Astăzi parcă retrăiesc ziua de ieri când nimic bun nu mi s-a întâmplat
Ziua de ieri e cea care mă apasă, ziua de azi e cea care mă-nfioară
De ceva timp Azi - nu-mi prevede nimic bun pentru zilele de mâine...
- Dumnezeule, oare când voi putea înţelege rosturile zilelor mele ?
Când anotimpurile pierdute vor reveni în inima mea?!
Când marea cea mare va creşte pe munte?!
Când tu frumoasă viaţă, îmi vei zâmbi şăgalnic?
Cânt Tu Isus te vei scurge pe cruce şi pentru mine?
Când Tu Isuse îmi vei fi preambulul zilei de mâine?!
Şi iar mă întorc la strigătul meu de-nceput, un fel de semn de întrebare existenţial:
Eu nu găsesc cărarea spre linişte şi pace, spre-a Ta iubire, dragoste şi mângâiere!
Surâsul Tău îmi deschidea poteca spre ziua ce urma să vină, dar azi, bolnav observ:
Ziua îşi închide aripile, se scurge în nisipul clepsidrei, al timpului ceresc!
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu