M-AM TREZIT CÂND SE ÎNNODAU FUNII DE ÎNTUNERIC
În noduri strânse peste gânduri ce oricum
De mult nu mai opun rezistență
Alunecă în ele însele și tac
Iar uneori merg așa
Cu mâinile legate la spate
Scrâșnind nisipul timpului
Pe Calea Lactee
Proprii robi
Din când în când
Biciuindu-se
Oprindu-se din mers uneori
Când Moira împunge cu un deget costeliv
Înfășurat în firul tors al destinului
Un punct pe harta cicatricilor
M-am trezit când
Împletea funii de întuneric
Și le înnoda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu