M-am hotărît, cu greu, să scriu acest articol. Am dorit să
rămîn fidel principiului care m-a călăuzit toată viaţa, acela de a nu lovi în
oameni căzuţi. Iar Adrian Năstase pare un om căzut. E putred de bogat, are
conac şi fermă în comuna cu girofar, Cornu, face vacanţe de lux peste hotare,
pozează în victimă politică, participă la tot felul de simpozioane şi lansări
de cărţi etc. Cîţi n-ar vrea să fie
la fel de căzuţi ca el! Un
procuror militar îmi spunea că, atunci cînd fostul prim-ministru a fost
arestat, la percheziţie s-au găsit, în locuinţa lui, 400.000 de euro – bani
ghiaţă. Erau bani de piaţă. De cheltuială. L-am apărat cît am putut pe fostul
meu coleg de liceu de la Sf.
Sava. Dar nu merita. Calitatea umană e foarte proastă. Dacă
eu am, de cîţiva ani, dificultăţi financiare şi revista „România Mare” se
tîrăşte, de la o săptămînă la alta, asta e din pricina celui de care îmi fusese
milă. În anul 2003, Adrian Năstase a vîndut (pe o sumă de batjocură, dar se
zice că pe o şpagă imensă) RODIPET. Cui a dat el, cu atîta inconştienţă, firma
de difuzare a presei? Unui vagabond arab, Hassan Awdi. Acel nenorocit abia
aştepta: dăduse lovitura vieţii sale! A vîndut, repede, tot, tot, tot: maşini,
spaţii, chioşcuri etc. „Ţeapa” dată Statului Român e de 70.000.000 de euro. Dar
pagubele sînt cu mult mai mari, din punct de vedere social: presa scrisă a
început să moară, din pricina lipsei de difuzare. Şi-au încetat apariţia:
„Ziua”, „Gîndul”, „Gardianul”, „Curentul”, „Cotidianul”, „Can-Can” ş.a. Revista
mea, „România Mare”, rezistă eroic. Dar cu ce sacrificii! Cu cîtă umilinţă!
Mafiotul arab a fugit din ţară, umblă, de nebun, ba prin Liban (unde are un
palat), ba prin SUA (unde are o vilă), trăind ca un nabab din banii presei
române. Mie are să-mi dea 2 miliarde de lei – la valoarea din 2008. Atunci
cînd, în 2010, i-am spus toate astea făptuitorului principal, Adrian Năstase,
ştiţi ce mi-a răspuns?
A dat vina pe
ministrul Privatizării, şobolanul Ovidiu Muşetescu. „Sigur că da – i-am
replicat – mortul e de vină, întotdeauna. Dar tu erai prim-ministru, Adriene,
tu ai girat acea tranzacţie înfiorătoare!”.
Astăzi, Adrian
Năstase îşi consumă, liniştit, uriaşa avere. Îl doare-n cur de presa română.
Probabil că durerile provin şi de la alte cauze. Nu bănuiam că din vedeta
cîrlionţată şi ciocolatie, din adolescenţă, va ieşi o bestie. Fiindcă, pentru
mine şi alţi făcători de ziare şi reviste, Adrian Năstase rămîne o bestie. Face
victime, calcă pe cadavre. Ce-i pasă? El s-a asigurat pentru 3 generaţii. După
el, potopul. El se crede atît de impozant încît îşi permite orice. Inclusiv să
joace în scenete idioate, cum a fost tentativa de „sinucidere”. Tîrziu, cînd
mi-am adus aminte că lecturile lui preferate sînt romanele poliţiste, am
priceput că totul fusese un teatru ieftin, menit să înduioşeze populaţia. Acum,
dacă DNA l-ar aresta pe Marele Măsliniu pentru prăduirea RODIPET, m-aş prezenta
la proces, ca martor al acuzării.
CORNELIU VADIM TUDOR
21 august 2015
