marți, 2 aprilie 2024

Semnificațiile zilei de 2 aprilie 2024

 


Evenimente

1800: La Viena are loc premiera Simfoniei Nr. 1 în Do major a lui Ludwig van Beethoven. Portretul compozitorului la 3 ani după premieră.
1978: În Statele Unite, rețeaua de televiziune CBS difuzează primul episod din serialul Dallas. Serialul a devenit cel mai de succes serial de televiziune al anilor ’80. În imagine actorul Larry Hagman care a interpretat personajul principal J.R. Ewing
2008: Summitul NATO de la București
  • 1453: Mahomed al II-lea a început asaltul asupra orașului Constantinopol.
  • 1513: Juan Ponce de León a abordat un teritoriu nou, căruia a dat numele de Florida, dupa numele mitic al zilei descoperirii, Pascuas Floridas/ Florii.
  • 1711: A avut loc tratatul de alianță dintre Moldova și Rusia, încheiat la Luțk între Dimitrie Cantemir și țarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianță militară antiotomană, dar prin el se recunoștea și domnia ereditară în familia Cantemireștilor și autoritatea absolută a domnului.
  • 1792: Prima lege monetară în SUA. S-a stabilit ca monedă unică dolarul.
  • 1800: La Viena are loc premiera Simfoniei Nr. 1 în Do major a lui Ludwig van Beethoven.
  • 1803: Are loc premiera piesei de teatru, tragedia Die natürliche Tochter („Fiica naturală”) scrisă între anii 1801—1803 de Johann Wolfgang von Goethe, la teatrul național din Weimar.
  • 1851: Rama al IV-lea este încoronat rege al Thailandei.
  • 1864: S-a adoptat Legea comunală, de inspirație franceză, care prevedea organizarea comunelor urbane și rurale.
  • 1866: S-a desfășurat plebiscitul prin care populația României a fost consultată în privința aducerii pe tronul țării a unui prinț străin - Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
  • 1867: Mihai Eminescu a publicat, în Familia, poemul Ce doresc eu ție, dulce Românie.
  • 1879: Prințul Brâncoveanu, aflat în misiune specială la Copenhaga, a fost primit în audiență solemnă de regele Christian al IX-lea al Danemarcei, căruia a notificat independența României.
  • 1884: Academia Română l-a însărcinat pe B.P. Hașdeu cu realizarea dicționarului Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice și poporane.
  • 1939: A apărut, la București, săptămânal, revista România literară, sub conducerea lui Cezar Petrescu.
  • 1944: Declarație a ministrului de externe al URSS, Viaceslav Molotov, privind intrarea trupelor Armatei Roșii pe teritoriul României. Molotov a afirmat că regimul politic existent nu va fi modificat.
  • 1949: Au fost naționalizate farmaciile urbane, laboratoarele chimico-farmaceutice și de analiză medicală.
  • 1964: A fost lansată stația automată sovietică Sonda-1.
  • 1965: România și Iordania au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă.
  • 1972: Actorul Charlie Chaplin se întoarce în Statele Unite pentru prima dată de când a fost etichetat comunist în timpul McCarthismului de la începutul anilor 1950.
  • 1978: În Statele Unite, rețeaua de televiziune CBS difuzează primul episod din serialul Dallas. Serialul a devenit cel mai de succes serial de televiziune al anilor ’80, și va fi difuzat până în 1991.
  • 1979: O unitate de cercetare militară din orașul Sverdlovsk, Uniunea Sovietică (astăzi Ekaterinburg, Rusia) eliberează accidental spori de antrax în aer ucigând 66 de persoane, deși numărul exact al victimelor rămâne necunoscut.Cauza focarului a fost infirmată ani de zile de autoritățile sovietice, care au pus decesele pe seama consumului de carne contaminată din zonă.
  • 1979: Odată cu retragerea ultimelor trupe marine britanice, a luat sfârșit prezența Marii Britanii în Insula Malta.
  • 1982: Trupe argentiniene au debarcat în insulele Falkland, declanșând Războiul Malvinelor, dintre Argentina și Marea Britanie, care a durat până la 14 iunie 1982.
  • 1991: A început erupția vulcanului Pinatubo pe insula filipineză Luzon.
  • 1997: A fost semnat, la Moscova, Tratatul de uniune dintre Federația Rusă și Republica Belarus de către președinții celor două țări, Boris Elțân și Aleksander Lukașenko.
  • 1998: Radu Vasile a fost desemnat prim-ministru de către președintele României, Emil Constantinescu.
  • 2005: Papa Ioan Paul al II-lea moare la vârsta de 84 de ani; peste patru milioane de oameni călătoresc la Vatican pentru a-l jeli.
  • 2008: A avut loc la București summit-ul NATO (2-4 aprilie).
  • 2015: Șase bărbați fură articole în valoare de până la 14 milioane de lire sterline (echivalentul a 16 milioane de lire sterline în 2020) dintr-un depozit subteran din zona Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, în ceea ce a fost numit „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii”. S-au recuperat doar 4,3 milioane de lire sterline (echivalentul a 4,9 milioane de lire sterline în 2020). Furtul a fost planificat și efectuat de șase bărbați în vârstă care erau hoți cu experiență, toți au fost arestați, au pledat vinovat și au fost condamnați la închisoare în martie 2016.
  • 2020: Numărul total de decese la nivel global depășește 50.000, iar numărul de persoane infectate de COVID-19 depășește un milion.
  • 2023: are loc un atac terorist în orașul Sankt Petersburg care a ucis un blogger cunoscut rus și 30 de persoane au fost rănite

Nașteri

Decese

Tematică


Sursa: Wikipedia

luni, 1 aprilie 2024

MIND Monday - despre AȘTEPTĂRI NEREALISTE

 


Bună Dragos,

„Să faci tot ce poți nu înseamnă să te forțezi până la pragul căderii psihice” dr. Caroline LEAF.

Poate ești și tu ca și mine, genul de persoană care se implică cu totul atunci când își ia un angajament. Genul de persoană care vrea să se asigure că a făcut tot ce e de făcut pentru a duce la bun sfârșit ce și-a asumat. Eu numesc asta etică a muncii.

Problema apare când îți asumi mai mult decât poți duce!!!

Cred că una din consecințele faptului că suntem înconjurați de atâta tehnologie și ne-am obișnuit să depindem de tehnologie în activitățile noastre zilnice ne face cumva să funcționăm precum un computer. Adică am vrea să funcționăm non-stop și cu același randament de parcă am fi la concurență cu laptopurile și telefoanele care ne-au devenit indispensabile...

Avem de la noi așteptări total nerealiste și singuri ne împingem de cele mai multe ori în starea de epuizare, de copleșire, de burnout.

Ceea ce mă ajută pe mine să nu pic în prăpastie este să re-evalueze importanța lucrurilor care îmi solicită atenția și angajamentul. Adică să-mi revizuiesc prioritățile.

Și am un set de întrebări care mă ajută să fac asta:

  1. Ce este cel mai important pentru mine acum?
  2. Cum se aliniază ceea ce fac acum cu ceea ce e cel mai important pentru mine?
  3. De ce contează pentru mine să realizez aceste lucruri?
  4. Ce am nevoie să schimb în organizarea mea pentru a-mi respecta mai bine prioritățile?

Și încă un lucru pe care l-am integrat abia după mai multe ședințe alături de coach-ul meu (da, sunt un coach care are la rândul lui un coach pentru că am obiective importante de atins și nu las asta la voia întâmplării, ci folosesc cea mai bună cale, coachingul) – și anume: când încep să simt presiune și stres vizavi de angajamentele luate e în regula să-mi dau voie să temporizez, să-mi iau o pauză pentru refacerea energie și să mă bucur mai mult de tot procesul.

O întrebare: Ce ai nevoie să-ți dai voie să faci ca să te simți mai bine?


Am creat acest newsletter ca o sursă permanentă de idei și întrebări. Folosind constant această sursă, mintea ta se va îmbogăți cu gânduri noi, care vor conduce spre acțiuni și comportamente noi, care vor genera schimbări pozitive ce îți vor îmbogății viața.

Dacă îți place acest newsletter, fă-l cunoscut și prietenilor tăi! Dacă faci asta, eu îți mulțumesc!

Cu prietenie,

Bianca


LET ME BE YOUR GPS!


Musafirul Zeului

                                                                                     de  

0
Caut, prin carnetele mele de reporter, însemnări de la evenimente aproape uitate. Că filele acelea îngălbenite semnifică tăcerea. Ca un clopot căruia i s-a furat limba. Din când în când, dintr-un colț al memoriei, țâșnește un fluture. Și atunci îți dai seama că ești aproape de Lucian Blaga, contemporan cu fluturii, cu Dumnezeu. Și mâine, 31 martie, cu Nichita Stănescu. Ziua când a fost adus pe lume, în urmă cu 91 de ani. În Piața Sârbească din Ploiești. Printre filele acelea tăcute s-a prelins o scurtă poveste, întemeiată de câțiva confrați, dintre care, între timp, unii au devenit călători prin Olimp. S-a întâmplat să fiu în București, la Muzeul Literaturii Române. Unde s-a propus o evocare a poetului Nichita Stănescu. Au fost de față prieteni și iubitori ai poeziei lui.

Prozatorul Nicolae Breban, prieten devotat al lui Nichita, a vorbit despre minciună și mit. Adică, „minciună
pentru că un amic și coleg, pe care-l apreciez foarte mult, răspândește peste tot o minciună, spunând că Nichita a scris poezie oficială. E fals. Nichita a reușit performanța enormă să afirme într-o cultură materialistă, agresiv vulgară, o poezie reacționară din punct de vedere al sistemului, o poezie idealistă, care își are bazele în nesiguranța eului, pe nesiguranța realului și a impus această poezie pe plan național. Toate speculațiile cu așa-zisele favoruri pe care le-ar fi primit sunt false. El a reușit această performanță, și în felul acesta a subminat bazele ideologice ale acelui timp. Cât despre mit, am mai spus și cu altă ocazie: noi asistăm la nașterea unui mit, Nichita, un fenomen foarte rar într-o cultură, extrem de viu. Un fenomen emoționant, care este o garanție a viabilității acestui neam”.
Când a fost la Desești, romancierul Breban a apreciat deschiderea satului de pe Mara spre un fenomen liric de excepție. Acolo, la București, criticul Marin Mincu a vorbit despre Nichita ca fiind a cincea paradigmă poetică a acestui secol, el, poetul, fiind lider de generație. La Desești, Marin Mincu a lăudat fapta lui Nichita de a trece pe sub mărețele porți, pentru a privi ochii frumoși ai copiilor. Pictorul Sorin Dumitrescu l-a apreciat pe bunul său prieten ca fiind un om foarte precis, foarte ordonat și foarte inteligent. În același ton, academicianul Al. Paleologu l-a surprins în ipostaza de reformator al limbajului poetic. „Fără să aibă snobism, orgoliu sau aroganță, el, poetul, amintea că are descendență princiară pe linie maternă. Și poezia lui este princiară, asta o deosebește de cea a altor colegi din generația sa. Este o poezie princiară, iar frumusețea lui fizică este și ea de aceeași natură. Singurul personaj din cultura europeană, cu care poate fi Nichita asemuit, este Hamlet. Prințul Hamlet,” a încheiat Paleologu.
Colegul de facultate al lui Nichita, criticul de film Călin Căliman, a vorbit asistenței despre poetul presimțit. Maestrul Johnny Răducanu, care s-a învoit de la spital să vină la întâlnire, a spus scurt: „Nu e zi de la Dumnezeu lăsată, să nu mă gândesc la Nichita. Mi-e dor nebun de dânsul.” Pictorul Mircia Dumitrescu constata că începem să ne despărțim de Nichita, și să-l dăruim generațiilor viitoare, iar filosoful Mihail Șora a evocat nopțile câștigate – nu pierdute – cu Nichita. Au recitat actorii Ioana Crăciunescu – venită de la Paris – și Florin Zamfirescu. Au cântat pe versuri de Nichita Nicu Alifantis și Augustin Frățilă.
Am fost rugat să spun și eu câteva cuvinte despre călătoria lui Nichita în Maramureș. Eu reprezentam uimirea de a-l fi convins să urce pe trupul țării până la noi. Le-am desenat câteva drumuri pe unde am umblat cu el. Și am încheiat cu propriile lui cuvinte: „Maramureșul, după părerea mea, este unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, pe care am putut să le văd vreodată.” Sorin Dumitrescu, evocând un poem al lui Nichita, a spus că, în Maramureș, poetul a fost musafirul Zeului. Maramureșul era, în viziunea pictorului, acea întruchipare înaltă, ca o turlă de biserică. Iar eu m-am simțit „invitatul pietrelor/ la masa tăcerii de piatră.” Și nu am uitat că Nichita a inventat știința, numită hemografie. Adică scrierea cu tine însuți.
Colegul lui de școală ploieșteană, criticul Eugen Simion, spunea despre Nichita: „Un mare poet român, într-o istorie imposibilă, un mare liric european, aproape necunoscut.” Așa că, noi, cei din Maramureș, nu uităm că a urcat pe trupul țării în Nord, însemnând cu geniul lui un loc românesc. Că doar Limba Română este patria lui, a noastră. Gândurile acestea merită reluate și spuse din când în când. Spre memoria celor care nu mai sunt!