Cât timp va exista Săpânţa...

La data de 27 august a.c., o comisie de la Cultura Baia Mare s-a deplasat la Săpânţa într-un control la Cimitirul Vesel, pe motiv că se restaurează cruci fără autorizaţie. Pe scurt, există anumite presiuni ca meşterii Cimitirului Vesel să nu mai restaureze crucile şi să facă cruci în cimitir, pe motiv că nu ar fi autorizaţi de Cultură şi că nu ar avea studii... Din echipă a facut parte o poliţistă de la Baia Mare, Mariana Badea, care consider că s-a comportat ca un miliţian din Nord Coreea. M-a amenintat pe mine şi fiul meu, Pr. Iustin, că ne întocmeşte dosar penal, ne amendează, ne-a cerut să îi prezentăm actele de restaurare în Cimitirul Vesel şi actele de restaurare a bisericii şi să nu mai fie înmormântaţi cei decedaţi în Cimitirul Vesel. Mie personal mi-a spus să fiu prezent în 5 minute cu actele.

Pr. Iustin i-a cerut un mandat care să o abiliteze să ceară aşa ceva şi nu a fost capabilă să prezinte nimic. Atâta timp cât va dăinui Săpânţa, meşterii de aici vor face cruci, le vor restaura şi săpânţenii se vor înmormânta în Cimitirul Vesel, iar lucrările de la biserică le vom opri la final, chiar dacă sunt antiortodocşi şi antiromâni care încearcă să sisteze lucrările la biserică, deşi avem autorizaţie. Este o chestiune sensibilă, sunt moşii şi strămoşii săpânţenilor în acest cimitir şi e biserica lor. Eu, ca preot, nu pot impune unei familii să nu facă sau să nu restaureze crucile cu meşterii din Săpânţa, ci să facă cu cineva din Teleorman, Gorj sau Botoşani, care au studii în domeniu şi sunt acreditaţi. Sunt de 24 de ani preot aici, am fost un factor de echilibru într-o localitate care a cunoscut atâtea convulsii sociale în anii '90. Poliţista Mariana Badea a spus că ne ajută ea... să cerem oamenilor să nu se mai înmormânteze aici şi se va ocupa personal ca să nu se mai intervină de către meşterii din Săpânţa la restaurare şi confecţionare de cruci, la biserică. Nu cred că va reuşi decât o nouă convulsie socială şi cu certitudine situaţia va degenera la Săpânţa. Cine oare o mandatează pe poliţista Mariana Badea să-şi depăşească atribuţiile? Noi avem autorizaţie de construcţie la biserică şi după ştiinţa mea, poliţista nu lucrează la Inspectoratul de Stat în Construcţii. Cimitirul Vesel a fost restaurat o dată de cei de la Cultură, cu 3 miliarde lei vechi. Au restaurat 40 cruci şi după o lună le-au adus VERZI!!! Starea monumentelor UNESCO şi istorice din Maramureş e jalnică, sunt biserici mutilate în care s-a văruit peste pictura originală de la 1600-1700, s-au furat catapetesme şi icoane, s-au bătut cuie (piroane) şi introdus curent electric, statuete catolice. În majoritatea au intrat greco-catolicii. Unde erau cei de la Cultura Baia Mare atunci şi unde era Mariana Badea???? Se dărâmă, se prăbuşesc în Sighetu Marmaţiei clădiri monument istoric, iar Mariana Badea e preocupată de cimitir. Dacă noi nu îl întreţineam şi nu am fi restaurat anual câte 50 de cruci, acum nu ar mai fi existat. Le-am cerut meşterilor cimitirului să se acrediteze, dacă talentul şi harul lor mai are nevoie de vreo acreditare. Însă cât timp va exista Săpânţa, doar ei vor restaura şi confecţiona cruci şi nimeni altcineva!

Cu consideraţie, 

Preot Grigore LUŢAI

SIMBOLISTICA – CRUCEA

1. Crucea Alfa şi Omega

 Această cruce latină completată de literele Alfa şi Omega ne aminteşte că, deşi Iisus Hristos a murit pe cruce pentru răscumpărarea păcatelor noastre, el continuă să domnească veşnic peste Împărăţia Sa.

2. Crucea cu ancoră

 Simbolizează nădejdea creştinilor în ajutorul lui Iisus Hristos. Crucea a fost utilizată şi ca emblemă a Sfântului Clement, episcop la Roma, despre ea tradiţia susţinând că ar fi fost legată de o ancoră şi aruncată în mare de împăratul Traian.

3. Crucea Botezătorului

 Această cruce greacă este suprapusă peste litera din alfabetul grecesc “chi”, care este şi prima literă a numelui lui Hristos (Christos).  Ea formează o cruce cu opt braţe. Cum numărul opt este simbolul renaşterii sau al regenerării, această cruce este frecvent utilizată drept cruce a  botezului.

4. Crucea trilobată ( foto )

 Este cea mai răspândită formă a crucii, ea evocând Sfânta Treime prin capetele sale în formă de trifoi.

5. Crucea bizantină

 Crucea bizantină este folosită mai ales în Biserica ortodoxă greacă.

6. Crucea Patimilor, în trepte

 Cele trei trepte pe care este aşezată crucea latină simbolizează patimile lui Iisus Hristos pe drumul Golgotei sau, mai ales, cele trei virtuţi creştine, care sunt credinţa, speran ţa  şi iubirea.

7. Crucea celtică, irlandeză

 Unul din cele mai vechi simboluri folosite ale crucii. Această cruce era folosită de celţii creştinaţi din Marea Britanie şi din Irlanda.

8. Crucea învingătorului, a victoriei

 Această cruce este completată cu prima şi ultima literă a numelui elenizat al lui Iisus (IC) şi cu prima şi ultima literă a numelui elenizat al lui Hristos (XC), în partea de sus, şi cu denumirea grecească pentru victorie (NIKA), în partea de jos. Barele scurte amplasate deasupra literelor indică faptul că este vorba de abrevieri.

9. Crucea ornamentată (Crosslet)

 Cruce formată din patru alte cruci de dimensiuni mai reduse, ansamblul fiind o reprezentare grafică a răspândirii Evangheliei către cele patru zări ale pământului.  Această versiune ornamentată este aşezată pe un caroiaj care formează, la rândul său, alte patru cruci.

10. Crucea răsăriteană

 Crucea de această formă este utilizată în special de Biserica ortodoxă rusă. Bara superioară reprezintă forma abreviată a inscripţiei “INRI” care a fost aşezată deasupra capului lui Iisus Hristos din ordinul lui Pilat. Semnificaţia barei inferioare înclinate s-a pierdut în negura istoriei.  Potrivit folclorului, se spune că Iisus Hristos ar fi avut un picior mai lung; sau, potrivit altei legende, că marele cutremur care s-a produs la moartea Lui a făcut să se încline crucea. O altă explicaţie (probabil şi cea mai corectă) este aceea că, crucea înclinată este reprezentarea crucii Sfântului Andrei. Se consideră că Sfântul Andrei este cel care a introdus creştinismul în Rusia.

11. Crucea crenelată

 Această cruce heraldică evocă crenelurile unei fortăreţe sau ale unui castel, putând fi folosită în această formă ca simbol al “Bisericii militante” (biserica luptătoare, prin contrast cu biserica triumfătoare – adică toţi cei care au urcat la Dumnezeu).

12. Crucea floare-de-crin

 Asemănătoare crucii cu motiv floral (prezentată mai jos), această cruce evocă Sfânta Treime şi Învierea.

13. Crucea  florală

 Capetele în formă de crin ale acestei cruci evocă Sfânta Treime.

14. Crucea grecească

 Formă arhaică a crucii, având braţele de dimensiuni egale.

15. Crucea ionică

 Este crucea pe care Sfântul Columb a dus-o pe Insula Iona în secolul al VI-lea.

16. Crucea de Ierusalim, a cruciatului, formată din cinci registre

 Această formă complexă se compune dintr-o cruce principală, la rândul ei formată din patru cruci în forma literei T, care este o reprezentare simbolică a Legii vechi-testamentare. Cele patru cruci greceşti de dimensiuni mai reduse reprezintă împlinirea Legii prin învăţăturile evanghelice ale lui Iisus Hristos. Unii exegeţi furnizează interpretarea conform căreia ea ar reprezenta activitatea misionară a Bisericii, care a răspândit cuvântul Evangheliilor în cele patru zări ale lumii. Iar alţii susţin că cele cinci cruci ar simboliza cele cinci răni pe care le-a primit Iisus Hristos pe cruce (mâini, picioare şi coastă). Această cruce a apărut pe blazonul lui Godfrey de Bouillon, primul rege al Regatului creştin al Ierusalimului. Ea este integrată în heraldica cruciaţilor.

17. Crucea latină

 Această reprezentare a crucii, şi cea mai răspândită, evocă sacrificiul suprem pe care l-a făcut Iisus Hristos pentru a răscumpăra păcatele omenirii.  Crucea este goală pentru a ne aminti de momentul Învierii şi de speranţa în viaţa veşnică.

18. Crucea latină (cu proclamarea)

 Iniţialele în alfabet latin simbolizează inscripţia de pe crucea lui Iisus Hristos, scrisă din porunca lui Pilat: “Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum – Iisus din Nazaret, regele iudeilor”

Ioan 19:19 Pilat pregătise o inscripţie care a fost fixată pe cruce. Ea suna astfel: “IISUS DIN NAZARET, REGELE IUDEILOR”. 20 : “Mulţi evrei au citit acest semn, fiindcă locul în care Iisus a fost răstignit pe cruce era aproape de cetate, iar semnul a fost scris în aramaică, latină şi greacă”.  (NIV)

19. Crucea malteză

 Cele opt vârfuri exterioare simbolizează regenerarea. Unii susţin că ar reprezenta cele opt  virtuţi . Crucea apare pe blazonul Cavalerilor Ioaniţi, aceiaşi care au fost alungaţi de turci din Insula Rodos şi s-au refugiat în Insula Malta .  Malta este insula pe care a naufragiat corabia Sfântului Pavel.

20. Crucea Naşterii Domnului

 Această cruce în formă de stea aminteşte povestea Naşterii lui Iisus Hristos, anunţând scopul pentru care El s-a întrupat.

21. Crucea pontificală

 Această cruce este emblema oficial a papalităţii. Ea nu poate fi folosită decât de Papa însuşi. Se spune că cele trei bare orizontale ar reprezenta cele trei răspântii de pe Golgota. Mult mai probabil, ele simbolizează cele trei direcţii ale autorităţii papale : Biserica, pământul şi cerul.

22. Crucea pătimirii

 Capetele ascuţite ale acestei cruci latine reprezintă pătimirea lui Iisus Hristos răstignit pe cruce.

23. Crucea “Patee”

 Această cruce este frecvent confundată cu crucea malteză. Este o cruce a Ordinului lui Hristos si are origine templiera. Reprezintă varianta crucii “Patee” inscrisa in patrat.

24. Crucea “Patee” – varianta

 Are acelea şi semnificatii ca si precedenta numai ca este  inscrisa in cerc.

25. Crucea patimilor

Această cruce simbolizează crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Este una dintre crucile care apar pe mantia Cavalerilor Templieri. Se pare ca este crucea pe care le-a fost oferită spre a o purta de catre Papa Eugeniu in 1146.

26. Crucea templieră

 Cruce care apare pe scutul cavalerilor templieri si pe pânzele corabiilor Ordinului. Crucea apare aplicată pe rasa calugarească care se afla sub mantia de cavaler.

27. Crucea patriarhală

 Această cruce ecleziastică purtată de patriarhi apare frecvent reprezentată în arta creştină. Bara superioară simbolizează inscripţia plasată pe cruce de Pilat.  A fost adoptată de cardinali şi de episcopi ca semn distinctiv al rangului în ierarhia bisericească.

28.Crucea episcopală (Pommee)

 Capetele în formă de măr simbolizează roadele vieţii creştineşti. Fiindcă acest motiv era reprezentat pe veşmintele preoţeşti în perioada creştinismului timpuriu, crucea în această formă este uneori denumită cruce episcopală.

29. Crucea Sfântului Andrei

 Potrivit tradiţiei, Sfântul Andrei a simţit că este nedemn să fie răstignit la fel ca Domnul Dumnezeul său, astfel încât el a implorat să i se facă o cruce de formă diferită.  Crucea Sfântului Andrei este un simbol al umilinţei, al pătimirii şi al martiriului.

30. Crucea în T

 Crucea de forma literei T din alfabetul grecesc este cea mai simplă dintre toate cruciformele. Este frecvent folosită drept cruce a profeţiei, sau cruce vechi-testamentară, fiindcă reprezintă semnul pe care, conform tradiţiei, l-au făcut israeliţii cu sângele mielului jertfit pe  stâlpii  din Egipt în noaptea dinaintea trecerii miraculoase a mării. Crucea de forma literei T este frecvent reprezentată în chip de stâlp pe care a ridicat Moise şarpele de aramă în pustia Egiptului.

31. Crucea triumfului Împărăţiei lui Iisus Hristos pe pământ

 Această cruce simbolizează triumful şi venirea Împărăţiei lui Iisus Hristos. Este frecvent întâlnită în arta religioasă creştină, fiind reprezentată în vârful sceptrului purtat de Iisus Hristos.

                                                          Cristian LAURENŢIU

Cruci și răscruci în agricultura românească

Nicăieri în lume, într-o economie echilibrată, agricultura nu este pe post de cenușăreasă. Dimpotrivă, în absolut toate țările dezvoltate (SUA, Germania, Olanda, Danemarca, Italia, Franța etc.), agricultura beneficiază în mod firesc de toate avantajele mecanizării și automatizării, chiar dacă pe ici, pe colo (prin părțile esențiale) se comit excese  devenite deja o regulă (ex. chimizarea), în vederea sporirii producției la hectar, implicit a profiturilor obținute de producători.

            Dar cum totul până la urmă se întoarce împotriva omului neștiutor, sau – dimpotrivă – prea știutor (specialiștii, cercetătorii), care îndrăznește să violeze resorturile intime ale naturii-mamă, iată că tot la occidentali (ei sunt cei mai afectați) campania de conservare a naturii, ridicată la rangul de politică de stat, precum și cea de producere a alimentelor ecologice, a devenit o realitate tot mai pregnantă.  

            Cauza este atât de intim legată de logica elementară, încât te minunezi cum de unele companii suprainconștiente ignoră un fapt de-o asemenea importanță pentru omul din totdeauna și de pretutindeni – cum că el nu poate exista decât ca parte vie și activă din organismul generos al mamei natura!

            Cum stau lucrurile la acest capitol în România? Agricultura românească este pe post de cenușăreasă din simplul motiv că toate compartimentele economiei naționale postdecembriste sunt praf și...cenușă. Altfel spus, cam la toate capitolele vitale ale unei economii dinamice stăm mai prost ca în perioada ultradirijismului antedecembrist, când atâtea fabrici și uzine lucrau în pierdere, iar recoltele erau adunate de pe câmpuri cu ajutorul elevilor, studenților și militarilor.

            Dar se producea, și oricât au fost pe-atunci recoltele de slabe, România n-a fost niciodată obligată să importe cantități masive de alimente, așa cum s-a întâmplat în toată perioada postdecembristă, când circa 70% din hrana românilor este cumpărată din străinătate pe bani grei.

            E drept că altele sunt pretențiile românilor din zilele noastre în comparație cu grosul românilor din perioada antedecembristă, cărora li se lua mîncarea de la gură pentru ca țara să-și atingă orgoliosul și în același timp inumanul țel fixat de Ceaușescu – plata integrală a datoriilor contractate, numai prin încasările din vânzarea produselor agricole! Dar tot atât de adevărat este că pe-atunci nu vedeai milioane de hectare de pământ lăsate în paragină, că terenurile arabile expuse la secetă (îndeosebi Bărăganul) erau irigate și că perdelele de pădure pentru protecția culturilor și a așezărilor de la șes erau extinse, nicidecum măcelărite ca în acești ani de libertate asimilată cu libertinajul, când e atâta nevoie de ele după ce aproape toate pădurile au fost tăiate de mulțimea fără număr a tâlharilor mari și mici.

            Apoi că sănătatea mediului ambiant este pusă la noi în discuție cu o condamnabilă întârziere și îngăduință, deși pretutindeni în România apele și solul sunt grav infestate, iar pădurile (câte au mai rămas) în continuare decimate într-un ritm dement comparativ cu ritmul de melc al reîmpăduririlor...

            Sigur, partea cea mai mare de vină pentru această stare alarmantă de lucruri revine instituțiilor și factorilor decizionali, care, atunci când nu sunt corupți pe față, favorizează aceste fapte criminale printr-o nepermisă indiferență și toleranță față de hoți.

            N.B.Se știu nenumărate cazuri când pădurarii și brigadierii acționează mână în mână cu hoții, cărora – firește, contra cost – le impun de unde să taie și, mai ales, cum să taie. Adică să nu rămână nici cea mai mică urmă la locul faptei. Căci spun ei ca un fel de justificare: „Dacă cei mari fură milioane de euro și nimeni nu-i ia la rost, întrucât corb la corb nu-și scoate ochii, noi o facem pentru ca să avem din ce să trăim...” Și o fac cu atâta pricepere, încât, la fel ca vameșii, nici paznicii pădurilor nu sunt muritori de foame, chiar dacă au ghinionul să-și piardă slujbele.

            Dar la fel de adevărat este că celălalt coeficient de vină revine zonei de inconștiență a cetățenilor, puși cu orice chip pe căpătuială, indiferent dacă aceasta este meschină, ori certată la cuțite cu bunul simț.

            Cum altfel se explică dispariția atâtor livezi frumoase? În loc să le îngrijească și să planteze puieți pe toate dealurile golașe, așa zișii gospodari postdecembriști pur și simplu au dat iama în pomii fructiferi și i-au transformat în lemne de foc. Iar acuma când munții și dealurile sunt rase ca-n palmă, nu cred că-i potrivit să ne mirăm ba de furia ploilor și viiturilor, ba de cea a vânturilor și nămeților...

            Nu trebuie să fii specialist ca să-ți dai seama că cea mai mare bogăție a României este pământul așa cum ni l-a dat Dumnezeu, pământ bun de uns pe pâine în faimoasele noastre grânare din perioada interbelică, și că agricultura este magica pârghie prin care românii se pot sălta din mizerie, îndeosebi dacă tot mai mulți dintre ei se vor axa pe producerea de alimente ecologice, nu doar pentru consumul intern (sursă garantată de sănătate pentru consumatori), ci și pentru export (sursă aproape inepuizabilă de valută pentru producători și țară, acuma când cererea de asemenea alimente este în continuă creștere, iar prețurile urmează aceeași curbă crescătoare).

            Sighetul Marmației,                                                                George Petrovai

                 21 dec. 2012