În mod cert, pe Kelemen Hunor l-a iritat rău de tot tricolorul uman din Piața Victoriei! Dar ce ne mai bucură treaba asta! Pentru că i-a stricat toată pălăvrăgeala pre limba iepelor de pustă, toată lauda pe undele Budapestei cum că noi am fi ieșit, de fapt, (și) pentru drepturile lor! Atât pentru a puncta imagologic, inclusiv prin „traducerile” făcute prin feluriți filosofi de la Budapesta, care au citit în aceste proteste, dovada iruperii unei linii de demarcație „între avansata Transilvanie și primitivele provincii ale Moldovei și Valahiei”, cât și pentru a arăta „stăpânului” că manifestațiile sunt organizate pentru… autonomia ținutului secuiesc. Așa cum mașinăria de dezinformare titra pe unele fluxuri budapestane sub imaginea impresionantelor mulțimi din piețele României.
Or, cum să mai „traduci” astfel imaginea protestelor, cu subtitrarea pe ungurește a dovezii dorinței țării pentru regionalizare, când piața s-a aprins în mii de lumini formând tricolorul?!
Așa că, șeful UDMR s-a repliat propagandistic și a aruncat o vorbă aparent fără nici un sens… „Cu protestele de stradă pot fi de acord”, (…), dar nu și „cu cei care sunt împotriva minorităților naționale, cu extremiștii”. Știindu-i însă mârlănia și aroganța în „traducerea” noastră, vorbele lui, dincolo de a părea crochiate pe proverbiala zicere „ce are dânsa cu prefectura?”, maschează sub eticheta veșnicelor ironii la adresa noastră (de data aceasta aceea de a-i fi pesemne recunoscători pentru că ne-a făcut favoarea de a fi de acord cu protestele noastre de stradă), o repoziționare. Și nu contează că niciunde în evoluția acestor manifestații nu a existat vreo desfășurare de, măcar!, pancarte la adresa minorităților! Că nicăieri nu s-au ivit din noapte „legionarii” și/ sau „extremiștii” pentru a striga împotriva lor!
De fapt, prin această frază, aparent fără legătură între două „subiecte” distincte, protestele și legionarii, Kelemen Hunor a reinterpretat sensul manifestațiilor și, mai ales, al drapelului uman, tricolorul, prin afișarea lui, atât de vie!, reprezentând probabil dovada acelui extremism cu care nu poate fi de acord liderul UDMR dincolo de indulgența pe care ne-a arătat-o prin permisiunea dată de a (ne) manifesta și noi…
Iar lucrurile sunt cu adevărat complicate. Sau ar fi putut fi complicate pe linia pe care este tot mai evident că trebuia să o deschidă instrumentul propagandistic în favoarea intereselor maghiaro-ungurești. Fără intermediarul „secuiesc”, folosit doar ca vârf de atac și care, în momentul ruperii din contextual realității, și al dovedirii ca instrument de dezagregare, ar fi fără doar și poate aruncat pentru a nu a atrage răspunderea celor cu adevărați interesați în enclavizarea țării.
Pentru maghiarimea politică, momentul protestelor trebuia să inaugureze o nouă linie de ofensivă împotriva românismului. Și nu este vorba doar de o prezumție rezonabilă pe care o putem creiona acum privind la acele zile de manifestări. Ci de intenții evidente.
Și avem suficiente dovezi! Culmea, grație trufiei politicianiste care nu a mai răbdat în a-și consuma public momentele de „glorie”. Le avem, pe de o parte, prin cuvintele duduii Sevil cea servilă, care a preluat diagnoza de regionalizare, poate și pentru a-l scuti pe Liviu Dragnea de toată balega de neom pe care o merită în mijlocul frunții, dar și prin, pe de altă parte, angoasele nechezate de alte duduii din cuprinsul minorității maghiare parlamentare. Care, pentru a-și lăsa amprenta realizărilor „personale”, au ieșit la rampă cu laude despre cele aranjate în timp ce românii erau ocupați cu piața.
Astfel, Benkő Erika, a ieșit cu mândria reușitei de a fi trecut prin Comisia pentru drepturile omului, minorități și culte inițiativa UDMR vizând „folosirea limbii materne în instituțiile de sănătate și cele de asistență socială”, dar și de a plusa acele amendamente la Legea Administrației Locale care să asigure „o mai bună practică folosirii limbii materne în situații oficiale”, prevederi legate de „folosirea simbolurilor naționale, regionale și ale comunităților locale”…
Așadar, asistăm la o revenire a temelor clasice vehiculate de maghiarimea politică, dar și la o nouă extrapolare a pretențiilor, prin inserarea noțiunii de „situații oficiale”! Or, cât vom mai permite ca drepturile noastre să fie măturate de tot soiul de venetici (inclusiv… autohtoni)?!
Cezar Adonis Mihalache – Națiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu