CARMEN PINTE, GÂND ÎNFLORIT, Editura Inspirescu, București, 2021

Pe Carmen Pinte am cunoscut-o la manifestările cultural-artistice din cadrul Taberei literare organizată de poetul Vasile Bele în localitatea Izvoarele din Maramureș. Recitalul domniei sale în tabără a stârnit interesul și aprecierea celorlalți autori prezenți la tabăra„ Oprește-mă, la tine, Maramureș, Oprește-mă, în tine, anotimp.”

Cartea pe care am primit-o cu această ocazie  mi-a adus în față o suită de poeme care transmit cititorului sentimente colorate într-un cerc de cuvinte care pot alcătui un tablou cu tentă optimistă:

„Mi-e gândul înflorit și-n jur e pace,

Tristețea-și toarce somnul sub zăpezi,

Lumina mea pe umerii tăi zace,

Izvor de vise scaldă ochii verzi...

Mi-e liniște în gândul înflorit,

Pe cerul nopții visul s-a ivit.”

(Gând înflorit)

Coperta cărții de poezii „Gând înflorit” e o poveste cum alta nu mai este, e un amalgam de simțiri sufletești ascunse sub fruntea plină de gînduri acoperite de mâna ce se sprijină pe castelul copilăriei din povești. Un trandafir stă de strajă copacului care face legătura cerului cu pământul; acest copac se înalță până dincolo de nori, până dincolo de zare, ducând cu el un nou început, iubirea, suflet arzând, pulbere de stele, emoții de azi și de ieri pe cerul unui „gând înflorit”, ferestrele și turnurile castelului sunt trepte spre lumină.

„Printre crengi scânteie stele,

Farmec dând cărării strâmte

Scuturând dorinți rebele,

Visele îmi par pierdute.”

(Raza lunii)

„Din pulbere de stele,/ Zâmbesc visele mele,/

 În umbre curcubee,/ Pe căile lactee,

Iubirea s-a întrupat,/ Pe cer înmiresmat

Iubire am zămislit/ Noi doi ne-am regăsit.”

(Din pulbere de stele)

Dorul – acel sentiment românesc inconfundabil, în care se împletește iubirea cu supărarea e prezent în poezia Mi-e dor:

Mi-e dor de oameni înțelepți,/ De oameni blânzi, de oameni drepți,

Cinstiți, frumoși, de omenie,/ Românii toți, legați de-o glie.

Să înfruntăm tot ce e rău,/ Neobosiți, prezenți la greu,

Să dăruim clipă de clipă,/ Creștini să fim, să n-avem frică!”

Crezul artistic și-l exprimă în poezia Eu sunt:

„Fără de urmă început sau sfârșit.../ M-am oprit lângă umbra ta, Ană,

M-ai întrebat atunci cine sunt-/ O nălucă, o iluzie, o fata morgana.

Liniștea e apăsătoare când/ M-ai întrebat de mă doare rana

Ți-am răspuns răspicat ce sunt: O nălucă, o iluzie, o fata morgană.”

Poeta Carmen Pinte a primit darurile dumnezeiești-iubirea, iertarea, lumina -pentru care aduce un cuvânt de mulțumire: „Am primit dumnezeirea-/ Așa este mântuirea/ Să ne iubim și să ne iertăm,/Cu toții să ne închinăm.”(Am primit)

Drumul spre fericire e deschis cu cheia iubirii:

„Iubirea e zâmbetul lumii/ În mii de culori și miresme

Ce-și lasă amprenta naturii/ În ochii iubitei alese...

Iubirea este speranța/ Leagăn de dor visător

Alină mult suferința/ Când toate visele mor.”    (Iubirea)

Evocarea copilăriei fericite rămasă-n amintire peste ani:

„Copilărie ești frumoasă/ Luna pe cer zâmbind sfioasă,

De-i vremea tristă ori târzie,/ Te scriu cu dor, ești poezie.

Copilărie, îmi ești vis,/ Floarea cea albă de cais,

Lumina unui cer cu stele,/ Ești bucuria vieții mele.

Dă-mi, Doamne, anii înapoi,/Copilăria scursă prin zăvoi,

Să scriem azi un legământ,/ Iubire pe acest pământ.”(Copilărie)

Câteva versuri din poezia închinată poetului nepereche Mihai Eminescu:

„Ești acel înger al iubirii,/ Un farmec tandru al luminii,

Scrisorile cu rouă scrise,/ Cu gânduri rătăcite-n vise...

Ai fost și vei rămâne veșnic,/O flacără ce arde-n sfeșnic,

Luceafărul strălucitor,/ Aievea dor nemuritor!” (Dor nemuritor)

Fiind originară din Petroșani, autoarea Carmen Pinte se simte parte din istoria mediului, a minerilor și a mineritului evocând munca lor plină de sacrificii. Orașul eroilor ortaci care și-au petrecut multe ore prin galerii ca truditori din adâncuri, în mine, sub pământ, acolo unde nu se vedea cerul cel albastru:

„Din pământ ei scot cu greu/ Cărbune sau minereu

Cu sudoarea lor pe frunte,/ Sunt ortaci ai lumii crunte.

Copiii rămași acasă/ Așteaptă pâinea pe masă

Cu sudoarea lor pe frunte/ Abatajele să înfrunte!” (Bun noroc și noroc bun)

-iar Imnul minerilor vine să aducă încă o dată un omagiu acestor muncitori:

„În mină Dumnezeu cu noi/ Afară chinuri și nevoi

Deasupra noastră n-avem cer/ C-așa e viața de miner.”

Închei cu versurile autoarei care par a fi o prelungire a imaginii de pe copertă:

„Clipele mele îmi sunt fermecate./ Am doruri castele cu turnuri de vânt,

Pe tâmpla fierbinte par încătușate,/ Seară de seară bântui cu-al meu gând.”

(Clipe fermecate)

M-am bucurat la fiecare poezie citită, am călătorit prin anotimpuri de vis și iluzii, ajutată fiind de gândurile luminoase ale scriitoarei.

 

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM

 

 

 

 

SEMNAL EDITORIAL - MUGURI DE VIS de CARMEN PINTE

 Motto:

,,Secundele vestesc în mine,

Liniștea timpului povară,

Când clipele miros a tine,

A iarbă și a primăvară”.

Carmen Pinte

(...)

CARMEN PINTE - MUGURI DE VIS (semnal editorial)

Binecuvântarea Bunului și Dreptului Dumnezeu să vă cuprinde sufletele, prieteni dragi, pe care vă port în gândurile bucuriei de a vă avea. Chiar dacă nu faptic, ,,față în față”, cum ar fi tentat românul autentic să rostească. Dar, faptul că uneori, vă am în fața ochilor închipuiți, spune multe. Sau, și mai frumos, este când mi-i dor de voi, mă îndrept spre voi cu trăire, ținându-vă în mâini, frământările sufletului, răsfoindu-le, citindu-le sau recitindu-le. Azi, fără vreo preferință, te am în fața ochilor, pe tine bună și dragă prietenă Carmen Pinte. Și, mai am ,,muguri” de vers, zbateri frumoase ale sufletului adunate în vers și poem, numit ,,Muguri de vis”, dăruit în cadrul Taberei literare ,,Ancorați în tradiții”, de la Dunavățu de Jos, acolo unde am avut privilegiu de a ne cunoaște personal, binecuvântat fie cerul vederii noastre.

,,Muguri de vis”, dintr-un timp de rouă, sau anotimp de bucurie, care cuprinde poezii, rod al blândeții sufletului, foarte frumos cizelate/șlefuite cu talent, dovadă în plus că talantul din viața Dumitale, nu a fost irosit, ci, cu vrednicie a fost înmulțit, spre laudă.

,,Muguri de vis”, din limpezimea unei rugăciuni, rostită cu evlavie și unsă cu mir din gutui coapte, spre destindere și vrednicie, adunate în cromatică unui curcubeu vesel care-și vede umbra în oglinda vântului.

,,Muguri de vis”, o încadrare în frumos și în anotimp țesut cu iluzii, cu sunet de ecou netrist, care-și (re)cheamă la taifas verdele-miracol dar și albul nuferilor dintr-o ipotetică cunună.

,,Muguri de vis”, volum apărut la Editura Inspirescu, Satu Mare, 2021, (felicitări, editorului George Terziu!), ISBN 978-606-8909-31-8, 250 p., cu o prefață semnată de prof. Ștefan Mazilu, numită: ,,Dincolo de vise”, cu o foarte scurtă prezentare a autoarei și cu obiectivitate livrescă în referințele date.

Prefațatorul prof. Ștefan Mazilu, referindu-se la viziunea lui Dumitru Țepeneag cu privire la literatură, își asumă cuvântul scris: ,,O astfel de lume caută să creioneze și Carmen Pinte în lirica sa, unde natura primăvăratică scăldată-n lumini devine poezie frumoasă, vers, rimă... E o rezonanță care naște un semn curcubeu sub care se ascunde infinitul iubirii. Sentimentul devine strigătul inimii, ecou în abisul lumii rebele. Aici, eul liric se pierde în versul infinit în timp ce calcă timid pe o cale pavată de praful de stele ce duce spre fereastra cerului unde sălășuiește Divinul”, (p. 5).

Carmen Pinte, primește în icoana sufletului, spiritualitate și sens divin, și își urmează calea literară, privind doar înainte, cu responsabilitatea scrierii, dăruindu-ne, nouă, cititorilor, și dăruind istoriei literare, o pagină de/din suflet.

Carmen Pinte, ne cuprinde în brațe, ne scaldă în rouă și ne sărută sufletele cu primăveri, lumină, lacrimi și muguri din destin:

,,cutreieră o nouă primăvară,

scăldată-n lumini privirea zării iară,

parfumul ei se simte cald afară,

în verdele rostogolit pe seară”,

din poemul ,,Pastel”, (p. 9), urmând că în poemul următor ,,Pastel de primăvară”, poeta ne dăruie zâmbet, dor limpezit, ,,fiorii de iubire”, ,,șoapte tandre de amor”, ba chiar și freamăt de codru:

,,Când sufletul la viață s-a trezit,

E primăvară și te chem,

Freamătă codru gândul răscolit,

Iubirii mele-i ești îndemn”, (p. 13).

Firesc, m-aș întreba sau chiar mă întreb, așa în mine, ca un joc de taină, ce înseamnă poezia pentru cel care ne-o dăruie. Da! Ce reprezintă poezia pentru Carmen Pinte? Poate totul. Poate rugăciune. Poate destăinuire sau mărturisire. Poate... Poate...

Vreți să aflați adevărul? Iată-l, pentru că mi-l oferă, însăși Poeta, în poemul ,,Poezia”, p. 14:

,,Mi-e poezia balsam de cuvinte,

Cu fulgi de lumină în vise topiți,

Vă urez, prieteni fericiți să îmi fi-ți,

Uneori mă visez medic cuvinte.

Vindecă în tăcere, aduce alean,

Pentru prieteni mă trezesc recitând-o,

Pe rănile voastre cataplasmă punând-o,

În dulcele meu grai cu accent petroșan”.

Oare, aș mai putea rosti ceva? Greu îmi voi găsi cuvintele. Greu! Pentru că tot Poeta, zice că poezia, este ,,freamăt viu”, lumină în gând, ,,e licăr nestins”, este ,,răsfăț”, și recunoaște cu sinceritate că din cauza poeziei, ,,nu pot, nu vreau să îmi iau o vacanță / sentimente frumoase apar între noi”. Magie în cuvinte, lumina frumosului în gânduri și frământări care își pictează rima, versul în conținut, în metaforă, în muzicalitate, în melodie netristă, mereu sfințită și pregătită pentru suflet. Voi reveni!

VASILE BELE

Chiuzbaia, 06.08.2023

POESIS

Rondel autumnal

E toamnă! frunza-i de aramă,

Iar cerul pare de cristal,

Surâsul de provincial

Face gropițe în obraz a cramă.

Îmbie mustul din pocal,

Pastrama vrea s-o bagi în seamă,

E toamnă! frunza-i de aramă,

Iar cerul pare de cristal.

E umed tot, ca o năframă,

Lacrimi își scutură banal

Un nor cu smalț medieval

Prinde un vânt și îl înhamă.

E toamnă! frunza-i de aramă...

Octombrie 2021, Petroșani

Carmen Pinte