele încearcă să impună un echilibru în toate, dar nu are prea multe pârghii. A aflat odată cu ţara că au existat protocoale secrete. Află de la televizor ce măsuri ia guvernul. Klaus Iohannis ocupă funcţia supremă în stat, dar nu ştie circuitul banilor în economie, nu este la curent cu măsurile pe care urmează să le ia guvernul, nu are acces la informaţiile care arată cât de lungă este mâna Securităţii. Mai putem adăuga şi votul majorităţii parlamentare, pe care nu-l poate influenţa.

În concluzie, conduce preşedintele România sau are doar un rol decorativ, puterea lui limitându-se la posibilitatea retrimiterii unei legi la parlament? Asta se întâmplă în condiţiile în care partidul al cărui candidat a fost nu reuşeşte să ajungă la guvernare. Asta este şi una din cauzele crizelor politice neîntrerupte când şeful statului este obligat să coabiteze cu un guvern de altă culoare politică.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş