Zăpezile albastre se arată
Sub clar de lună în vrăjit decor,
Fiorii iernii printre fulgi se-mbată
Și fac în noapte înghețat covor.
Doar gândurile mai străbat tabloul
Pictat de un maestru iscusit,
Ce i-a deschis prințesei reci hubloul
Și a lăsat să-și plimbe pași tihnit,
Peste imensitatea ce cuprinde
Hotarul cu albastre depărtări,
Dar care-n inimi foc mai poate-aprinde
Prin caldele și strânse-mbrățișări.
O șoaptă dulce poate să învingă
Un crivăț rece și tăios vuind,
O clipă sfântă poate să atingă
Un ceas etern în noapte ticăind.
Dar frumusețea din zăpezi albastre
Se-ascunde sub privirile de ger,
Oferă taine din simțiri sihastre
Și nemurirea ochilor din cer!
Autor: Aurelia Oancă
29.12.2021
Imagine internet