Este evident că sistemul electoral nu mai corespunde nici așteptărilor, nici nevoilor cetățenilor, dar nici stării în sine a societății de astăzi… Valorile, inclusiv ca repere și norme politice, s-au perimat, și nu mai există nici o certitudine pentru alegători, cu atât mai puțin o garanție post alegeri, clasa politică apelând, fățiș și agresiv, la fel și fel de artificii pentru a-și asigura majoritățile necesare, paradoxal, chiar înainte de alegeri… Coalițiile nu mai pot exista și nu își mai pot face „rondul” prin alternanțe, nici măcar intrinseci, fără a avea la bază, nu votul cetățenilor, ci siguranța perenității în duplexurile politice, de guvernare sau legiuitoare, mimând exercițiul democratic, atât prin campaniile electorale și votul ca mecanism, cât și prin prostituția guvernamentală (executivă!) a aleșilor cu șorț, masonic, demonic, nici nu mai contează într-o țară în care marginile iadului corupților, impostorilor și ipochimenilor s-a întins ca o pecingine a blestemului Zilei de Crăciun… O zi repetitivă doar ca mesaj și destin, dar nu și ca o reluarea a desprinderii de mârșavii ce, fie ne conduc prin această „agoră” de mahala politică, fie doar asistă, precum „farfuridii” din opoziție…
Se impune, dară, o reformă a sistemului electoral…
Fără de care descămoșarea clasei politice, fie și în dinții ruginiți de
așteptări ale furcilor cetățenești, nu se poate produce… Dar nu este vorba, de
exemplu, doar despre reducerea numărului de semnături pe listele de avans
electoral ale partidelor și candidaților… De orice specie și gen – cât de
curând!, ar fi ei… Pentru că asemenea schimbări ar favoriza doar ipocrizia și
dezinteresul postelectoral al aleșilor… Avem nevoie, înainte de toate, de
schimbarea perioadei ciclului electoral… Pentru că atâta vreme cât marile partide
trag la blaturi, în tandemul duplexurilor politice, pentru a reuși să-și mai
procure, nu doar voturile în sine, ci, aproape a priori, însăși candidații,
atâta vreme cât s-a inserat o primă perioadă electorală înjumătățită oficial pe
serviciile prestate în rocada de doi ani a celor două partide, nu doar că avem
dovada necesității comprimării acestui spațiu electoral (ucigător ca speranțe
și așteptări pentru cetățeanul turmentat, iată, nu înaintea votului, ci după!),
dar suntem puși chiar în fața fundației juridice necesare unei asemenea
schimbări.
Sigur, pentru a contracara minciunile, exploziile de
aranjamente, cumetriile, afacerile postelectorale ale aleșilor (guvernamentali,
parlamentari și locali), am avea nevoie de alegeri în fiecare an! Pentru că așa
ar putea fi, poate, responsabilizați actorii agorei de mahala
politico-guvernamentală, sub sceptrul unei azvârliri la tomberonul politic dacă
își vor fi dovedit dezinteresul pentru țară, pentru cetățeni, pentru viitor,
punctând, în mandatul câștigat, doar pe „fortuna” bunăstării individuale, de
aleși, de clan, de fa(g)milii politice. Și am putea începe lupta dincolo de
morile de vânt de acum, prin adoptarea alegerilor la doi ani… Cel puțin la doi
ani, pentru a nu-i mai lăsa pe aleșii bipolitici ai dimorfismului
guvernamentalo-legislativ să-și împartă ei perioadele de alternanță…
În paralel, ar trebui demarat însă și un demers
cetățenesc pentru interzicerea unor mecanisme electorale false… Ai acelor
„precursori” folosiți în fiecare ciclu pentru a arunca momeli de oase și
ciozvârte spre urnele de vot… Astfel, cel puțin cu o jumătate de an înaintea
oricăror alegeri, ar trebui suspendate procedurile (politice) ale parchetelor
și altor instituții „de forță” de a anunța demararea unor acțiuni de punere sub
acuzare, de urmărire, de orice altceva, în cazul marilor procese
postdecembriste intenționat nerezolvate de peste trei decenii… Pentru că, așa
cum se întinde acum, pentru locale și europarlamentare, ciunga râncedă a unor
urmăriri penale în cazul „Mineriadei”, „ștergându-l” de pe listă pe principalul
vinovat (de fapt, ținându-l în formolul așteptării pentru alte următoare
ispășiri electorale), așa vor fi rezervate pentru parlamentare și
prezidențiale, celelalte procese nerezolvate ale țării, „Revoluția” și
post-scriptumurile „Mineriadei”. Și ar mai trebui ca toți candidații care vin
dinspre agențiile și instituțiile deconcentrate ale statului să nu aibă dreptul
de a candida dacă nu demisionează din funcțiile de conducere (de influentă și
putere) tot cu o jumătate de an înainte. Pentru a nu mai „îngălbeni” în
minciună cioara oricum vopsită a interesului față de cetățeni, prin fel și fel
de gogoși umflate și azvârlite în spațiul public… Pentru manipularea
alegătorilor și transformarea notorietății de „gostat” al unor inși în arvuni
de aleși… Atât prin folosirea funcțiilor publice pentru inducerea în eroare și
abuzul de încredere, dar și prin exercitarea unor acțiuni discreționare de
către personaje fără pic de conștiință…
Și ar trebui aduse în discuție multe teme, sterpe ca
efect social, economic între alegeri, dar care sunt reactivate în campanii, ba
chiar împărțite de-a dreptul geostrategic, precum fluturarea banilor de către
opoziție, ca lefuri, pentru românii care se întorc acasă din Diaspora aia mai
săracă, și care i-a concediat, sau cei din zonele superdezvoltate (precum
Qatar), invitați personal de către guvernanți, acasă, sub promisiunea
asigurării pensiilor…
Cezar
Adonis Mihalache – Națiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu