(Ne) Gluma zilei - Îmi ajung banii...

 

Lumea Poeziilor - Corneliu Vadim TUDOR

 

Lumea poeziilor - Corneliu Vadim TUDOR

 

Sondaj de opinie: Crește numărul românilor care cred că au trăit mai bine în comunism și sub regimul lui Ceaușescu!

 

 Tot mai mulți nostalgici dupa Ceaușescu. Aproape 50% dintre români cred că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România, procentul fiind mai mare decât în urmă cu 10 ani, potrivit unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro. De asemenea, peste 46% dintre români cred că înainte de 1989 se trăia mai bine comparativ cu situaţia din prezent.

Percepţia asupra nivelului de trai în perioada comunistă

 

”Cred că înainte de 1989 se trăia mai bine comparativ cu situaţia din prezent mai ales: persoanele cu educaţie primară, cei inactivi potenţial activi, locuitorii din rural şi din regiunile sudice sau estice, cei cu un venit mai redus”, relevă analiza socio-demografică.

”Aparent este şocant ca aproape jumătate dintre români să declare că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România şi tot aproape jumătate să declare că în perioada comunistă se trăia mai bine decât în prezent. Realitatea obiectivă şi absolut toate datele arată clar că nivelul de trai de astăzi, avuţia naţională, drepturile şi libertăţile sunt net superioare situaţiei de dinainte de 1989. Cu toate acestea, percepţia publică este alta, existând însă nişte explicaţii, unele parţial obiective, altele parţial subiective care alimentează acest sentiment acut de nostalgie. Printre acestea se numără: nemulţumirea conjuncturală puternică a populaţiei faţă de prezentul marcat de crizele succesive din ultimii ani, culminând cu inflaţia galopantă care a afectat serios nivelul de trai, distribuţia inegală a avuţiei naţionale din prezent care măreşte puternic diferenţele dintre categoriile afectate de sărăcie şi populaţia care are venituri medii-mari, nostalgia personală unei părţi a populaţiei faţă de perioada tinereţii proprii, procesul de socializare şi educare a tinerilor care învaţă de la aduţii nostalgici despre avantajele iluzorii ale acelei perioade (loc de muncă sigur, casă asigurată de stat), stimularea unor mituri din perioada comunistă prin campanii agresive derulate de vectori politici în special în spaţiul online. Toate acestea au dus la o mitologizare a beneficiilor comunismului pentru pături tot mai largi de populaţie, alimentând în prezent, pe fondul atrofierii memoriei colective, alegeri politice nefericite. Contracarea acestei tendinţe este o responsabilitate mai largă care revine elitelor intelectuale, elitelor politice, economice şi mass-media”, declară Remus Ştefureac, director INSCOP Research.

Sondajul de opinie a fost realizat de INSCOP Research la comanda News.ro. Datele au fost culese în perioada 20 – 27 noiembrie, prin metoda CATI (interviuri telefonice), prin intermediul chestionarului. Volumul eşantionului simplu, stratificat, este de 1.100 de persoane, reprezentativ pe categoriile socio-demografice semnificative (sex, vârstă, ocupaţie) pentru populaţia neinstituţionalizată a României, cu vârsta de 18 ani şi peste.Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 2,95 %, la un grad de încredere de 95%.

Cristi S.

Ce aveți cu basmele?

 

                                                                                                       de Gheorghe Pârja

Sunt atent la avalanșa de modificări în lumea în care trăim. Este un front larg, pe care se duc lupte aprige pentru a schimba ceea ce știam că este un reper, un spațiu cultural în care ne-am format, o stare de spirit. Se schimbă eroii marilor romane, se interzic cărți clasice care nu mai corespund noilor teorii despre rasă și gen și alte năstrușnicii. Se dărâmă statui ale unor eroi ai istoriei, care nu mai sunt corecte politic. Aberații de neiertat chiar în America, federația pe care am luat-o model pentru democrație. Am înțeles destul de bine mersul lumii, nu m-am împăcat până astăzi cu șocurile venite din centre de putere, cum a fost colectivizarea agriculturii, deoarece schimba relația omului cu pământul, cu viața, cu moartea. Se preconiza formarea omului nou, care în mare parte nu a strălucit în nici un fel.
Pentru unii a fost mai bine, dar marea parte a românilor nu au ieșit din clișeele impuse. S-a inventat universul garsonierei, adică mutarea satului la oraș. Atunci schimbările erau planificat aplaudate, acum funcționează înghițitul în sec. În nici un sistem de până acum ideologiile nu s-au amestecat în structura și înțelepciunea basmelor. De la Frații Grimm, la Petre Ispirescu. Dar ce este basmul, ori povestea? Este una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate. În basm se vorbește despre dorința de dreptate, de adevăr, de frumos, de cinste a poporului. Am trăit și în regimul partidului unic, când s-a făcut și colectivizarea multor idei, dar propagandiștilor nu le-a trecut prin minte să rescrie basmele. Medicul și artistul plastic Laura Poantă iustrează unele aberații ale acestui timp. Când un desen animat ecranizat după o poveste clasică nu-i mai mulțumește pe corecții politic, ce fac? Schimbă basmul.
Așadar, corectitudinea politică dispune să se intervină în narațiune. Actrița care joacă rolul Albei ca Zăpada a fost convinsă să spună că basmul cu pricina are un final prost. S-a reluat o poveste regresivă, cu șapte pitici, care trăiesc într-o peșteră, o condiție care nu se mai admite. Piticii trebuie să fie oameni înalți în film, că nu se mai admit pitici pe fața pământului. Unul dintre urmașii lui David Hand, specialistul în animație de la Disney, spune că acesta s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea cum îi sunt măcelărite creațiile. Răsucitorii de basme, trufași și aroganți, au ținut să ofere un film cu o Albă ca Zăpada de culoare nea­gră. După cum se știe, Frații Grimm au preluat mult din folclorul germanic și din mitologie. Laura constata că „în poveste apar simboluri precum cel al oglinzii magice, al mărului otrăvit, al sicriului de sticlă, iar cei șapte pitici, blamați acum, preluați din mitologia nordică, simbolizează cele șapte emoții, fie aerul, pământul, focul, apa, lumina, umbra, magia – simboluri folosite peste tot în lume, în toate mitologiile și basmele populare.”
Noua ordine ideologică face referiri tranșante la povești vechi, care dezvoltau la copii gustul pentru frumos, pentru plăcut, stimulau imaginația. Din pruncia mea am făcut deosebirea dintre realitate și poveste. Dar i-am simțit aproape, dincolo de linia primului orizont, pe Harap-Alb, Greuceanu, Prâslea cel Voinic, Cenușăreasa, fără să-mi împiedice gândirea pentru teorema lui Pitagora, legea gravitației, sau structura cristalului. Rescrierea basmelor continuă cu transformarea femeilor fragile, neajutorate, în personaje puternice, descurcărețe, figuri atletice, învingătoare. Aflu că pe Coasta de Est a Americii, Mica Sirenă acum este neapărat de culoare neagră, o celebră marcă de bere este vândută în sticle cu forme feminine, iar femeile provenite din bărbați, care fac ciclism, au baremuri avantajoase pentru a câștiga concursuri.
M-am uitat pe un film de animație în care Cenușăreasa este din Grecia, iar prințul din Africa. Sunt convins că aceste răstălmăciri prin prisma corectitudinii politice vor rezista cât va fi conceptul în vogă. Morala basmelor este extrem de folositoare pentru devenirea copiilor. Ei învață din basmul scris de Charles Perrault că bunătatea este nesfârșită, curajul îți dă avânt în viață, să ai încredere în tine, să nu te îndepărtezi de vise, că dezamăgirea vine, dar și pleacă. O propunere care mă uimește, și nu am cum să o împărtășesc, este rescrierea Bibliei. Recomand, pentru echilibru sufletesc, un interviu al doctorului Ion Vianu, psihiatru, psihanalist, scriitor, din care am reținut acest pasaj memorabil: „A te lipsi de lectura Bibliei este a te condamna la incultură, cel puțin dacă ești european. Nimeni, sub cuvânt că este ateu, nu ar trebui să se simtă scutit de a citi Biblia. Psihologul, moralistul, estetul înamorat de expresia fericită se îmbogățesc citind-o. Au citit-o și ateii, și profeții ateismului, cu mare profit.”
Da, se poate ajunge de la trunchierea basmelor la un atentat nedemn la Cartea Sfântă. Rămân la întrebarea din titlu: ce aveți cu basmele? Ele sunt neprețuita avere spirituală a fiecărui copil. Lăsați lumea cum îi ea, n-o faceți din bună rea. A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti…

Gluma zilei - Simptome la români

 

Românilor li s-a pregătit un plan de austeritate. Ce măsuri au propus guvernanții

 

Premierul Nicolae Ciucă (foto) a cerut măsuri care să reducă cheltuielile cu cel puțin șase procente. Ministerul Finanțelor Publice i-a pregătit deja un plan de austeritate, pe care l-a făcut public miercuri, 12 aprilie, cu câteva zile înainte de Paște.

Termenul până la care toți miniștrii trebuiau să îi trimită premierului un plan prin care se pot reduce cheltuielile era miercuri, 12 aprilie.

Plan de austeritate, pentru reducerea cheltuielilor

Premierul a trimis o circulară în care le-a cerut miniștrilor să identifice măsurile corecte prin care să reducă cu 6% cheltuielile, fără să afecteze investițiile.

“Având în vedere obligația Guvernului de a conduce politica fiscal bugetară în mod prudent și de a gestiona resursele și obligațiile bugetare, precum și riscurile fiscale, de o manieră care să asigure sustenabilitatea poziției fiscale, este necesară adoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare.

În acest context, vă rugăm să dispuneți reevaluarea fondurilor aprobate prin legea bugetară anuală pentru instituția pe care o conduceți și să identificați măsuri ce pot fi adoptate, inclusiv prin acte normative, care să conducă la diminuarea prevederilor bugetare cu cel puțin șase la sută din totalul creditelor bugetare aprobate, fără afectarea investițiilor, indiferent de sursa de finanțare, a cheltuielilor aferente proiectelor finanțate din fonduri externe nerambursabile și din Planul Național de Redresare și Reziliență.

Măsurile identificate vor fi transmise Guvernului până cel târziu la data de 12 aprilie 2023”, se arată în document.

Singurele variante pe care România le are sunt tăierea salariilor sau concedierile

Solicitarea premierului vine după ce Ministrul Finanțelor, Adrian Câciu, a anunțat o gaură la buget de 20 de miliarde de lei. Marcel Boloș a propus reducerea salariilor bugetarilor, reducerea numărului bugetarilor, taxe și impozite mai mari și încasare mai bună la bugetul de stat.

În afară de măsurile propuse de fiecare ministru în parte, un plan de reducere a cheltuielilor este pregătit și de Ministerul Finanțelor Publice.

Printre măsurile propuse în acest plan de austeritate amintim:

·        interzicerea majorărilor salariale;

·        înghețarea angajărilor la stat;

·        eliminarea sporurilor acordate în pandemie;

·        reducerea cheltuielilor cu bunurile și serviciile;

·        limita lunară de cheltuieli pentru ministere;

·        interzicerea cumulului pensie salariu la stat;

 

Sursa: national.ro

Românii din Ucraina, disperați de opresiune din Ucraina!

 

 Românii din Ucraina, trăiesc zilnic, oră de oră un coșmar de decenii și chiar secole. Nu pot să spună că sunt români, nu pot să vorbească și gândească românește. Se simt abandonați de autoritățile române de ieri și de azi. Vor ca Biserica Ortodoxă Română (BOR) să deschidă lăcașe de cult în Bucovina de Nord și Maramureșul de Nord! Adică, cred doar în Dumnezeu și Biserica Ortodoxă care nu i-a lăsat nimănui.

Peste 60% dintre românii din Ucraina consideră că ar fi o idee bună ca Biserica Ortodoxă Română (BOR) să deschidă lăcașe de cult în zonele în care aceștia locuiesc, relevă un studiu realizat de mai multe instituții din Ucraina și România și dat publicității pe 24 noiembrie de agenția Bucpress.

Conform acestui studiu, 61% dintre respondenți consideră că este o idee bună deschiderea unor lăcașe de cult în regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa de către Biserica Ortodoxă Română, iar 35% au ales să nu răspundă la această întrebare.

Printre problemele identificate de către românii din Ucraina, accesul la învățământul în limba maternă este considerată cea mai importantă.

64% dintre membrii comunității românești din Ucraina susțin că accesul la învățământ în limba maternă este cea mai mare problemă din ultimii 30 de ani, urmând închiderea ziarelor, dispariția emisiunilor de televiziune și radio în limba română (52%).

Un procent important, de 48%, consideră că o problemă importantă este interesul scăzut al statului român față de situația comunității românești din Ucraina.

Alte probleme sunt: părăsirea de către tineri a satelor, depopularea zonelor rurale (43%), politica Ucrainei care nu a fost una favorabilă pentru comunitatea română (43%), lipsa de investiții ale Ucrainei în localitățile unde locuiesc vorbitorii de limba română (42%).

În ceea ce privește afilierea religioasă, jumătate dintre membrii comunității românești din Ucraina au declarat că frecventează serviciile divine în limba română la Biserica Ortodoxă Ucraineană păstorită de Mitropolitul Onufrie, care s-a subordonat canonic până la sfârșitul lunii mai 2022 Patriarhiei de la Moscova, iar 29% au precizat că sunt creștini, dar nu frecventează servicii divine.

 

Sursa: NapocaNews

Campionul mondial David Popovici a transmis un mesaj românilor după aurul obținut la Budapesta

 

Sportivul român David POPOVICI a devenit campion mondial în proba de 200 de metri după o cursă fabuloasă.

La aproape 3 ore de la finalul cursei, David Popovici a transmis un mesaj pe rețelele de socializare: „M-am gândit la voi toți. Vă mulțumesc”, a scris sportivul român pe Facebook.

Accesati https://www.facebook.com/1311885660/posts/pfbid0VgZh1HrpViCQhg2WzbkZ2EpTBy17ZimHVPbpPUrN8tHfonBhxxQuSj1KYvQko26Ul/

Constantin Gheorghe: „După „pandemie”, alt domeniu în care manipularea „merge” ca unsă: războiul din Ucraina.

 

După „pandemie”, alt domeniu în care manipularea ”merge” ca unsă: războiul din Ucraina. Dintr-un motiv foarte simplu: individul, consumator de știri despre cele două evenimente, are prea puține, spre deloc, cunoștințe necesare pentru a aborda critic noianul de informații care-l inundă. Și atunci polarizarea opiniilor este inevitabilă, și, ce-i mai grav, polarizarea privește aspecte periferice ale celor două domenii, și aproape deloc esența.

De asta avem acum delirul rasist, în esența lui, împotriva rușilor. Totul pornește de la premiza că ăia sunt niște monștri, care ucid cu plăcere și sadism copii și bătrâni, care distrug înfloritoarea cultură și civilizație ucrainene, și cărora forțele binelui, gen Azov, voluntarii din lumea întreagă, în diverse pauze și armata regulată, NATO și UE, SUA, ce mai, îngerii contra demonilor.

Cât despre situația din teren, mișcările de trupe, cauzele și consecințele conflictului, negocierile, astea nu contează. Ar plictisi! Alta este să vorbești despre operațiile estetice ale lui Putin.

Incultura este factorul favorizant, și instrumentul predilect al manipulării. Tot ce vedem/citim/auzim se adresează inculturii generalizate în toate societățile. Toate reformele ”educației”, promovate în întreaga Europă, după căderea ”comunismului” asta au urmărit: generalizarea inculturii, a analfabetismului funcțional. Și le-a reușit! Ultima lovitură dată învățământului public românesc este nebunia ”modulelor”.

Evident, există un segment educativ extrem de restrâns și în educația privată, care formează elite, în general elite politice. Este un domeniu exclusivist, și în care selecția nu se face după merite neapărat, ci după familia din care faci parte. Restul elitelor? În general selecția este încredințată piețelor. Și, ca orice selecție de acest fel, are multe slăbiciuni și efecte negative.

Sunt câteva națiuni, precum cea rusă, cea chineză, cea japoneză, care și-au păstrat sisteme educative puternice, bazate și pe meritocrație. Dar fuga creierelor nu le ocolește, deci ele vor fi slăbite de incapacitatea occidentului de a mai face performanță în educație.

Așa că manipularea are un viitor luminos. Și sigur va distruge lumea pe care o știm noi. Fără să pună nimic mai bun în loc…

 

Autor: Constantin Gheorghe

Mari scriitori români despre Anul Nou

 „Este ceva în sufletul omului, un imbold optimist, care izbucnește tocmai în această zi. Prima zi a anului. Toată suflarea omenească își spune: Anul acesta va fi cu siguranță mai bun decât anul trecut… Anul acesta, nu se poate să nu reușesc!… Și trăiește omul cu această speranță o zi, o săptămână, o lună, două sau trei, până la prima deziluzie mai puternică. E iar deprimat. Și așteaptă cu nerăbdare ziua de 1 Ianuarie, zi dătătoare de infinite speranțe”

Cu această convingere pleca reporterul revistei «Realitatea Ilustrată» în iarna anului 1929, în ajunul zilei de Revelion, pentru a culege de la scriitori celebri ai vremii răspunsuri la întrebarea: Ce impresie vă face venirea unui an nou? Intervievații: Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Ion Minulescu. Răspunsurile, nu atât de ușor obținute pe cât am putea crede, ne dezvăluie o parte din fața mai puțin cunoscută, umană, a marilor noștri scriitori de altă dată:

LIVIU REBREANU

„Domnul Liviu Rebreanu, fiind director general al Teatrului Național, e extrem de ocupat. Între semnarea a două petiții, lămuririle pe care le dădea unei actrițe și o convorbire telefonică, ne-a spus:

– Fiecare an nou e un prilej de iluzii, precum fiecare sfârșit de an înseamnă o risipire de speranțe și o revizuire a sfărâmăturilor. 1930 poate să aducă toate surprizele. Pentru mine, ar fi cel mai simpatic dacă mi-ar aduce o carte nouă – firește de-a mea”.

TUDOR ARGHEZI

„Când m’am dus la domnul T. Arghezi, rugându-l să-mi răspundă la întrebarea pusă, domnia-sa mi-a râs în nas. Eram complet dezarmat. Tot domnul Arghezi m’a scos din încurcătură, dându-mi următorul răspuns, sub formă de scrisoare:

Stimate Domnule,

După „anchetă” s’a născut „întrebarea”. În zece zile, mi s’au pus deja două întrebări: „Ce cred despre doamna Hortensia Papadat-Bengescu?” și „Ce influență au avut femeile asupra încercărilor mele literare?”. În primul caz am scăpat – să mă ierte distinsa scriitoare – afirmând că nu știu să citesc. Anchetatorul mi-a și trimis volumele doamnei Bengescu… În al doilea caz, am afirmat – să mă ierte cititorii – că sunt virgin.

La întrebarea dv. – a treia – „Cum privesc venirea unui an nou”, lăsați-mă să reflectez, până la 25 lulie 1930.

Dați-mi voie să mă folosesc de ospitalitatea dv. ca să previn, pe al patrulea întrebător eventual, că dacă nu mă lasă’n pace, îi trag o bătaie.

Cu camaraderie, ARGHEZI”

CAMIL PETRESCU

„Pe domnul Camil Petrescu, autorul ‹Sufletelor Tari› l-am găsit în redacția ‹Omului Liber›, înconjurat de un vraf de hârtii și de prieteni.

– Ce impresie vă face venirea unui an nou?

– Aceeași impresie pe care mi-o face întâi Septembrie. Când eram în liceu îmi ziceam: anul acesta voi avea numai note bune. Și era totdeauna ca în trecut. Asta, până am terminat liceul. Voi privi la fel fiecare început de an, până când voi termina iar…”

VICTOR EFTIMIU

„Domnul Victor Eftimiu, autorul atâtor piese de teatru care au obținut succese răsunătoare pe prima noastră scenă, ne-a spus:

– N’am avut niciodată impresia că intru într’un an nou, căci disciplina milenară n’a putut învinge, în mine, sentimentul de independență. An nou? De ce? Toate zilele sunt noi. E an nou, când încep o muncă nouă. Firea însăși nu se supune legilor noastre, căci 1 lanuarie nu înseamnă un început, nici pe pământ, nici sub pământ, nici în ape, nici în văzduhuri. Când desghiață gârlele, când se vestește prima barză și toate cele de subt pământ, – afară de frații noștri îngropați – ies la lumină. Iată Anul Nou. Cellalt? O foaie moartă de calendar”.

ION MINULESCU

Cu domnul Ion Minulescu am avut de dus lupta cea mai aprigă. Am fost la domnia-sa acasă.

– Sunt de la ‹Realitatea›. Am întreprins o anchetă printre scriitorii noștri, pentru numărul special de „Anul Nou”. Solicit amabilitatea unui răspuns de la dumneavoastră.

– Care e întrebarea?

– Cum priviți, ce impresie vă face venirea unui an nou?

– Asta știe Dumnezeu!

Al doilea răspuns care mă dezarmează. Insist.

– Totuși aș vrea să știu, cum priviți venirea unui an nou…

– Bine, vino mâine la minister. Îți voi da răspunsul.

A doua zi l’am căutat pe dl. Minulescu la Ministerul sănătății, al muncii, al instrucțiunii publice. Nicăieri nu l-am găsit. Era instalat, tot în biroul d-sale din Ministerul cultelor și artelor, care întârziase cu mutatul. Domnul Minulescu era înconjurat de o actriță, un profesor de conservator, un director de teatru și alții… Îi vorbesc.

– Mi-ați promis răspunsul pentru azi.

– A! Da! Da! Șezi, te rog, puțin.

Și domnul Minulescu mi-a scris răspunsul:

Sosirea unui an nou o privesc la început cu bucurie, fiindcă de obicei de fiecare an nou, mi se cer tot felul de interview-uri, atenție care face să mă cred om mare. Și pe urmă, cu tristețe fiindcă interviewurile de obiceiu, nu mi se plătesc, ceea ce-mi dovedește că sunt tot un om mic”.

Articolul «Scriitorii și anul nou» publicat în numărul din 28 decembrie 1929 al revistei «Realitatea Ilustrată»

Sursa: anonimus.ro

Cristian Socol: „Românii contribuie din ce în ce mai mult la creșterea economică din alte țări”

Vesti proaste. 5 lei pentru un euro la principalele banci comerciale. Cresterea ratelor la banci, facturi mai mari, scumpiri in lant. Leul a pierdut cursa cu principalele valute. Cei mai afectati sunt tinerii, in marea lor majoritate cu rate bancare la credite contractate in valuta.

Asa cum remarca Standard & Poor`s, Romania pierde competitivitate economica intr un ritm alarmant. Deficitul de cont curent a explodat, fiind de aproape 4 ori mai mare decat cel inregistrat in aceeasi perioada din 2019. Finantarea lui se face nesanatos, nesustenabil. “Deficitul contului curent al balanţei de plăţi a crescut cu 277,49% în primele două luni ale acestui an, la 1,627 miliarde de euro, comparativ cu cel din perioada similară din 2020, de 431 de milioane de euro”, conform unui comunicat al Băncii Naţionale a României. In conditiile inexistentei unui program de masuri de stimulare a productiei in Romania, deficitul balantei comerciale se adanceste substantial ceea ce duce la majorarea deficitului de cont curent, cresterea datoriei externe, un necesar de finantare mai ridicat si austeritate si taxe mai mari in viitor. Creste presiunea si pe deprecierea leului. Românii contribuie din ce in ce mai mult la cresterea economica din alte tari si implicit la revenirea economică mai rapidă a acestora. #fabricatinRomania nu exista.

Autor: Cristian Socol 

Probleme pentru românii care vor să lucreze sezonier în străinătate. Nu au bani nici pentru testele Covid, nici pentru carantină!

 

După câteva luni în care au stat acasă, mulți români vor să se întoarcă în străinătate, la muncă. Dar se lovesc de o problemă: lipsa banilor. Mulți sezonieri nu își permit să plătească testele Covid și nici să stea în carantină două săptămâni în altă țară.

Sunt sute de locuri de muncă în agricultură în afara țării, însă oamenii nu pot pleca și asta din cauză că trebuie să plătească atât un test Covid pe care trebuie să îl prezinte la intrarea în țara în care merg, dar să aibă și bani pentru a sta în izolare între 7 și 14 zile.

Iulian Mocanu este din Gorj, și a plecat din țară anul trecut în luna mai, în plină pandemie. A fost întors atunci din Vamă pentru că nu avea o adeverință de la medicul de familie, iar fără acest document nu putea trece granița. A reușit într-un final să plece, dar în septembrie când a vrut să revină acasă a pierdut trei bilete de avion.

Iulian Mocanu: „Am plecat cu mașina, că avioanele nu mergeau deloc. Am venit înapoi acasă, am luat de la medicul de familie declarații și pe drum ne-a obligat doar la PECO-uri speciale, deci n-aveai voie să intri într-un PECO să alimentezi din care voiai tu.”

Citește continuarea pe digi24.ro.

 

Gheorghe Constantin: „Dacă România arată cum arată este și pentru faptul că noi refuzăm să fim cetățeni.”

 
Dacă România arată cum arată este și pentru faptul că noi refuzăm să fim cetățeni. Cetățean este acela care are drepturi, libertăți ȘI obligații egale cu ale celorlalți, pe care le exercită împreună cu ceilalți, pentru că ele nu sunt doar individuale, ci și colective.

Nouă nu ne pasă nici măcar dacă putem exercita fără îngrădiri drepturile și libertățile constituționale, și vrem să vedem de obligațiile care ne revin? Votăm la mișto, contestăm orice, înjurăm pe oricine, nu respectăm legea, distrugem tot pe ce punem mâna, solidaritatea nu mai există. Așa că nu vom vedea nicio rezistență în fața abuzurilor actualei puteri. Asta e! Trăiască lupta pentru pace și, atunci când ne-o vom mai permite, ciorba de potroace!

Autor: Gheorghe Constantin

Vaccin izbăvitor sau criminal?!

 

CEI PESTE 6 MILIOANE DE ROMÂNI ÎNREGISTRAȚI OFICIAL ÎN DIFERITE ȚĂRI DIN EUROPA , ÎN LOCUL CUI SĂ REVINĂ ÎN ROMÂNIA ?

Când în România peste 78% din angajații țării (cu precădere cei din domeniul privat)au salariul minim de mizerie pe economie de 1350 lei lunar în mână *nici 300 euro,(cea mai mică retribuție din UE,și a treia din Emisfera Nordică,adică țările luate de la Ecuator șpre Polul Nord),la programul normal de muncă de 176 ore lunar,8 ore pe zi,în zilele de luni până vineri,fără să ne referim la orele suplimentare efectuate peste program sau în zilele de sâmbătă și duminică,ori la o normă suplimentară peste cea stabilită anterior,la care se mai adaugă ceva bani în plus.Oameni buni,cei dragi nouă :părinți ,fii,frați nepoți,bunici,unchi,mătuși,și alte rudenii.și cunoscuți,în locul cui să vină aceștia în România ca să lucreze pe un salariu de mizerie stabilit mai sus când doar 2 din 10 ar putea avea în țară un salariu mai mare ca cel menționat mai sus.Sigur că acest aspect s-a datorat sustragerii a peste 42% din salariul angajaților din domeniul privat ca astfel să se poată tripla salariiile celor angajați în unitățile de stat(aprox,22% din ”forța de muncă a țării) când cel mai mic salariu din aceste unități începe de la 3500 lei în mână lunar și ajungându-se la peste 10000 euro.Dragi cunoscuți care sunteți plecați în alte țări,dacă aveți șansa să prindeți un post în unitățile de stat sau să vă deschideți o firmă în România veți putea duce un trai decent ,însă 78% dintre dumneavoastră care vă veți limita la salariul minim de mizerie pe economie în România ,nu văd cum veți putea trăi în fericire.

Vasile Dan Marchiș 

Zi catastrofală pentru românii care au jucat la Wimbledon. Înfrângeri pe bandă la fete şi la băieţi

Dacă luni am asistat la victoriile obţinute de Dulgheru (141 WTA), Cârstea (51 WTA) şi Buzărnescu (28 WTA), în schimb, marţi, doar Simona Halep (1 WTA) a ţinut steagul sus. România a abordat Wimbledon 2018 cu opt jucătoare pe tabloul principal, însă, după prima rundă, jumătate dintre ele sunt deja în drum spre aeroport. Begu (36 WTA) şi Ruse (195 WTA) au fost eliminate în prima zi, iar astăzi, Ana Bogdan-foto (59 WTA) şi Monica Niculescu (61 WTA) au pierdut şi ele. Prima a cedat în duelul cu Arruabarrena (88 WTA), scor 1-6, 6-3, 6-8, după două ore şi opt minute. Apoi, Monica Niculescu n-a avut nicio şansă cu Osaka (18 WTA), fiind bătută cu 4-6, 1-6. La masculin, în turul I, Marius Copil (94 ATP) a fost învins de Haase (43 ATP), scor 6-7, 5-7, 6-4, 6-7.Sursa Adevarul

Marele actor Michael Douglas: Pe șantierele din Londra auzeam vorbindu-se doar limba română !!!

Actorul Michael Douglas a vorbit intr-un interviu despre imigranti si faptul ca ei lucreaza in domenii pe care rezidentii tarilor de adoptie le refuza. In acest context, actorul a povestit ca, in Londra, pe santiere a auzit vorbindu-se dor limba romana.

“Ma plimbam prin Londra ieri dimineata si sunt o multime de santiere de constructii si tot ce auzeam era limba romana. Sunt multi imigranti care fac munca pe care probabil oamenii in acea tara aleg sa nu o faca”, a spus Michael Douglas intr-un interviu acordat CNN.

Actorul a vorbit despre subiectul imigrantilor, in contextul in care si familia sa se trage din imigranti veniti in Statele Unite ale Americii.

“Bunicii mei erau evrei rusi din Belarus care au venit in America in 1914. Tatal meu s-a nascut in 1916”, a spus actorul, precizand ca bunicii sai nu vorbeau engleza.

Douglas a explicat ca tatal sau a muncit foarte mult si ca a avut un profesor excelent care l-a ajutat sa obtina o bursa la liceu.

“A facut naveta cu un camion de salubrizare. A devenit campion la wresling, apoi actor si a avut o cariera extraordinara”, a spus Michael Douglas despre tatal sau care pe 9 decembrie va implini 100 de ani.

Actorul a povestit greutatile prin care a trecut tatal sau, amintind si problemele de sanatate, dar precizand ca acesta a strans multi bani prin munca si ca acum ii doneaza, incercand sa faca lumea un loc mai bun. “Aceasta viata plina de greutati l-au facut pe tata sa nu suporte ideea construirii unui zid in tara noastra”, a mai spus Douglas, facand referire la zidul pe care vrea sa-l ridice Donald Trump.

“Problema imigratiei din Europa ne aduce aminte ca, pe vremea lui, nici catolicii nu erau bine primiti in America. Evreii in mod sigur nu erau. A existat o animozitate puternica, dar am reusit sa o invingem (…)

Ne diferentiem de cea mai mare parte din Europa pentru ca suntem o tara de imigranti. Sa dam vina pe imigranti pentru problemele economice din tara noastra nu este corect”, a mai spus Michael Douglas.

                                                                                             NapocaNews

Să ne ruşinăm că suntem români?

Sunt primele versuri ale unei admirabile  poezii  de George Coşbuc.  Cine îşi mai aminteşte astăzi de ele? Cine îşi mai aminteşte de Coşbuc, marele nostru poet? Odinioară  citeam poeziile lui, le învăţam pe dinafară, le iubeam, le recitam la serbările şcolii, ne mîndream cu dragostea pentru poporul nostru, pentru curajul şi demnitatea lui,

Învăţam şi de la părinţii noştri: să cinstim pe cei care ne-au lăsat moştenire patria  pe  care aveam motive să o respectăm, pe  eroii care se sacrificaseră pentru ea, credinţa care ne modela ca urmaşi, respectîndu-i istoria, tradiţiile demne. Nu ne-ar fi trecut niciodată prin cap să ne punem întrebarea de mai sus. Nu aveam motive să ne ruşinăm că sîntem români, dimpotrivă. Mediile nu cunoscuseră „dezvoltarea”  de azi. Dar ceea ce citeam în presă corespundea  celor simţite de oameni, corespundea  adevărului. Erau informaţii corecte, oneste…

Şi astăzi? Oricît se afirmă  că există diferite feluri de adevăr, adevărul fundamental este unul singur, care nu poate fi combătut sau azvîrlit de-o parte  Din nefericire, povestea lui Andersen, în care  numai un copil are curajul să recunoască: „împăratul e gol”, nu se mai poartă.  Curajul adevărului ar fi prea mare…De altfel dacă Andersen ar fi trăit astăzi,  n-ar mai afirma că există împăraţi „goi”. Nu, împăraţii de astăzi,  încoronaţi sau nu, consideraţi ca atare, deşi în deplină ilegalitate a titlului, sînt bine îmbrăcaţi, bine înzestraţi. Ei nu mai cad pradă unora care să le ofere haine invizibile… Îmbrăcămintea lor (la propriu şi la figurat) e plasată pe alte nivele… Iar goliciunea lor e interioară, cu grave consecinţe pentru toţi.

Noi avem astăzi alte preferinţe, adevărul fundamental nu mai e de actualitate, sîntem  supuşi, după propria noastră opinie,  unei  „dezvoltări  inovative” care ne permite să devenim „subtili”, de o „inteligenţă rafinată, „europeni”, ce mai încoace şi încolo. …Aşa numim  ceea ce în realitate înseamnă inconştienţă bine plătită, dorinţa de distrugere a propriului nostru popor, cultivarea necredinţei, a imoralităţii, a dezmăţului,  tot felul de „acţiuni vindecătoare”, cu care unii concetăţeni distinşi vor să distrugă România.

Din păcate nici nu mai există acea atitudine  de  „cum am fi vrut”, în accepţiunea poetului. Pe vremea lui Coşbuc aceasta însemna  onest, demn,  cu dragoste faţă de tradiţiile, de istoria neamului, în înţelegere şi iubire pentru  ceilalţi oameni. Aşa se străduiau să trăiască oamenii. Cîţi mai vor astăzi aşa ceva? De aceea aş propune să înlocuim în poezie versul  şi anume: „cînd n-o trăieşti aşa cum s-ar cuveni, cum am învăţat de la strămoşii noştri, de la părinţii noştri, de la cei care au construit o ţară cu care ne-am putea mîndri.”… Dar iată, sînt destui care nu vor să trăiască astfel. De ce, oare?

Ce-i drept, se mai găsesc pe alocuri compatrioţi care nu şi-au schimbat gîndirea. Ea a rămas ca model de existenţă mai ales la cei mici, modeşti, păstrători ai valorilor eterne, fără de care omul nu este om în adevăratul înţeles al cuvîntului, ci o ironie imbecilă, mincinoasă,  pentru care noţiuni ca adevăr şi corectitudine nu există.  Da, mai sînt încă cei mici şi modeşti, nemolipsiţi de arivism. Din păcate şi printre ei se întinde morbul ignoranţei arogante, al unei necunoaşteri a realităţii, a dorinţei de publicitate coruptă. Din păcate ei sînt manipulaţi de alţii la fel de inconştienţi ca ei, adevărate pericole ale omenirii, pentru că îşi ascund  imbecilitatea şi reaua voinţă sub sloganuri cuvioase, sub atitudini destinate să impresioneze, mascînd  maladia sinistră a unei false „reuşite”, a unei false „poziţii înalte în societate”, la  care aspiră cu orice preţ. Care mint afirmînd că trăiesc la alt pol decît oamenii obişnuiţi şi doresc să fie etichetaţi ca altfel decît oamenii obişnuiţi.  Şi uită că,  aşa cum spunea Rilke, dacă te cunosc oamenii, nu te mai cunoaşte  Dumnezeu…

Nu ducem lipsă nici de  „politicieni” care fură cu sete, care ar trebui să reprezinte suveranitatea noastră, suveranitatea intangibilă a unui popor, dar care nu fac nimic pentru el,  subminîndu-i  fanatic credinţa şi care se gudură cu capul plecat şi încîntaţi că li se întinde de sus o mînă dispreţuitoare, ca unor sărăntoci. Apar umili la mese şi festivităţi „nobiliare” , ai unora care n-au făcut niciodată nimic esenţial pentru poporul căruia se autociugulesc cu falsa mîndrie că îi aparţin, dar cu care n-au nimic în comun, nici credinţa, nici limba, nici mentalitatea, nici înţelegerea vieţii. Coboară falnic scările avionului,  ridicoli în convingerea  că sînt respectaţi, că sînt prezenţi în opinia celor care ar trebui să-i respecte dacă ar avea motive, ca şi cum ar fi realizat  cît de puţin pentru poporul lor. Iată societatea  noastră de „elită” cu care vrem să ieşim în faţa altor neamuri. Ne mai mirăm că acestea ne dispreţuiesc? Ne mai mirăm că sîntem tentaţi să ne ruşinăm că sîntem români? Ne mai mirăm că nici măcar nu mai sîntem pomeniţi, atunci cînd se vorbeşte de Europa?

Să sperăm deci că mai trăiesc oamenii „de rînd”, modeşti, de bună credinţă care nu vor titluri de nobleţe, dobîndite prin minciună şi falsitate, nu vor funcţii în care se poată decide soarta celorlalţi , sau  falsificarea istoriei, nu vor corupţie şi necinste, hoţie şi fals patriotism, bine mascate sub afirmaţia unei corectitudini care nu mai înşeală pe nimeni. Oameni modeşti care vor să fie oameni, care ştiu că, aşa cum spunea Decebal în poezia de mai sus, ceea ce trebuie să vrei este un bun dobîndit pentru tine şi pentru ceilalţi. Şi cu gîndul la ei, să ne dăm seama că nu trebuie să ne ruşinăm că sîntem români. Trebuie doar să ne ruşinăm că în mijlocul nostru cresc atîtea ierburi otrăvitoare, că îi tolerăm să ne distrugă pe noi, tradiţiile, credinţa noastră, adevărul nostru, care există, aşa cum l-a rînduit Dumnezeu, oricît ar dori unii să-l distrugă.

„Decebal către popor” se intitula poezia de mai sus. Da,  menţionez  titlul ei pentru că, fără îndoială, nobleţele fabricate, „excelenţele” nu au auzit de ea. Nu cred că vor fi citit o carte de poezie. Nu cred că ştiu numele unor mari poeţi români, nu cunosc numele celor care ne-au adus şi pe noi între popoarele pentru care cultura, învăţătura, cunoştinţa, sînt coordonate existenţiale. Şcoala noastră nu se mai preocupă de asemenea mărunţişuri. Şcoala noastră scoate icoanele din clase ca să nu mai credem că sîntem creştini. Ea face educaţie sexuală copiilor de cîţiva anişori. Doamne fereşte, e în jos nereuşita în aventurile lor sexuale!  Asta le-ar produce mari tulburări psihice!

De altfel, chiar dacă printr-un miracol, şcoala ar începe să  pomenească numele adevăratelor valori, chiar dacă s-ar putea ca în şcoală să afli cîte ceva substanţial, să fie şcoală cu adevărat, elitele n-au avut ocazia să treacă decît scurt, pentru cîţiva anişori prin ea, atîta cît  să înveţe să citească.  După care urmează  titlul, pseudo-doctoratul, o funcţie înaltă, conducerea unui minister despre care nu prea ştiu cu ce se ocupă. (Oricum, mai tîrziu e nevoie de a fi învăţat să citească, pentru ca să se afle cum ştiu să perie cei asemănători lor, cu  temenelele celor  care speră să ajungă şi ei la înălţime.)

Nu e nevoie de frecventarea unei şcoli. Titlurile, doctoratele, ministerele, strălucirea exterioară, se pot primi şi altfel. La ce servesc oare unele medii ale noastre? Ca să mintă, ca să dea informaţii false, ca să ridice în slăvi ignoranţe cu luciu, ca să tămîieze imbecilitatea mascată sub pseudostrălucire, ca să falsifice istoria, viaţa, ca să inventeze biografii şi merite care n-au existat niciodată, sau o istorie fabricată ad-hoc şi ca să facă abstracţie de dorinţa de progres real al unui popor, de dorinţa lui de a cunoaşte adevărul. Ca să-l facă să-i fie ruşine de numele de român şi să se închine altor mentalităţi, altor credinţe.

Să mai ascultăm  oare, să mai privim emisiuni ale unor medii care ar fi moralmente obligate să-şi respecte menirea, corectitudinea? Care nu sînt în stare să renunţe la minciuni, la tămîieri, cu  regretul că uneori „binefăcătorii generoşi” folosesc încă limba română,  pe care n-o prea cunosc.

Nu putem repeta destul: ascultînd sau văzînd faimoasele emisiuni, citind contribuţiile „inteligente”, înţelegem că nu e cazul să ne fie ruşine că sîntem români. Ruşinea s-o simţim pentru cei care mint, deformează şi strîmbă realităţile, pierzîndu-şi ultimul dram de demnitate şi onestitate profesională. Ruşinea s-o simţim pentru lipsa de cinste a unora care ar trebui să ne fie exemple şi nu sînt, care ar trebui să ne arate drumul spre înalt şi se îndeletnicesc cu minciuni şi afirmaţii prosteşti. Pe care să nu-i mai acceptăm , aşa cum nu trebuie să accepţi mizeria fabricată de mintea lor bolnavă, aşa cum nu trebuie să accepţi degradarea ridicată la rang de mod de existenţă.

Un vechi proverb din Peru spune că dacă vrem să creştem şi să înflorim, trebuie să ne îngrijim rădăcinile. Să începem să ne îngrijim şi noi gîndirea, dorinţa de  adevăr şi demnitate, curajul de a gîndi, curajul  existenţei în general, aşa cum l-au avut rădăcinile noastre, înaintaşii noştri, marile noastre personalităţi, cei care s-au sacrificat pentru ca noi să nu ne ruşinăm de numele nostru, de trecutul şi de viitorul nostru. Ruşinea s-o simţim pentru falsurile, absurdităţile cu iz de aroganţă, pentru autorii dezinformărilor, ale minciunilor care ating imoralitatea şi să nu cădem pradă lor.

Autor: Lidia Stăniloae

Sursa: Foaie Nationala

Jocurile Olimpice 2016.Rezultate dezamagitoare pentru români

Ziua de luni, 15 august, a fost una dezamăgitoare pentru sportivii români intraţi în concursuri la Jocurile Olimpice.

Deşi pe hârtie aveam şanse mari la medalii, în final palmaresul delegaţiei noastre a rămas intact.

Marian Oprea ne-a adus primul eşec usturător, el părăsind ruşinos calificarile de la triplusalt, după trei ratări.

A urmat o înfrângere dramatică pentru Marian Drăgulescu, care a încheiat pe poziţia a patra, dar la egalitate cu locul 3, în finala de la sărituri.

În fine, Cătălina Ponor a încheiat în genunchi finala de la bârnă, fiind una dintre cele mai slabe sportive din concurs.

                                                                                          C.S.