Spune-se căci la început a fost
cuvântul, lumina, pământul, apa, noaptea şi a şaptea zi de odihnă. În pisania
(scrierea) de pe peretele Bisericii Ortodoxe Lucăceşti scrie că Toma Lucaci Voievod
s-a aşezat pe pământul binecuvântat de azi şi au format în timp familii, ca
apoi să se constitue satul Lucăceşti. Cum Someşul curgea cu apă curată, porumb
era şi-n acele vremuri, iată că i-a trebuit şi o moară.
Peste sute de ani, alţi doi
parteneri: Cristian Laurenţiu a Todorii şi Ardusădan Vasile a lui Iacob îşi
construiesc o moară pe Someş şi macină porumb şi puţin grâu. Era o pâine
sănătoasă şi ecologică şi dacă băieţii deştepţi ai curentului electric vor urca
preţurile, vom scoate meseriaşi, dar nu ştiu de unde, care să folosească
energia apei care este gratuită, dar haideţi s-o facem acum până nu se trezeşte
vreunul din somn şi să impoziteze până şi aerul şi apa!
Iată, azi, la mai bine de-o jumătate
de secol, având apa şi lumina vieţii macină cuvintele şi spun „OPINII” cei doi
nepoţi ai lui Laurenţiu Todorii, adică să mă explic cu modestie pentru tine,
drag cititorule de carte, chiar dacă acum este epoca Twiterului, Facebook-ului:
unul dintre nepoţii lui Laurenţiu Todorii a ajuns director executiv la Consiliul Judeţean
Celălalt, adică Gelu Dragoş, este
profesor care îi învaţă pe copii nu numai cuvintele şi socotitul ci şi
dragostea de neam, scrie şi dumnealui CUVINTE, adică „OPINII”, concret spus
este scriitor şi jurnalist, care nu numai că „macină” cuvintele, dar le şi
orânduieşte şi observ căci pe zi ce trece o face cu multă patimă şi mult curaj.
Desigur este de admirat căci scrie adevărul zilelor noastre, poet remarcabil,
harnic şi veritabil gazetar la presa scrisă cât şi on-line, preşedintele
Cenaclului „Petre Dulfu” din comuna Satulung (?) de ce nu şi la Mireşu Mare şi ştiind
că-şi iubeşte mult satul natal, aş vrea să ştiu pe când şi-n satul nostru cel
drag va fiinţa un cenaclu sătesc de anvergura celui din Satulung.
Iar eu, povestitorul de cuvinte ce
sunt mai tânăr (adolescent întârziat) ce acum învăţ a scrie cuvintele, sunt
nepotul colateral al celui de-al doilea morar.
Desigur că Lucăceştiul este sat mic
în comparaţie cu satul soţiei mele, Chelinţa, unde media pe hectometrul pătrat
este numeroasă, cu oameni cu studii superioare, adică jurişti, economişti,
poliţişti, ofiţeri M.A.N., medici, etc. dar şi Lucăceştiul se mândreşte cu
fraţii Mureşan, Vasile şi Corneliu (unul a fost la comanda Inspectoratului
Judeţean de Poliţie Maramureş, altul comisar la C.F .I.), cu domnul Radu Cristian şi mulţi, mulţi
alţii cu care mă mândresc căci sunt contemporan, dar toate la timpul lor.
Despre cartea „Opinii”, autor Gelu Dragoş, vreau să vorbesc şi spun cu
sinceritate, „Bună carte, cinste cui te-a scris!” (afirmaţia aparţine unui mare
scriitor), eu nu pot decât să repet expresia. Subscriu la Editorialul publicat
vineri, 23 ianuarie 2015, accesări 1814 şi la Editorialul publicat
duminică 22 februarie 2015, accesări 1203. De ce accentuez pe acestea?! Am
votat aceste personalităţi politice, dar unele mă dezamăgesc mereu, căci atunci
când au nevoie de noi nu ne uită din patru în patru ani. Eu doresc să nu fie ca
Mitică al nostru ci să aibă nevoie de noi, nu o dată la patru ani şi noi să nu
spunem ca activiştii lor: „De vineri seara, 10 iulie 2015 să câştige partidul „x”
că nu-i fac reclamă ci să spună: să câştige alegerile comunitatea noastră
(comuna, judeţul, ţara), atunci eu cu acei lideri voi vota, adică să predomine
interesul naţiunii.
Îţi mulţumesc ţie, Dragoş Gelu; căci m-ai ajutat să intru pe „drumul
scriitorilor”, căci aşa am fost educat şi trebuie să spun mulţumesc întotdeauna
oricui m-a ajutat. Toată cartea 2Opinii” îmi place, dar nu pot uita şi trebuie
să reamintesc martie 2015, Ziare.Com.
Cu stimă şi consideraţie, secretarul Cenaclului "Petre Dulfu" Satulung
Ioan Ardusădan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu