sâmbătă, 24 martie 2012

DIN VIAŢĂ


Mi-a bãtut în poartã Fericirea
Şi intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alãturi cu iubirea.
A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bãtut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a vãzut pe nimeni sã-i vorbeascã
Şi-a plecat grãbitã înapoi.

Într-o searã, luminând pe stradã,
Mi-a bãtut şi Steaua mea de sus
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mânã şi s-a dus.

Mi-a bãtut în poartã şi Necazul.
Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşã
Şi m-a aşteptat pânã-am venit.

                            Virgil CARIANOPOL



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu