Memoriile Mariei Olaru ne dezvăluie prețul brutal al aurului olimpic

Lansarea cărții gimnastei internaționale Mariei Olaru „Preţul aurului. Sinceritate incomodă. Memoriile unei campioane olimpice“ la Târgul de carte Bookfest a iscat mari controverse. E și normal ca o carte scrisă cu o sinceritate debordantă despre culisele insalubre ale succeselor olimpicelor noastre în gimnastică să nască dispute aprige. La urma urmei, Maria Olaru reușește la 34 de ani să se elibereze de coșmarul unei vieți de cantonamente foarte dure sub bagheta antrenorilor Bellu și Bitang. Numai pentru că Maria Olaru a bucurat milioane de români la Sydney merită respectul nostru. Din 1998, Maria Olaru participă la competițiile de senioare, câștigând medalia de aur cu echipa și cea de argint la sărituri, la Campionatele Europene din Rusia (Sankt Petersburg). În anul următor, 1999, merge la Campionatele Mondiale din China (Tianjin), unde câștigă medalia de aur cu echipa, aur la individual compus, bronz la sărituri. Maria Olaru a ajuns în 3 finale pe aparate la acest campionat, și anume: sărituri (locul III), paralele (locul VI) și bârnă (locul IV). Titlul mondial la individual compus este al doilea din istoria gimnasticii feminine românești, primul fiind obținut de Aurelia Dobre în 1987 la Campionatele Mondiale de la Rotterdam, Olanda. Maria Olaru a fost medaliată cu aur pe echipe și argint la individual compus, la Jocurile Olimpice de vară din 2000 desfășurate în Sydney din Australia. Bucuria pe care ne-a adus-o această gimnastă, demnă urmașă a Nadiei Comăneci, merită tot respectul românilor care sunt mândri de realizările sale sportive care ne-au înnobilat. Cartea „Preţul aurului. Sinceritate incomodă. Memoriile unei campioane olimpice“ nu face altceva decât să spună adevărul cu o brutalitate sinceră, că pregătirile erau dure iar rezultatele se obțineau sub o rafală de pumni și picioare, precum și de înjurături și epitete dizgrațioase. Maria Olaru a avut curajul să spună adevărul gol goluț despre o lume extrem de dură, care nu a fost singulară în România, ci similară și în China, SUA, URSS sau RDG, care au obținut extrem de greu rezultatele de succes. Lumea performanței nu e roză și delicată, ci succesele se obțin cumplit de dificil, atingându-se limite fizice și morale extrem de brutale. Maria Olaru a avut curajul să tragă cortina de pe scena gimnasticii olimpice și mondiale. Dincolo de lustru aurului și fețelor zâmbitoare stătea o lume căzută în mocirla violenței verbale și fizice. Poate a venit vremea să cunoaștem adevărul întreg și ce a stat în spatele succeselor strălucitoare: durerea unor fetițe maltratate ca ”vitele” de către antrenorii Bellu și Bitang. Nu vom ști niciodată dacă numai prin brutalități inimaginabile se puteau obține aceste memorabile succese ale gimnasticii românești. Poate nu, dar Maria Olaru a avut tăria morală să se elibereze de teroarea trecutului ignobil, care i-a marcat adolescența și copilăria prin violența celebrilor antrenori. Până la urmă adevărul e ca spovedania și te eliberează.

E sinistru cum a început o parte a presei ”descoperite” sau jurnaliști ce ling clanțele ambasadelor americane și olandeze la București să atace dezvăluirile sincere ale Mariei Olaru. O mostră de scenarită cronică ne-a oferit-o jurnalistul Grigore Cartianu, specializat pe inflamarea obsesiilor kgb-iste din timpul așa-zisei revoluții din 1989, care a devenit celebru lansându-și volumul ”Sfârșitul Ceaușeștilor”, în care se vorbea de morții din decembrie la un concurs de miss și țâțe frumoase la Viena anul trecut. Cunoscuta publicație Adevărul, care este urmașa Scânteii comuniste, a preluat un atac de pe Facebook al lui Grigore Cartianu împotriva Mariei Olaru. În binecunoscutul stil sovietic, pe care posibil să-l fi însușit din lecturile lui Jdanov, tovarășul ziarist îi atacă familia Mariei Olaru, acuzând-o că a publicat cartea ca să facă jocurile rușilor. E noaptea minții! Citez parcă din Kafka: „Fosta gimnastă Maria Olaru spune că antrenorii care au făcut-o campioană mondială şi olimpică – Octavian Belu şi Mariana Bitang – îi vorbeau urât şi chiar o băteau. Aşa o fi, nu ştiu. Dar faptul că Maria Olaru s-a măritat cu deputatul Bogdan Diaconu, un personaj insalubru, rusofon, antieuropean şi antiamerican, creaţie a PSD şi actual preşedinte al PRU, mă bagă la bănuieli. Ruşii au prostul obicei de a destabiliza o ţară discreditându-i valorile“. În loc să discute la subiect despre cartea gimnastei internaționale, Grigore Cartianu procedează în stilul unui jurnalist sovietic, jignindu-i soțul. Un jurnalist profesionist i-ar fi analizat memoriile gimnastei și și-ar fi exprimat opinia echilibrat și neutru, referindu-se la autorul acestora nu atacându-i familia. Stilul jurnalistic practicat de Grigore Cartianu îl foloseau activiștii ziariști de dinainte de 1989 de la Pravda, pardon… Scânteia. Iar ultima frază din atacul de pe Facebook că ”ruşii au prostul obicei de a destabiliza o ţară discreditându-i valorile“ parcă e decupată ca stil din notele informative ale securiștilor din anii 80 sau de la plenarele PCR. Adică nu mai poți spune adevărul în țara asta fără să fi acuzat, de propagandiști, ca ”rusofil”, ”antiamerican”, naționalist”, ”antieuropean”. Limbajul acesta nu vă aduce aminte de Silviu Brucan de la ”Scânteia” când cerea condamnarea la închisoare a lui Iuliu Maniu în perioada bolșevică? Dincolo de scenariile inventate de jurnaliștii din anticamera neaerisită a ambasadelor occidentale, care au transformat România într-o subcolonie condamnată la sărăcie, Maria Olariu își lansează cartea pe 4 iunie, nu pentru că peste o zi sunt alegerile locale și candidează soțul ei la primăria Capitalei, ci pentru că în această zi celebra și frumoasa gimnastă internațională împlinește 34 de ani. La mulți ani, Maria Olaru! Suntem mândri de tine.