În seara de dinaintea referendumului ne-am culcat toți cu gândul că nimic nu se va schimba. Tabăra pro-UE va câștiga la 7-8 procente. Dimineața ne-a adus însă o schimbare comparabilă cu cea din 1989 sau măcar de magnitudinea celei din 2001. Am aflat cu toții că tabăra pro-Brexit a câștigat. Nesperat, nedorit și mai ales împotriva tuturor sondajelor și declarațiilor specialiștilor.
Aseară Uniunea Europeană a murit. Evident că în săptămânile ce vor urma va fi o campanie media și social media care să ne spună că UE este acum și mai puternică. Că britanicii nici nu prea sunt europeni, că insula lor era degeaba în UE, că oricum ei erau diferiți. Dar dincolo de manipulare acesta este momentul în care construcția europeană a primit lovitura de grație.
Aseară Uniunea Europeană a murit. Evident că în săptămânile ce vor urma va fi o campanie media și social media care să ne spună că UE este acum și mai puternică. Că britanicii nici nu prea sunt europeni, că insula lor era degeaba în UE, că oricum ei erau diferiți. Dar dincolo de manipulare acesta este momentul în care construcția europeană a primit lovitura de grație.
Pentru a opri Brexitul s-a încercat orice. De la acțiunile obișnuite ca trucarea sondajelor, publicarea unor analize economice apocaliptice pentru britanici în cazul ieșirii din UE până la asasinat. Știm cu toții, când interesul național o cere, serviciile execută, iar MI5 a văzut interesul național alături de UE, problema e că asasinarea deputatei Joe Cox nu a fost suficient de credibilă chiar dacă operațiunea a angajat multe resurse media.
”A fost nevoie să moară oameni pentru a cădea Guvernul Ponta”, probabil englezii au auzit și ei fraza asta și au zis că un deputat mort este suficient pentru schimbarea opiniei publice, dar britanicii sunt un pic mai atenți la nevoile lor decât la manipulările ieftine astfel că Joe Cox a murit degeaba, Marea Britanie a ieșit din UE.
Uniunea Europeană – URSS 2.0
Uniunea Europeană nu este o confederație și nu are nimic în comun cu democrația. Este multă birocrație, există un stat dominant iar țările slab dezvoltate au dreptul la decizie doar formal. Germania este în rolul Rusiei dinainte de 1989, stabilește toate directivele, are oameni în punctele cheie ale statelor aliate iar statele mari care se pot împotrivi, de genul Franței sau Italiei, nu se pot compara cu forța sa financiară și aleg să nu iște conflicte. Marea Britanie era elementul cel mai puțin contaminat de deciziile de la Bruxelles iar acest lucru nu convenea Germaniei. Albionul avea o autonomie crescută și prin prima relației privilegiate cu SUA dar și prin dezvoltarea economică și piețele de desfacere din Commonwealth.
În acest moment, UE și-a pierdut dizidența iar Germania a căpătat conducerea deplină, marea problemă este că a luat un mecanism stricat care se mișcă rapid spre dispariție.
Urmează NATO sau FMI?
Visul european a dat greș în primul rând pentru că a încercat distrugerea specificului național. Românii nu au o problemă că sunt călcați în picioare și că le mor tradițiile și valorile, dar multe state din UE văd în asta o problemă serioasă.
Al doilea punct pe care cei care critică Marea Britanie nu-l înțeleg este lipsa de leadership a Uniunii. După criza economică, care a adus cu sine recesiune și măsuri luate de partidele de dreapta împotriva clasei de mijloc, Uniunea Europeană le-a păstrat chiar dacă trecuse criza. La nivel mondial se poate observa o orientare a politicilor economice spre stânga, pentru că populația are nevoie de bunăstrare socială. UE nu ține cont de acest lucru, pentru că Merkel și Junker sunt încă la butoane și ei duc Europa unde vor ei, nu unde trebuie.
Politica UE este puternic sprijinită de FMI și NATO. FMI cere plata datoriilor făcute pe timp de criză iar NATO cere bani pentru înarmare, pentru lupta împotriva terorismului.
Căderea bastionului numit Uniunea Europeană va duce încet și sigur la contestarea Fondului Monetar Internațional și mai apoi a NATO. Statele naționale au nevoie acum de o autonomie crescută, nu de îngrădirea acțiunilor determinate de factorii de decizie interni. Votul pro-Brexit a fost un vot împotriva sistemului birocratic de la Bruxelles, a fost un vot împotriva politicilor UE de impunere de noi valori în care nu crede nimeni, dar ni se spune că ar fi bine să credem, a fost un vot pentru autonomie și pentru ca fiecare stat să-și hotărască singur viitorul. Brexitul redeschide după un sfert de secol nu toamna, ci vara națiunilor.
Autor: Alexandru David
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu