Se grăbeşte poetul
să-aştearnă
cât mai multă cerneală
pentru a şterge cumva
vopseaua sicriului
Doamne,
câtă singuratate
ai putut aşeza
în această imensă
mare de oameni!
Doamne!
Doamne
câtă rătăcire
pentru biata făptură
Şi iar, şi iar
zâmbetul acela de copil
în care moartea se zgâieşte
ca o prostituată.
Dangăt
E dangătul acela de clopot
parcă bate a oală spartă
a murit un POET.
nu e nevoie de întristare
oricum în urmă
nu a lăsat multă durere
doar câteva cuvinte
despre care Dumnezeu
vorbise foarte demult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu