DIN VIAŢĂ

Mi-a bãtut în poartã Fericirea

Şi intrând în curte m-a strigat.

Eram dus alãturi cu iubirea.

A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bãtut de-asemeni Bucuria.

A intrat, a stat sub pomii goi.

N-a vãzut pe nimeni sã-i vorbeascã

Şi-a plecat grãbitã înapoi.

Într-o searã, luminând pe stradã,

Mi-a bãtut şi Steaua mea de sus

Tot aşa, eram plecat aproape,

Şi-a strâns fusta-n mânã şi s-a dus.

Mi-a bãtut în poartã şi Necazul.

Eram dus departe. Liniştit,

S-a întins pe ţolul de la uşã

Şi m-a aşteptat pânã-am venit.

                            Virgil CARIANOPOL