Mistica sexelor

 

Cauza crazy în care se află omenirea, de mii de ani, se datorează Primei Geneze, când Dumnezeu a constatat cât de rău este omul pe care l-a creat (Facerea, 6). De la crima fratricidă, când Cain și-a ucis fratele, pe Abel, că „are oi mai multe, mândre și cornute”, omenirea trăiește din crimă în crimă, din masacru în masacru, culminând cu răstignirea lui Iisus și cu Holocaustul. Categoric, geneza iudaică și-a pus amprenta asupra desfășurării istoriei. Ea s-a făcut așa cum a dorit Yahve și multe masacre s-au făcut în numele lui Yahve, așa cum se întâmplă și sub ochii noștri, masacrele războaielor din Gaza și Ucraina, care au afectat toată planeta. Bombele își lovesc ținta cu binecuvântarea patriarhului Kirill al Moscovei. Aceasta este, ceea ce se numește, civilizația iudeo-creștină.

Unul dintre cei mai îndrăzneți scriitori agnostici care pulverizează această civilizație este Dan Brown, care, în Codul lui Da Vinci, face o chirurgie la sânge mitului fundamental al Bibliei, Graalul, legat de istoria lui Iisus Hristos. El cunoștea bine acest mit, fiindcă a crescut într-un mediu episcopal, mama lui era muzician, cânta la orga bisericii din zona unde s-a născut, în 1964, în Exeter, New Hampshire, iar tatăl său era profesor de matematică.

Când am fost la Milano, primul lucru pe care am vrut să-l văd a fost Cina cea de taină, marea frescă a lui Leonardo din biserica Santa Maria delle Grazie, realizată la comanda patronului său, ducele Ludovic Sforza. Și am căutat să o văd întâi cu ochii lui Brown. Ia să văd, câte Pocale sunt pe masa Cinei? Nici unul. Deja cupa din care Iisus a bătut și le-a dat-o ucenicilor plină să bea, a dispărut. A fost furată. Cine o fi furat-o? De atunci, cei mai îndrăzneți oameni s-au chinuit să găsească această cupă, de la cavalerii Mesei Rotunde și până la modernul erou Indiana Jones.

Când am fost în Israel, lucrul cel mai șocant pe care l-am aflat, cu care încep romanul Mesalina, este legat de mistica sexelor, respectiv de Steaua lui David. O știam, și știam că este formată din două triunghiuri echilaterale suprapuse, care formează un hexagon, steaua cu șase colțuri, și reprezintă Scutul lui David, care este simbolul geometriei sacre și simbolul armoniei și al păcii. Ea le oferă evreilor protecție divină.

Această tălmăcire este exact în spiritul a ceea ce au făcut evreii din istorie, Biblia, o edulcorare a realității. Ei bine, aveam să aflu adevărul chiar de la Marele Rabin din Tel Aviv, care mi-a spus că Steaua lui David reprezintă mistica sexelor, că este vorba de sexul bărbatului, falusul, triunghiul cu vârful în sus, suprapus peste sexul femeii, triunghiul cu vârful în jos. Această încălecare ilustrează exact porunca lui Yahve: „Înmulțiți-vă, cuceriți pământul și supuneți-l!”

Și ei, evreii, asta au făcut, s-au tot înmulțit, s-au dispersat și au cucerit întreg pământul. Nu cred că există vreun loc pe pământ fără un evreu. Nu știu dacă în conflictul Israel-Hamas se mai ține seamă de Steaua lui David, de ceea ce reprezintă ea oficial, simbolul armoniei și al păcii, dar sigur e că soldații evrei nu luptă dacă nu au garantat un harem de femei, așa ca în Lysistrata lui Aristofan. Romanii s-au dovedit mai avansați.

În filmul lui Ron Howard Codul lui Da Vinci (2006), tras după cartea lui Dan Brown, focarul ideilor șocante are loc în secvența când eroii principali, Robert Langdon (Tom Hanks) și Sophie Neveu (Audrey Tautou), ajung în ascunzătoarea lui Sir Leigh Teabing (Ian McKellen), care le oferă o interpretare total crazy a tabloului Cina cea de taină, respectiv a Graalului, legată de mistica sexelor. Totul e o completă nebunie, o bombă aruncată în istoria relatată de Evangheliști, căci steaua lui David reprezintă acum steaua sataniștilor, iar lupta lui Langdon este tocmai cu un personaj satanic (Salas). Ca demonstrația crazy să culmineze cu ideea că Sophie ar avea în sânge un strop sângele lui Iisus, mai exact din fiica lui făcută cu Maria Magdalena! Așa se petrece toată pulverizarea Bibliei, a mitului christic, versiunea care a fost aclamată de muritori. Numai romanul lui Dan Brown a avut peste 60, 5 milioane de copii.

Dacă e adevărat cum a tălmăcit Dan Brown Cina cea de taină, cum a inventat el „Codul lui Da Vinci” (a avut și un răsunător proces cum că ideea a fost furată), Biblia este pulverizată. El nu a pulverizat Geneza, ci mitul biblic al lui Iisus. A tălmăcit mistica sexelor, a Graalului, a spus că pântecul femeii e sfântul Graal, l-a căsătorit pe Iisus cu Maria Magdalena, o ființă de obârșie regală, l-a făcut să aibă urmași, să trăiască până la adânci bătrânețe, stabilind că nu Divinitatea este umană, ci „umanul este divin”. O nouă poveste în aceeași albie. Facerea nu a generat decât monstruozități. Dar în realitate Iisus a fost crucificat, nu?!

Sir Leigh demonstrează că Leonardo a știut de acest simbol, că între Maria Magdalena și Iisus există acest V, triunghiul cu vârful în jos. Întreg tabloul este marcat central de acest V dintre Iisus și soția sa. Leonardo a simbolizat astfel Graalul, ca simbol al sexului, al fecundității. Când Iisus a fost crucificat, Maria Magdalena era însărciantă! Sophie ar fi urmașa fiicei lui Iisus.

Biblia a creat o fantezie, fiindcă adevărul e un mister. De ce să nu creeze și Brown una, mai ales că versiunea lui a avut succes, a prins. La început a fost considerată o blasfemie, acum nu mai e. Filmul lui Ron Howard este difuzat curent. Iar la fața locului, ghidul de la Santa Maria delle Grazie îți indică clar că apostolul de lângă Iisus, aplecat spre Petru, este Maria Magdalena. Ea stă aplecată spre Petru, să audă ce-i spune, ca să formeze acel V evident cu soțul ei, Iisus.

În acest spirit, vreau și eu să formulez două întrebări crazy:

Dacă Dumnezeu există, de ce a creat Femeia reproducătoare, chinurile facerii, acest coșmar sisific? Să naști și să tot naști la muritori. Acest Babilon al nașterilor este dovada că omul este un rezultat al naturii reproducătoare. Adică limitat la o viață muritoare. Dacă Dumnezeu există, de ce nu a creat nemurirea, Femeia să nască nemurirea, pe omul nemuritor, nu pe cel muritor?

 

Autor: Grid Modorcea, dr. în Arte