Poesis - Gelu DRAGOŞ

aşa am trăit eu

între două inundări

ale sufletului

am săpat o fântână

cu apă limpede

răcoroasă

cu braţele-mi aspre

am ridicat o casă

visând lalele pestriţe

împreună cu Ana

am zămislit doi copii

ce ne sunt

lumina vieţii

printre atâtea coşmaruri

hăituit de atâtea năluci şi  rele

am zărit lumina

chipului Tău  Doamne

ştiu, ca să fiu cu Tine

va trebui să plec

 departe…

 încă mai zac…

               Motto „când asfinţesc nici prieteni n-am”

greoi cu răsuflarea tremurândă

încă mai zac în trupul meu de lut

în mintea mea dansează

clipele cu tine

şi curg şiroaie picuri reci pe tâmplă

azi aş da tot să îmi cunosc destinul

mi-aş pune viaţa toată

pe-un taler de cântar

să văd cât valorează bucuria

                    ochii ei nemăsurat de mari

în crezul meu rămân

statornic neclintit

învăţ durerea s-o suport

 pierind în somnul nopţii

aş fi ... învingător ?!