duminică, 26 iulie 2015

Poem de Vasile E. LUPŞE



Cea mai mică fiică despletita singura
roti loc dezgheţat plin rozător
Alb inovativ, să nu-ţi amintească de mine
te răpesc în atipicele mele forturi
subpământene reliefuri decorate limitate camere
lemnoase lumini galate
să-ndrăgim posterele liniştii arbuşti nedespărţiţi nouă
şoareci negri de spaimă şi fugă
ciupesc pentru ultima dată
viermi de mătase deasupra urzicilor muşcate
în modă culoarea roşu Ferrari
rochia ta cuceritoare
iubito, să nu râzi când râzi
eclipsând steaua polară ghimpe ancorat
să ne-ntoarcem febră literelor
neştiuta măcelărie vândută între ele
agăţări ideatice
rugăciunea bestiară adrenalinei de mâine grijă maturităţii
se numără cu respiraţii şi cu ochii închişi
calitatea vieţii îndeaproape îndopare retrogradă pâlnie poeticală
fluctuantă variantă
sub cote de litere
cusururi albe ─ roşii întreţinute
diamante
g, ga, ga
ruşii ne cântă teritoriul nostru din guzlă străin lor
am scris pe drumul către Nicolae Manolescu
tăcute precum şi alte încărcări
apă de colonie roşu stăvilar
istoriilor
din alături
dolii încadrate
în defavoarea mulajelor
în amonte
nordului scuturat petale de vâsc
garoafa românească vază braconată
pragurile îmbinatelor culori
folii de intensive careuri istoria curajoasă
exterioare valve identitate flancată intimidării plonjată
mixte stârniri demodate poduri peste râul Lăpuş ca pentru iubirea noastră limbă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu