Vă mulţumesc!

                                  

                                                                                                 de  Gelu DRAGOŞ

      Actorul Bud Spencer, la trecerea în eternitate, ne spune tuturor un simplu „Vă mulţumesc!”, după spusele fiului mai mare, Giuseppe Pedersoli, care i-a stat la căpătâi alături de familie.

       Aflarea veştii că marele actor italian nu mai este m-a făcut să lăcrimez de dimineaţă şi să mă gândesc cu drag la felul lui de a juca pentru spectatori şi publicul lui. Primele filme cu Carlo Pedersoli, (pe numele său adevărat), le-am văzut prin anii 75, erau nişte filme spaghetti western, comerciale, dar care îţi intrau la suflet prin jocul profesionist al celui dispărut. Deşi părea imens, deşi (în filme) avea mâna grea pentru răufăcători, în viaţa de zi cu zi era doar un copil ceva mai mare, un soţ desăvârşit ( a fost căsătorit cu aceeaşi femeie Maria Amato din anul 1960 şi până a închis ochii) şi un tată model (are trei copii reuşiţi, Giuseppe, Christine şi Diamante, pe care i-a ţinut aproape de el).

Cu adevărat l-am descoperit în anii de liceu când, de exemplu la filmul „Piedone în Egipt” sau „Băieţi buni, băieţi răi” am fost la cinema „Dacia” de vreo zece ori să-l vizionez şi credeţi-mă, era o coadă de peste 60 persoane de fiecare dată şi săli mereu pline. Eu mă duceam pentru Bud Spencer, sarea şi piperul oricărui film de acest gen. Le vizionez cu plăcere (în special datorită canalului Naţional TV) şi în ziua de azi pentru că figura lui, modul cum se enervează gradual, bătaia care nu este violentă ca în ziua de azi şi întotdeauna justificată, umorul şi dialogul savuros cu amicii lui din film, numai dacă mă gândesc la Terence Hill sau Enzo Cannavale, îmi producea un confort ca după o victorie a sportivilor românii în competiţiile importante. Şi fiindcă am amintit de asta, să spunem că asemeni carierei lui Johnny Weissmuller, Bud Spencer a fost campion al Italiei la înot de şapte ori şi primul înotător care a coborât sub un minut la 100 m! Se întâmpla în 1950.

Din filmoteca marelui actor, care este regretat de un mapamond întreg, amintim câteva: „Piedone, comisarul fără armă”, „Comisarul Piedone la Hong-Kong”, „Doi superpolițiști”, „I se spunea Buldozerul”, „Piedone Africanul”, „Par și impar”, „Un șerif extraterestru”, „Piedone în Egipt”, „Toate mi se întâmplă numai mie”, „Detectiv cu greutate”.

       Închei spunându-vă că la terminarea clasei a IV-a cu un ciclu de elevi din Mireşu Mare, acum în clasa a VIII-a, am realizat o revistă a clasei numită „Dintre sute de catarge” care avea ca vedetă pe paginile de mijloc (color) pe …Bud Spencer iar mai apoi împreună cu elevii mei de atunci şi de acum, am vizionat câteva capodopere din filmografia sa. Şi s-au îndrăgostit de Piedone definitiv! S-a stins un mare comediant al lumii care a trăit pentru a oferi bună dispoziţie, motiv pentru care ministrul culturii, Dario Franceschini, a spus cu tristeţe în glas: „A plecat vremelnic un mare interpret al cinematografiei italiene, care în timpul îndelungatei sale cariere a reuşit să distreze generaţii şi de a cucerii audienţa cu un mare profesionalism”. Aşa este, deoarece cum spunea Rodney Dangerfield pentru Bud Spencer: "Actoria are de a face cu emoţii. Nu înseamnă să îţi pui o mască. De fiecare dată când un actor joacă, el nu se ascunde, ci se dezvăluie pe el însuşi."

Dumnezeu l-a chemat însă pentru noi roluri, de data aceasta în Cer! Odihnească-se în pace!