A cunoaşte obiceiurile, tradiţiile, folclorul locului în care trăieşti şi convieţuieşti, înseamnă a cunoaşte istoria locului şi implicit a patriei. A cerceta şi a culege folclorul autentic constituie un act de probitate profesională şi morală. A-l valorifica şi transmite mai departe peste generaţii înseamnă a hrăni sufletul poporului tău cu tot ceea ce are el mai frumos şi mai valoros, a contribui la consolidarea culturii naţionale, la îmbogăţirea inestimabilului tezaur al creaţii spirituale a popurului român.
Preocupări pentru culegerea şi promovarea folclorului românesc, în satele comunei Fărcaşa, au existat încă din anul 1928, continuându-se cu consecvenţă de-a lungul timpului până în prezent. Cele patru sate ale comunei Fărcaşa fac parte din zona de tranziţie dintre două zone cu bogate tradiţii folclorice Codru şi Chioar, desparţite de râul Someş.
În prezent printr-o evoluţie economico-socială spectaculoasă, comuna noastră a atins un nivel de dezvoltare foarte ridicat ,iar elementele de modernitate ar putea sufoca tot ceea ce este, frumos, simplu şi curat, cu alte cuvinte folclorul local autentic..
Prin grija oamenilor inimoşi ai comunităţii noastre, fie reprezentanţi ai comunităţii locale, fie dascăli, fii ai satului, care au crescut cu tradiţiile în suflet şi mai ales le-au practicat, le-au rămas în sânge, în minte, în suflet şi vin la rândul lor să le sădească în sufletele celor pe care îi educă învăţându-i să le practice.
Astfel generaţii de copii preiau unii de la alţii obiceiurile şi tradiţiile, le practică cu mult drag iar la maturitate sunt mândri că ştiu să joace, să poarte straie populare pe care învaţă să le preţuiască, să le îmbrace cu multă mândrie şi cu mult drag.
Dintre manifestările culturale tradiţionale practicate în trecut în comunitatea noastră pot fi amintite: danţul (jocul dominical) d’igănia (mers pe omenie în alt sat), activitatea artistică a corurilor (corul de copii, corul bisericesc).
Prin tradiţie danţul constituia o manifestare a cetei fecioreşti, avea rânduieli proprii de alcătuire si funcţionare. Iarna se făcea la şură iar vara în curtea unui sătean. Era principalul loc de intâlnire a tineretului unde se băgau în danţ fetele şi feciorii tineri, se prefigurau viitoarele căsătorii, pentru cei vârstnici, era locul de “prospectare” a unor ospeţe, acola era “opinia publică a satului”.
Un danţ avea patru părţi: danţul de arăduit (de inceput), codrenescu (bolundu), învârtita (ardeleanu), săritul (mânănţălul) dansuri care se întâlneau în zonele Codru şi Chioar. În danţ, în mijloc jucau fetele şi feciorii, pe margini cei mai în vârsta iar în afara dansului jucau fetele mici două câte două. Astăzi această formă a danţului cu aspect de strânsură a dispărut dar a rămas ca manifestare culturală sub formă de formaţie de dans popular în care elementele danţului autentic se păstrează iar danţul se practică la nunţi, ospeţe, botezuri.
Astfel, una dintre manifestările culturale prin care se păstrează vie icoana satului nostru este dansul popular. Satul Fărcaşa are o tradiţie bogată a dansului popular de-a lungul timpului. Astfel în anii 1968–1969 formaţia de dansuri a comunei Fărcaşa condusă de instructorul Ilie Marinca a fost laureată pe ţară.
Astăzi Asamblul folcloric “ Plaiuri someşene” condus de instructor Amalia Chiorean participă la festivaluri zonale, judeţene, interjudeţene şi internaţionale. Primele elemente de dans popular le învăţăm cu elevii în grădiniţă si şcoală în cadrul orelor de opţional sau în activităţile extracurriculare. Mai departe copiii sunt selectaţi pentru cele două formaţii folclorice (ansamblul celor mici, cel al tinerilor) unde se învaţă dansul dar mai ales se practică atât cu dascăli pricepuţi cât şi cu instructori.
Din lăzile de zestre am adunat straie populare autentice pe care le-am completat cu diferite elemente de recuzită care au lipsit. Cu sprijinul comunităţii locale s-a confecţionat un rând de costume populare după modelul celor vechi pe care le poartă cele două echipe de dansuri la diferite festivaluri sau manifestări culturale. Aceste costume sunt purtate nu numai la dansuri ci şi cu ocazia altor obiceiuri care se practică în comuna noastră. În cadrul festivalului judeţean “Deschide uşa creştine“ găzduit de comunitatea locală Fărcaşa, care a fost la a IV–a ediţie, se adună multe coruri de copii, adulţi, coruri bisericeşti, îmbracaţi în costume populare autentice, care schimbă impresii şi fac să-şi promoveze bogăţia de colinde autentice, specifice fiecarei zone şi frumuseţea acestora.
S-a încercat în comună renaşterea “danţului la şură“ în care cei vârstnici se îmbracă în port popular şi vin alături de tineri şi copii să facă demonstraţii de dans dar mai ales să-i atragă spre frumuseţea practicării acesteia.
În preajma marilor sărbători sfinte, în şcoli dascălii lucrează cu mult sârg la sufletele copiilor.
În postul Crăciunului, sărbătoare a bucuriei, în şcoală se colindă, se ascultă colinde, se realizează picturi, colaje, expoziţii prin care se exprimă bucuria. Cu multă migală şi bucurie se pregătesc serbările şcolare închinate acestui eveniment. Astfel copiii primesc bucuria Crăciunului mult mai devreme decât adulţii.
Înaintea sărbătorilor de Paşti în clase ascultăm şi cântăm pricesne, încondeiem ouă, pictăm pe sticlă şi hartie, exprimându-ne astfel bucuria întâmpinării acestei sărbători. Cei mai mărişori, împreună cu dascălii lor merg la spovedanie şi împărtăşanie.
De Paşti se păstrează frumoasa tradiţie de a merge la Învierea Domnului cu coşerci (coşerci de mână) împodobite cu ştergări lucrate în casă în care se duc bucate tradiţionale (ouăle roşii, şuncă ardelenească, caş tradiţional, vin şi sare).
De altfel în comună se păstrează anumite meşteşuguri vechi cum ar fi brodatul manual şi cu maşina, împletituri din nuiele de o deosebită frumuseţe. În şcolile din comună sunt amenajate spaţii etno-folclorice cu variate obiecte vechi legate de portul popular, obiecte ornamentale, obiecte legate de meşteşugurile practicate în timpuri mai vechi în comuna noastră.
Intenţionăm, cu sprijinul comunităţii locale să amenajăm un muzeu al satului în care să conservăm o parte din zestrea de obiecte vechi care să vină şi în sprijinul înţelegerii şi învăţării mai eficiente a elementelor de istorie locală la clasa a IV–a..
Chiar dacă în general se observă că în evoluţia culturii populare s-a produs un proces de mutaţie funcţională treptată, obiceiurile şi tradiţiile, în asamblul lor, şi-au pierdut o parte din valenţele rituale, oamenii povestesc mai puţin, cântă şi joacă mai puţin, şcoala şi slujitorii ei încercă puţin câte puţin să sădească în sufletul copiilor şi tinerilor, dragostea pentru ceea ce înseamnă tradiţie, pentru preţuirea şi transmiterea ei ca pe o comoară de nepreţuit a epocii noastre contemporane.
ÎNV. AURICA BOLOŞ
GRUPUL ŞCOLAR FĂRCAŞA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu