Soarele lucrează doar cu o bujie.
Cad fulgi de-un alb sfredelitor.
Suspină-n tăcere doar cerul şi eu.
Ferestrele se-mbracă-n vitralii de gheaţă.
Ninsoarea din pragul casei părinteşti e mai înaltă
decât albul Siberiei şi tundrei ruseşti;
Păsări răstignite, lebede îngheţate de ger
îmi apar zilnic nu doar în vis...
Stau la gura sobei cu inima-ngheţată.
După un timp sufletu-mi sângerând palpită.
Trăiesc o bucată de iarnă geroasă.
O merit din plin. Glorie iernii !
E iarnă peste tot, suflet troienit !
Gelu DRAGOŞ
Lucăceşti, 7 februarie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu