Jurnal recuperat. 3
(Sacrificiu)
când somnul îmi pică de oboseală
mi se pare
că luna s-a oglindit într-o stea,
ameninţând-o cu o identitate imaginară.
Nu ştiu ce voi face acum,
când frica îmi înfloreşte în spate,
dându-mi ghionturi până la cer,
căutând luna şi pietrele
şi ultima înghiţitură de lumină;
vreau să dormim de la capăt,
să naştem
din oase
o lună dreaptă şi o stea paralelă
cu care să ne înşurubăm mintea,
forţând ideile să răsune înfundat
în zbaterea lor
de a se elibera
din drumul spre cruce
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu