Deşi
opinia publică exprimă mereu păreri negative despre politicienii nostri,
dl.dr.ing.Nicolae Bud, deputatul nostru din Colegiul Codru – Chioar, reprezintă
fericita excepţie. Nu numai că ne-a sprijinit în toate demersurile comunitare,
dar pentru mine este incredibil faptul că vine domnia sa cu oferte înspre noi.
Parcă se simte responsabil pentru toţi şi pentru fiecare.
Poate
cel mai remarcabil lucru pe care l-a făcut pentru comuna Oarţa de Jos în acest an a fost implicarea hotărâtă în alegerile
locale, ajutându-ne să ne alegem un primar de toată lauda, prof.Bogdan Pop,
asigurându-se astfel că există condiţii pentru salvarea comunităţii, pentru un
nou început. Asta după ce constatase cu
durere că eram pe un drum greşit, că ne îndreptam spre o fundătură.
De
această dată, desigur că împreună cu dl. primar , ne-a oferit o minunată
excursie prin ţară , o excursie pe care am
apreciat-o ca o “linguriţă de miere” ce
ne-a îndulcit viaţa. Prietenul meu, poetul Vasile Morar, m-a contrazis, afirmând că de fapt a fost un
“polonic cu miere”, după atâtea locuri minunate pe care le-a vizitat alături de
cei 5o de copii şi săteni din cele 3 sate ale comunei.
Am
plecat din Oarţa de Sus vineri 7 septembrie 2012 pe la ora 7 dimineaţa şi
primul lucru remarcabil pe care l-am întâlnit a fost la Gilău, autostrada Borş
– Braşov ţara
asta, că spiritual demolator al românilor nu este chiar absolut.
Ne-am
oprit apoi la Mănăstirea Rîmeţ, veche
vatră de spiritualitate ortodoxă, unde ne-am putut reculege şi mulţumi lui
Dumnezeu. Peisajul extraordinar ne-a încântat.
Itinerarul
ne-a condus în continuare spre Alba Iulia şi acolo ne-am îndreptat în primul
rând spre catedrala Reîntregirii Neanului, lăcaş drag şi familiar nouă, pentru că Mitropolitul
Andrei Andreicuţ, fiu al comunei Oarţa, i-a slujit atâţia ani şi cu mult folos sfântul altar. Timpul
ne-a permis să vizităm pe îndelete şi
cetatea Alba Carolina, constatând cu mândrie
Că localnicii au reuşit să o facă comparabilă cu oricare centru istoric şi
cultural european. Spre seară
ne-am îndreptat spre munţii Sebeşului, parcurgând un peisaj superb până la
Mănăstirea Oaşa. Acolo am fost primiţi
ca oaspeţi de seamă, cazaţi şi ospătaţi.
Am putut participa şi la liturghia oficiată de călugări cu ocazia
Marelui Praznic al Naşterii Maicii Domnului, sărbătoare ce a avut loc pe 8
septembrie.
Ziua de
sâmbătă, a fost de-a dreptul fabuloasă. Am parcurs cel mai frumos, dar şi cel
mai dificil traseu din viaţa noastră, Transalpina. Am consumat acolo o
cantitate uriaşă de adrenalină, şoseaua fiind extrem de dificilă. Numai
îndemânarea deosebită a şoferului şi protecţia divină ne-a ajutat să ajungem cu
bine la poalele Parângului,Ne-am dat seama că ne caracterizeză şi o mare doză
de inconştienţă. Nu vom uita toată viaţa emoţiile prin care am trecut, dar nici
nu vom regreta că am făcut-o. Peisajul a fost de basm.
La
Târgu Jiu ne-am întâlnit cu Constantin Brâncuşi şi iarăşi am fost mândri că
suntem români. Chiar consătenii cu şcoli mai puţine au putut aprecia geniul
marelui artist, ghizii olteni conştientizându-ne de harul său. La Poarta Sărutului s-au refăcut vechi jurăminte.
După
masa am ajuns la Drobeta Turnu Severin, am făcut un popas în port şi apoi am
parcurs splendidul traseu al Defileului Dunării. Timpul ne-a permis să intrăm
şi la Băile Herculane, iar seara ne-am petrecut-o la Caransebeş.
Cea
de a treia zi a excursiei a fost la fel de plină. Primul popas l-am făcut la
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, minunata capitală
a Daciei Felix, loc de care ne-am despărţit cu greu. Întrebările fără
răspuns au fost multe, una dintre ele chinuindu-mă şi acum când redactez articolul : “Oare nu vom reuşi niciodată să ne
valorificăm uriaşul potential cultural pe care îl avem?
Mănăstirea
Prislop, următorul nostru popas, nu fusese prevăzut în planurile iniţiale ale
excursiei. Dacă treceam însă pe
lângă această incintă sacră, de bună seamă că am fi săvârşit o impietate.
Părintele Arsenie Boca ne-a invitat la mormântul lui şi ne-am trezit printre
zeci şi sute de pelerini într-o lume plină de flori. Ne-am putut reculege, ne-am
spus rugăciunile şi i-am cântat
pricesne. Ne-am pus sub ocrotirea lui.
A
urmat Hunedoara, Deva cu cetatea-i celebră şi apoi o tentativă nereuşită de a
ajunge la Ţebea. Voiam nepărat ca şi orţenii mei să vadă gorunul, mormintele
prefecţilor şi să înveţe versurile de pe
mormântul lui Avram Iancu :
Şi de va veni
duşmanul
Să vă ia
pământ şi drept,
Români
scuturaţi stejarul
Ca din somn
să mă deştept !
Din păcate am nimerit tocmai în ziua în care se ţineau
Serbările Ţebei şi erau acolo sute şi
mii de oameni, poate zeci de mii. N-am putut răzbate şi mi-a venit să plâng. Am
fost nevoiţi să renunţăm. Poate altă dată. Am compensat cu un popas la
Mănăstirea Lupşa de pe Valea Arieşului, cu prilejul rar de a săruta o celebră
icoană atonită a Maicii Sfinte cu Pruncul, reprezentare minunată a unei poveşti
cu piraţi de pe Sfântul Munte.
Apoi
Turda, Cluj, Zalău, Oarţa. Cu gândurile
cele mai bune şi cu mulţumiri faţă de acest
om minunat care este deputatul nostru. Nicolae Bud, faţă de
dl.prof.Bogdan Pop, harnicul nostrum primar. Dacă
în decembrie veţi candida din nou pentru parlament eu de bună seamă am să vă
votez. Şi toţi ceilalţi. Sper să vă hotărâţi. M-aţi ajutat să pot oferi
copiilor din sat condiţii pentr a dobândi competenţe digitale, să înfiinţez
muzeul satului codrenesc, să amenajăm drumuri. Şi câte şi mai câte.
Cârcotaşilor le transmit, deşi ştiu că nu pot pricepe, că am scris acest material
din suflet. Nu chiar toţi oamenii sunt ticăloşi. Cu mulţumiri celor care m-au
ajutat, I.P.S. Andrei, călugărul diacon Efrem de la Mănăstirea Ciutruci Oarţa – Bicaz, d-lui secretar Ilie Chiş.
prof.Traian Rus. Oarţa de Sus
14 septembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu