Astăzi despre presa scrisă

Obisnuiam pe cand lucram, cu regularitate de tabiet matinal, sa trec intai pe la chioscul de ziare si apoi sa merg la serviciu. Asta chiar si dupa ce presa scrisa devenise o mumie si internetul se instalase irevocabil in fotoliul de ,,mintit poporul, cu televizorul".

   Vanzatoarei de la chioscul de pe Cosbuc i se facuse deja mila de mine si in mai multe dimineti mi-a oferit exemplarele ei, ,,gata citite", ca sa nu ,,mai dau banii aiurea".

   Colegii ma luau peste picior cand ma vedeau cu ziarele sub brat, ma intrebau ,,cine a mai murit", caci, paradoxal si putin cinic, doar rubrica ,,Decese" era vie... Inclusiv rubrica de masaje erotice, mascata in anunturi matrimoniale, semana mai degraba cu anunturile de somaj tehnic de la Fortele de munca...

   Faptul ca eu eram, totusi, foarte informat, colegii mei il puneau pe seama prieteniei mele cu sereistii, gazetarii si betivanii de la birtuletul unde obisnuiam sa-mi beau cafeaua de dinainte de serviciu.

  Intr-o buna zi, mi s-a facut mie mila de ei si le-am dezvaluit secretul meu: daca vrei sa afli adevarul si noutatile reale, trebuie sa citesti....ceea ce nu scrie in ziar!

  Iaca de ce, de exemplu, la mine nu tin ,,explicatiile" lacrimogene ale jagardelei care va spune voua ca a luat cina cu Bolojan-zapciul ca sa-i spuna ala ce a mai citit...

  Iaca de ce, atunci cand primarele nostru v-a spus ca Teatrul municipal din Baia Mare va primi 70 milioane lei, eu am citit ca banii acestia nu sunt de la Andras-Cultura, ci de la Cseke-Dezvoltare, din fondul pentru cladirile cu risc seismic ridicat...

   Iaca de ce...

   Iaca..

Post scriptum: adevarul este ca ma incapatanam sa cumpar presa scrisa si din solidaritate cu fostii mei colegi din presa scrisa, si ca o forma de protest, ca nu trebuia sa fii vizionar ori clarvazator ca sa pricepi ce declin va aduce presa...virtuala in materie de informare reala!

Emil COSTIN 

Adrian Năstase, asasinul presei scrise din România !

M-am hotărît, cu greu, să scriu acest articol. Am dorit să rămîn fidel principiului care m-a călăuzit toată viaţa, acela de a nu lovi în oameni căzuţi. Iar Adrian Năstase pare un om căzut. E putred de bogat, are conac şi fermă în comuna cu girofar, Cornu, face vacanţe de lux peste hotare, pozează în victimă politică, participă la tot felul de simpozioane şi lansări de cărţi etc. Cîţi n-ar vrea să fie la fel de căzuţi ca el! Un procuror militar îmi spunea că, atunci cînd fostul prim-ministru a fost arestat, la percheziţie s-au găsit, în locuinţa lui, 400.000 de euro – bani ghiaţă. Erau bani de piaţă. De cheltuială. L-am apărat cît am putut pe fostul meu coleg de liceu de la Sf. Sava. Dar nu merita. Calitatea umană e foarte proastă. Dacă eu am, de cîţiva ani, dificultăţi financiare şi revista „România Mare” se tîrăşte, de la o săptămînă la alta, asta e din pricina celui de care îmi fusese milă. În anul 2003, Adrian Năstase a vîndut (pe o sumă de batjocură, dar se zice că pe o şpagă imensă) RODIPET. Cui a dat el, cu atîta inconştienţă, firma de difuzare a presei? Unui vagabond arab, Hassan Awdi. Acel nenorocit abia aştepta: dăduse lovitura vieţii sale! A vîndut, repede, tot, tot, tot: maşini, spaţii, chioşcuri etc. „Ţeapa” dată Statului Român e de 70.000.000 de euro. Dar pagubele sînt cu mult mai mari, din punct de vedere social: presa scrisă a început să moară, din pricina lipsei de difuzare. Şi-au încetat apariţia: „Ziua”, „Gîndul”, „Gardianul”, „Curentul”, „Cotidianul”, „Can-Can” ş.a. Revista mea, „România Mare”, rezistă eroic. Dar cu ce sacrificii! Cu cîtă umilinţă! Mafiotul arab a fugit din ţară, umblă, de nebun, ba prin Liban (unde are un palat), ba prin SUA (unde are o vilă), trăind ca un nabab din banii presei române. Mie are să-mi dea 2 miliarde de lei – la valoarea din 2008. Atunci cînd, în 2010, i-am spus toate astea făptuitorului principal, Adrian Năstase, ştiţi ce mi-a răspuns?

A dat vina pe ministrul Privatizării, şobolanul Ovidiu Muşetescu. „Sigur că da – i-am replicat – mortul e de vină, întotdeauna. Dar tu erai prim-ministru, Adriene, tu ai girat acea tranzacţie înfiorătoare!”.

Astăzi, Adrian Năstase îşi consumă, liniştit, uriaşa avere. Îl doare-n cur de presa română. Probabil că durerile provin şi de la alte cauze. Nu bănuiam că din vedeta cîrlionţată şi ciocolatie, din adolescenţă, va ieşi o bestie. Fiindcă, pentru mine şi alţi făcători de ziare şi reviste, Adrian Năstase rămîne o bestie. Face victime, calcă pe cadavre. Ce-i pasă? El s-a asigurat pentru 3 generaţii. După el, potopul. El se crede atît de impozant încît îşi permite orice. Inclusiv să joace în scenete idioate, cum a fost tentativa de „sinucidere”. Tîrziu, cînd mi-am adus aminte că lecturile lui preferate sînt romanele poliţiste, am priceput că totul fusese un teatru ieftin, menit să înduioşeze populaţia. Acum, dacă DNA l-ar aresta pe Marele Măsliniu pentru prăduirea RODIPET, m-aş prezenta la proces, ca martor al acuzării.

                                             CORNELIU VADIM TUDOR

                                                           21 august 2015