„Aș spune: Lăsați în pace poeții, încremeniți acolo
în marmura statuilor lor! Nu declanșați mecanismul nebuniei de a judeca
trecutul. A fost așa cum a fost, de ce să-l falsificăm, să-l golim de
conținutul lui real. Azi nu mai produce niciun efect nici poezia lui Păunescu,
nici cea a lui Goga.”
Ba să nu demisioneze. Cui ar folosi? Nici măcar politicienilor lacomi și șarlatani care au adus puțin câte puțin România în halul de azi. Iar populației nici atât. Zic: Lăsați-l pe Bolojan în pace ! Că vă atinge la venituri nu-i niciun bai, pe toți ne atinge, doar că noi cei cu venituri modeste nu facem gargara pe care cei cu multiple stipendii, îmbogățiții, o fac, strigând ca din gură de șarpe. Să vă pară bine tuturor că s-a găsit în România un politician, un manager de guvern care se ia în piept cu hoțiile ce ne-au FALIMENTAT ȚARA. LĂSAȚI-L! Nu vă atingeți de primul ministru! Să vă pară bine că îl avem. Să acceptăm un pic de sacrificiu până la reechilibrarea țării. Nu va mai avea în curând România un om cu fermitatea și curajul lui. Chirurgia pe care o aplică acum temporar era de mult timp necesară. Cangrena e mortală, pierim în sărăcie cu toții dacă mai dinamităm pe oricine vrea să însănătoșească România, chiar cu un pic de durere. Oricum cei cu multiple venituri și cu funcții inutile prin birouri, prin C.A.-uri, și instituții inventate ca să paraziteze bugetul, nu pierdeți nimic, pierd numai cei care plătesc din venitul adus de munca lor. Adică salariații onești și pensionarii. România, azi când e trântită la pământ, tocmai de cei care au condus-o ani la rând, are nevoie de Bolojan, nu de niscaiva politicieni invidioși, gălăgioși, lăudăroși, lacomi, șmecheri, care mai cred că prin nu-ș ce scheme ticluite de ei, cu un fel de abra-cadabra, ar crea iluzia redresării economice. Ei sunt gata să o secătuiască și de ultima picătură de de viață ce face ca România să mai existe. RETRO ! - le spun politicienilor ipocriți, lacomi și invidioși, cum i-a spus Cristos Satanei. Acum e timpul lui Bolojan, LĂSAȚI-L în pace, să ne probeze că mai este speranță de dreptate și echitate și în țara noastră! Că mai putem avea în spațiul acesta resurse și procese economice și financiare suficiente să susțină o comunitate numită poporul român, într-un spațiu numit România.
Am participat duminică,17 august 2025, la un eveniment ce capătă semnificația întoarcerii ființei la rădăcini - comemorarea poetului Petre Got în satul său natal, Deseștiul multiubit. Satul maramureșean de care era atât de legat, și mândru de originea sa neaoșă, este reprezentat metaforic în lirica sa, de cunoscutul autor, pe linia unei tradiții lirice tipic transilvane, de la Coșbuc, Goga, Cotruș, la Ioan Alexandru confrate liric cu Petre Got.
„Mai demult erau ani întregi, câte 2-3 ani, și câte 4 ani, în care nu murea nimeni în sat”, spunea bunica într-o discuție de duminica, cu ai mei stând la masa de piatră sub „mărul țitron”.
Post-scriptum: Strada pe care locuiește azi Kalnoky Șandor ar trebui să poarte numele bunicului său: acel primar ungur cu atitudine exemplară de cetățean luminat, și modern în gândire, care i-a ocrotit pe românii din Târgu Lăpuș când dictatura hothystă și alte dictaturi s-au abătut peste nordul Transilvaniei: Deci strada Szasz Anthal (nu știu dacă e corect așa numele).
Iubiți prieteni de pretutindeni, reali și virtuali, maeștri, discipoli, colegi, fie ca ANUL NOU, 2024, care în miezul acestei nopți reînscrie pământul, cu tot cu umanitatea care suntem, cu vise, idealuri, dorințe și speranțe, pe o nouă orbită a devenirii cosmice, să ne aducă în sufletele, în casele și în comunitățile noastre, SĂNĂTATE, TIHNĂ, IUBIRE, ARMONIE și SPOR în toate activitățile! Vă urez din inimă, NOROC, FERICIRE, TĂRIA și ÎNȚELEPCIUNEA de a învinge obstacole și de-a duce la împlinire proiectele benefice fiecăruia în parte și tuturor din preajmă și din lumea în care ne aflăm! INSPIRAȚIE, CĂLĂUZIRE, BINECUVÂNTARE și OCROTIRE DIVINĂ vouă tuturor, familiilor voastre și celor dragi vouă, în fiecare zi , oră și clipă a ANULUI 2024 CARE ÎNCEPE ÎNDATĂ!
Prof. dr. Terezia FILIP
