TERRA
Îi dau pămantului,
O clipă de liniște și de verdeață
Mireasma florilor se înalță pe stanca umbrită
de soare,
Pe muntele de ceară te-ai urcat ,
Te-ai întruchipat în înger,
Ca să privești natura veselă.
Pe munții de rouă ai părăsit privirea
adormită a nopții
Pe piatra inundată în lacrimi
ai lăsat tristețea
Esența naturii este suspinul florilor
Nu ar fi dorit florile sa-si doneze
atat de mult petalele
Terrei,
Frumusețea Terrei nu este aparența soarelui
ci concurența culorilor calde și reci
iar verdele va rămane mereu culoarea de rezevă.
Pamantul este un veșmant de flori prinse în
plasa de stele.
Glasuri de păsări rătacesc în zbor
insomnia cuvantului ramane în
Primavara mea
Primavară,
vreau sa meditez cat mai aproape de natură
unde m-am împiedicat de a ta umbră
si am sărit la picioarele unui fluture
iar aripile unei pasari migratoare
m-a prins de mana in zbor
Nu mi-aș fi dorit să trăiesc nopțile
unde am să dorm langă stele
Nu mi-aș fi dorit sa visez ziua
pe o rază de soare sau pe o petală
rătăcită în vant
Sub glasul păsărilor,natura își apleacă privirea
Vis-am timpul furat de ganduri
Rapit de furtuna sentementelor
Ascunsă în patima ploii
Descoperită de fericirea nopții
Cercetată de tristețea stelelor
Și zilele cu lumină,
se întalnesc cu noaptea și întunericul
Iar adunate, mor, plecate
în uitare.
Iertare
Imi cer iertare de la toți
aștrii,prietenii mei
de la pămant și soare
de la fereastra cu ochii
deschișii
de la pasărea cu aripile
cioplite
de la pămantul roditor
de la soarele cu brațele
calde
de la natură cu picioarele
moi
de la ușa cu soneria
din flori
de la luna cu ceară
de la stelele cu inima
Bucuria
Este un gand nespus în
inima naturii
Iar lacrima din palma sufletului
stă neclintită printre stele
Umblam adesea prin sufletul naturii
fiind pasăre de sticla,
adesea rătăceam în ecoul dimineții
cugetam și suspinam din nou
Dimineți reci
Iarna se lasă abandonată
Sfarșind pe aripa unui nor pustiu
Își abandonează haina groasă
Stă rezemată de o glie strămoșească
Se sprijină de mirosul de iarbă
curand va umbla pe podul din flori
și va trece oceanul de verdeață.
Luna
Ești transparentă în univers
Lucidă în vers
Prefăcută în stele
Ascunsa sub nori
Dezorientată mereu
Rece ,tumefiată
ascunsă după o ploaie caldă
Părăsită în glasul curcubeului
Fină ca o pasăre de apă.
Viața
Viata e un astru părăsit în univers
O metaforă pierdută printre cuvinte
O lacrimă lăsată în urma norilor
O stea rătăcită la picioarele planetei
O frunză îngenuncheată la scoarța copacului
O picătură de ploaie închegată în vant.
Suflet
Mi-e dor de lacrima pusa
As dori sa vad lumina
din sufletul unui greier
sa ma uimesc de sufletul luptator
a unui tigru
sa privesc sufletul bland a unei
caprioare
sa ma innobilez cu aparenta
din sufletul agitat a unei pasari
calatoare.
Sa traiesc in sufletul intunecat al
noptii pustii
Sa aflu durerea din sufletul inundat
de valurile marii
Sa imi petrec viata in jurul unui continent
parasit de flori si petale.
Sa ma uit in sufletul unei ploi care curge
Peste umbre si cenuse
Sa vad sufletul lunii
cum e strapunsa in mijlocul naturii.
Viata mea
Viata este soapta spusa in pustie
Este un nor trecator peste un cer dezbracat
de voci si cuvinte
Sunt palpairile de lumini din tunelul invadat
de intuneric
Senzatii oarbe stau peste o lume nocturna
Florile traiesc in anonimat sub bezna noptii
Frunzele inverzesc neuniform la fiecare colt
din natura.
Singuratica e luna printre privighetori.
Copacul isi asterne frunzele in cea mai
indepartata parte a lumii.
Luna tace in pustietatea universului
Fosnetul stelelor se intersecteaza cu
murmurul padurii.
Timpul
Maine am sa vin sa descopar
Planeta de lut
Astazi am sa descopar casa
Doar daca vantul ma va asculta
si imi va urma sfatul
Propuneri i-as face si ploii
sa cada in gradina mea
din flori si ceara
numai la solstitiu de vara
Iar vatra stramoseasca
va fi imbracata cu bruma iernii
si racoarea verii.
Ninsori de lacrimi va proteja
vatra veche calcata aprig de secole
iar cenusa soarelui
va da paloare si finete
chipului batran al timpului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu