Gardul nespus cu mineri care l-a făcut istorie pe Boc

Primarul Emil Boc este adeptul terapiilor de şoc. Ca să scape odată pentru totdeauna de anatema cu tăierea salariilor românilor, primită în plic de sus, a recurs la o şmecherie dâmboviţeană, de tip Iliescu, aducerea minerilor pentru pedepsirea contestatarilor. Minerii lui Boc au venit de peste munţi şi mări defavorizate cultural şi au pustiit toate celulele nervoase ale clujenilor, preţ de un sfârşit de săptămână. Să mai poftească ei alegătorii să se mai opună alegerii pe viaţă a răchiţeanului, în scaunul de tăiat panglicuţe de pe Moţilor.

Ce n-a înţeles Boc din istoria postrevoluţionară a Clujului, încurajat de lipsa de eficienţă a procurorilor DNA, plictisiţi să mai sară iar gardul la Primărie, după experienţa fifty- fifty, deşi încălcarea normelor de construcţie indică de bun simţ o scurgere consistentă de stimulente prin biroul de urbanism, este faptul că mai devreme sau mai târziu, vine scadenţa.

Securiştii care au patronat sistemul de spoliere a românilor prin metoda primitivă Caritas s-au bazat şi ei, în mare parte, pe cumpărarea jurnaliştilor pe doi bani, procedură continuată şi acum, la mineriada din parcul central. Momiţi cu brăţări colorate în salonul vip din stadion, jurnaliştii dependenţi de imagini cu lumini şi decibeli la intensităţi periculoase au uitat de misiunea lor educativă şi i-au îmbrăţişat fără rezerve afacerea bani din zgomot pentru partid, ca o falsă promovare a Clujului.

Boc putea intra în istorie pe poarta principală, dacă îi trimitea pe mineri să planteze bani pentru partid în pădurile celebre ale Clujului, Făget, Hoia sau Baciu, dar se alegea acolo cu proteste adevărate, de la băieţii din vilele de vacanţă permanentă, care l-au trimis să le protejeze interesele la Primărie, aşa că a preferat varianta pustiirii ecofonice din parcul central.

Chiar dacă discheta cu circuitul scurt al Caritasului a fost dosită bine de artizanii schemei financiare a lui Ioan Stoica, folclorul popular nu iartă, iar următorul scrutin electoral îi va reda sforarului din turn o binemeritată vacanţă mare nespusă de pensionar.

Pe pariu că nici în ultima noapte a manifestării, nicio instituţie publică abilitată nu va măsura nivelul zgomotului care i-a exasperat pe clujeni, produs de marii artişti scumpi la laptop după miezul nopţii, iar numeroasele plângeri vor fi clasate, din lipsa probelor? Sursa OradeStiri Cluj

                                                                        Mihai BACALU