PARODIE

Bunica

Avea bunica mea de toate: 
Avea o prispă cu mușcate, 
Avea fântână, pâine, sare, 
Avea putere și răbdare. 
Avea credință și iubire 
Și-un dor nespus de nemurire, 
Avea un cal la o căruță, 
Și lapte bun de la văcuță 
Avea povești nenumărate 
Și cântece nemai cântate, 
Și le spunea adeseori 
La clacă și la șezători. 
Avea o sobă, un vătrai, 
Avea și gura mea de rai!... 

Nu mai găsesc ce a lăsat, 
Căci satul s-a modernizat: 
Nu mai zăreşti ca altă dată 
La geamuri floarea de mușcată, 
Văd atârnate la balcon: 
Begonii și rhododendron.... 
Fântâna e necurățată, 
Căci se consumă apă plată. 
Văcuțe sunt puține-n sat, 
Bem lapte pasteurizat. 
Căruţe vezi foarte puţine, 
Dar te-întâlneşti cu limuzine. 
Nu mai există șezători, 
Cu basme și cu ghicitori, 
Pe potecuţa spre vecini 
Crescut-au spini şi mărăcini 
Căci avem facebook și așa 
Știm noi a socializa... 
Nu mai avem deloc răbdare, 
Bisericile sfinte-s goale, 
Porunca dată, să iubim, 
Deloc nu ne-o mai amintim!

Bunico, satul de poveste 
Azi îl vedem, dar nu mai este...