Una au vorbit, alta tipăresc

 

                                                                                                de Gheorghe Pârja

După întoarcerea premierului român de la Kiev, mi-am zis că, totuși, se mai poate face ceva. A fost anunțată renunțarea Ucrainei la sintagma de limbă moldovenească. În timp ce în România gestul Kievului a fost primit cu interes, a venit spre noi știrea că în Ucraina se lucrează de zor la tipărirea manualelor de limbă și literatură moldovenească, care vor ajunge la elevii români în toamna anului viitor. Am văzut copiile acelor manuale, datate în anul 2023. O fi atât de vicleană diplomația și în cazul de față? Mi-am adus aminte de povestea hrisovului din Cernăuți. Acolo, în orașul lui Eminescu și Aron Pumnul, a fost ridicat un semn al atestării documentare, un hrisov dat de domnitorul Alexandru cel Bun. Începuse războiul, dar și furia identitară a ucrainenilor pe seama minorității române. Pe seama adevărului istoric.

Hrisovul a fost șters și așa a rămas. Deși ruina și moartea ar trebui să îmblânzească spiritele, să faci aproapelui o faptă bună, înverșunarea împotriva limbii române, și a altor minorități, a devenit literă de lege. Autoritățile de la Kiev au devenit surde la doleanța minoritară. După începerea războiului, România a fost o vecină în toată puterea cuvântului. A deschis granițele pentru cei loviți de urgia războiului, le-a oferit hrană, haine și adăpost. În privința transportului cerealelor ucrainene, ne-am lăsat pe noi pentru a-i ajuta pe cei ajunși la necaz. Ne-am fi așteptat la gesturi reciproce, că așa-i între vecinii care se înțeleg. Recenta vizită a premierului român la Kiev a adus o undă de optimism în privința renunțării la glotonimul limbă moldovenească. Mai ales că în Republica Moldova limba română a devenit limbă de stat. Așa scrie la Constituție acum.

Numai că în Ucraina, una s-au înțeles liderii și alta tipăresc editurile. Mai zilele trecute, coperțile unor manuale pe care scrie limba moldovenească au ajuns, din greșeală, la președintele unei asociații de români. Anatol Popescu, președintele Asociației Basarabia, a românilor din regiunea Odesa, a trimis proba doveditoare ziarului Libertatea, exprimându-și dezamăgirea Cu părere de rău, în afară de cele două declarații oficiale de la București și Kiev nu s-a întâmplat nimic. Respectiv, nu a apărut nici un act oficial al Ministerului Educației și Științei din Ucraina, al guvernului sau parlamentului ucrainean. Potrivit președintelui Asociației Basarabia, în clasele în care mai există clase cu predare în așa-zisa limbă moldovenească, nu au ajuns până acum niciun fel de instrucțiuni că s-ar fi schimbat ceva. Nimeni nu a auzit despre vreo decizie a executivului ucrainean.

Domnul Popescu a luat legătura cu directorul editurii care tipărește manualele buclucașe, pentru a opri tipărirea, după întâlnirile româno-ucrainene. Răspuns: editura nu poate decide de una singură să tipărească sau să nu tipărească anumite cărți finanțate de stat. Șeful editurii a confirmat că nu a primit nici o decizie a guvernului ucrainean privind renunțarea la sintagma limbă moldovenească în educație. Anul trecut, o mare editură didactică finanțată de stat s-a plâns că nu are bani pentru manuale în limba română. Acum sunt bani pentru limba moldovenească. Ce să mai pricepem? Am mai aflat că în conformitate cu noua legislație a Ucrainei, așa-zisa limbă moldovenească are același statut cu limba rusă. Ceea ce înseamnă că nu e protejată de recomandările Comisiei de la Veneția.

Direcțiunile școlilor nu riscă să ia măsuri să schimbe după articole din presă numirea limbii în română. Toți așteaptă o decizie de sus. După cum aprecia și președintele Asociației Basarabia, la Kiev se dorește uitarea acestui subiect și trecerea la categoria neimportante în relațiile dintre statele Ucraina și România. Reprezentanții unor asociații ucrainene au declarat presei că Moldova este un stat mai vechi ca România, iar limba moldovenească mai veche decât româna. Și alte narațiuni răsucite din istorie. Deși sunt într-un război absurd cu Ucraina, rușii țin parte limbii moldovenești. Purtătoarea de cuvânt a MAE al Rusiei a declarat că limba română trebuie redenumită limba moldovenească. Aparenta polemică este o chestiune fundamentală. Că limba definește un popor. Prevalându-se de starea de război, Kievul caută să scape din vedere ce a promis premierului român.

Le aduc aminte vecinilor noștri că pașii spre Uniunea Europeană se fac cu rigori. Printre care și minoritățile cu limba lor. Că se mai aude și în diplomație înțelesul: ce-am vorbit, vorbă să fie! Nu una au vorbit și alta tipăresc.

P.S. Mai zilele trecute, premierul român a sunat la Kiev să le aducă aminte ce au stabilit în privința limbii moldovenești. Adică ea este limba română. Nu știu ce au răspuns cei aflați la capătul firului la Kiev. De aceea am scris și acest text.

Limba română ia locul limbii moldovenești în Constituția Rep. Moldova. S-a făcut dreptate!

A avut loc un moment istoric în aceste zile. Limba română a fost recunoscută cu denumirea ca atare în Constituția Rep. Moldova. Este primul pas spre unificare a celor două state românești. Absurditatea denumirii de limbă moldovenească dată de bolșevici celei române dincolo de Prut ține de politicianism, ideologie și patologic. A susține că româna e moldovenească în Basarabia o chestiune ce încalcă toate normele științifice și lingvistice posibile. Este de fapt aceeași limbă cu denumiri diferite. E ca și cum ai spune că austriecii nu vorbesc limba germană, ci austriaca. Chiar și Academia de Științe din Moscova a criticat de-a lungul anilor nomenklatura de la Chișinău pentru susținerea existenței limbii moldovenești diferită de limba română, o invenție teoretică stalinistă. Curtea Constituţională de la Chișinău a decis marţi că termenul de „limba română” poate fi utilizat în Constituţie pentru a înlocui formularea „limbă moldovenească cu grafie latină” utilizată în prezent pentru a defini limba oficială de peste Prut. Curtea Constituțională a avizat pozitiv inițiativa PLDM privind modificarea art.13 din Constituție, iar sintagma „limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine” ar putea fi înlocuită prin „limba română”. Curtea a stabilit că inițiativa deputaților PLDM este constituțională. Liberal – democratul Tudor Deliu a declarat că deputații care nu vor vota pentru modificarea Constituției „nu au ce căuta în Parlament”. „Ei nu reprezintă cetățenii. Vom discuta cu toate fracțiunile cel puțin cei care au semnat vor vota pentru această modificare. Din câte cunosc sunt parlamentari și în PD, de exemplu președintele Parlamentului Andrian Candu, care a declarat anterior că limba vorbită este limba română”, a spus Deliu.În data de 12 octombrie 1924, Uniunea Sovietică a înființat o republică autonomă, RSSA Moldovenească, în componența RSS Ucrainene, împlinind o idee mai veche a lui Lenin, pe o parte din teritoriul dintre râurile Nistru și Bug, republică în cadrul căreia românii constituiau puţin peste 40% din populație. Această republică fantomă a fost înfiinţată în speranța determinării românilor basarabeni să se rupă de România. În 1944, când Basarabia a fost reîncorporată în URSS, oamenii de ştiinţă sovietici au promovat teoria etnogenezei moldoveneşti şi a limbii moldovene susţinută de academicianul Artiom Lazarev. El a fost un răsfăţat al regimului sovietic, cu funţii de răspundere în aparatul de stat, și-a avut ca arie de cercetare perioada secolelor XIX-XX din istoria Republicii Moldova, fiind autorul mai multor teorii cu privire la „poporul moldovenesc” și „limba moldovenească”. În anul 1947 este numit vicepreședinte, iar din 1949 devine președinte al Comisiei de pe lângă CC al PCM pentru scrierea și redactarea lucrării „Istoria RSS Moldovenești” (vol. 1-2, 1951-55). În 1949, A.M. Lazarev, ministrul Educației Publice, alături de istoricii Iachim Grosul și N. Mohov, a scris un Curs de istorie a Moldovei, în care era prezentat mitul „etnogenezei moldovenești”. Prof. Dr. Rajmund Piotrowski, academician al A.Ș. din Rusia, şeful Sectorului de Lingvistică Aplicată de la Universitatea pedagogică”A.I. Herzen”, conducătorul Grupului Internațional “Statistica Vorbirii”, din Sankt-Petersburg susţine că limba moldovenească nu există, fiind doar limba română: „Termenul de ‘limbă moldovenească’ are o istorie mai veche pe teritoriul Basarabiei. Acest termen a fost un instrument al politicii imperiale țariste, iar apoi al politicii imperiale Stalinist-bolșevice. Menirea acestui instrument era de a izola Basarabia, iar mai târziu Republica Moldova de arealul românesc. Indiferent de caracterul “argumentelor” lingistice invocate, false sau neîntemeiate, scopul era limpede. Oamenii de știință au conștientizat întotdeauna acest adevăr, reliefat cu pregnanță în special după evenimentele din ’89 – ’90. Personal, eu nu pot nicidecum înțelege atitudinea acelor locuitori și purtători ai limbii care insistă cu îndărătnicie asupra folosirii glotonimului ‚limbă moldovenească’ . Unii întreabă de ce continuă aceste discuții interminabile despre denumirea limbii. Răspund: mulți dintre cetățenii Moldovei – eu am lucrat aici și cunosc situația – mai judecă după calapoadele propagandei staliniste, când se făcea tot posibilul pentru a-I contrapune pe moldoveni și români. Îmi amintesc de anii ’50, după moartea lui Stalin., când se vehicula ideea că cel mai de temut dușman al poporului moldovenesc și al P.S.S.M. este România, deși această țară atunci făcea deja parte din blocul comunist. Din păcate, această mentalitate cultivată premeditat decenii în șir este încă vie și continuă să influențeze negativ societatea. (…) Introducerea în Constituția Republicii Moldova a modificărilor de rigoare privind denumirea corectă a limbii de stat ar înlesni funcționarea nestingherită a acesteia.” (Limba Română, nr. 4 (22), 1995, p.25-26). Reiese tot mai clar că ideea limbii moldovenești diferită de cea română a fost și o teorie susținută de nomenklatura de la Chișinău pentru a se menține diferențele și separatismul față de România în vederea păstrării privilegiilor de clasă conducătoare. Separatiștii de la Chișinău, socialiști și comuniști, urmașii elitei sovietice nivelatoare doresc ca să mențină prizonier poporul român din stânga Prutului pentru a îl stăpâni și exploata în interesul propriilor beneficii profane și provinciale. Sunt tot mai sigur că dacă Chișinăul dorea unirea cu țara mamă, aceasta s-ar fi realizat în ciuda teoriei că Rusia s-ar opune. De aceea victoria de la Curtea Constituțională introduce firescul în locul artificialului: limba română va fi recunoscută ca atare în Constituția Rep. Moldova. E primul pas spre unificarea României cu Rep. Moldova. Acum s-a făcut unirea lingvistic, mâine se va face unirea economic, iar poimâine politic. În timp ce alte popoare ale Europe se destramă, România se va uni în granițele firești cu teritoriul românesc de dincolo de Prut. Unirea face puterea!

Ionuț Țene