de Nelu Danci
Azi e prima zi de toamnă,
Dar codru este tot verde.
Pădurea e mândră doamnă,
În ea dorul tău se pierde .
Frumoasă ca și-n povești,
Ea tot mișcă rămurele .
Te- ntreabă de unde ești,
Și de mândre păsărele .
Care frumos aici cântau ,
Când erai cu mândra ta .
Sufletu de-ți dezmerdau,
Și inima îți tresărea .
Tu nu-i zici nimic nicicând,
Că-i mai bătrână ca tine .
Te mai poartă câte un gând,
Dar nici ea n-a spus la nime.
Și uite așa pădurea verde,
Încă ține frunza bine .
Și în zare ea se pierde,
Nu știe că toamna vine.