Plutire în vis- printre măslini înfloriți sclipiri de fluturi
Mă gândesc uneori cum
trebuie să fi arătat bunicul meu matern, grecul Spiridon, sosit pe meleagurile
prahovene, în localitatea Vadu Săpat. Avea să-și găsească sufletul pereche în
persoana bunicii mele Ecaterina și să rămână pentru totdeauna în localitatea cu
dealuri presărate cu viță de vie și pomi fructiferi, scăldată din plin de
razele soarelui. Cu spirit de negustor,
bunicul a deschis o prăvălie mult așteptată în sat. Spiridon și Ecaterina au
avut împreună unsprezece copii, nouă fete și doi băieți. Bunicul a trecut la
cele veșnice destul de timpuriu, după cincizeci de ani. Bunica a trăit peste
optzeci de ani. Anghelina, mama mea, avea să vină pe lume în decembrie 1904,
fiind ultimul copil în familia lui
Spiridon Smedoiu. Despre nașterea mamei am scris în volumul
,,Măroaca,,(Ed. clujeană Casa Cărții de știință,,, anul 2000, povestioara
,,Fetica,,). Moașa a prins copilul și l-a scos din pântecele mamei sale.
Deoarece nu a țipat, așa cum era firesc,
moașa a considerat că era un fetus mort. A așezat puiul de om înfășat pe pragul casei, într-o zi geroasă de
decembrie…S-a auzit apoi ca un miorlăit de mâță, un scâncet de copil și apoi
glasul s-a auzit din ce în ce mai tare.
Era vocea mamei mele care chema să intre în lume. ,,A-înviat Fetica, Ecaterino, auzi
ce tămbălău face!—Adu-o moașo la căldură, se bucură femeia, în timp ce micuța
arăta că știe să țipe…Așa a intrat în viața asta agitată Anghelina, cum avea
s-o numească preotul de la biserica din deal, scufundând-o de trei ori în apa
rece.,, Viața Anghelinei, preoteasa de mai târziu, a fost plină de griji.
Profund credincioasă, devotată tatălui meu preotul Nicolae, dăscăliță
apreciată, a trăit o sută de ani și cinci luni, înconjurată de dragostea celor
patru fiice și un fiu. Etapele vieții mele s-au succedat aidoma celorlalți
muritori și iată-mă acum la senectute, când las la rândul meu loc spre viețuire
celor ce mă urmează, fii și nepoți… O luminiță sclipește uneori în câte un vis
în care îmi revăd frânturi din locuirea mea pe pământ. Persida, poetă sensibilă, îmi dăruiește câte un obiect
grecesc, cu delicatețe, amintindu-mi de însușirile înscrise în genele provenind
de la mama și desigur, de la bunicul meu
grecul. În zilele Crăciunului anului 1993, am fost în călătorie în Grecia alături de Florin, fiul meu, într-un grup de
feroviari. Am avut senzația că am atins
locul pe unde îl purtaseră pașii pe bunicul Spirea, așa cum îl numeau sătenii
din Vadu Săpat. Conducătorul grupului nostru, un ceferist cu un plan de
călătorie bine organizat, ne-a creat posibilitatea să ne deplasăm și să cunoaștem
o mulțime de locuri și lucruri interesante.
Vagonul de dormit care ne-a
purtat prin diferite localități ne aștepta în câte o gară, după cum era traseul turistic. Am rămas cu amintiri de
neuitat pe care le-am ascuns cu grijă într-o oază a sufletului meu unde
poposesc uneori cu gândul.
Genţiana Gabriela GROZA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu