Rog ca acest text să nu fie citit în cheie politică! Este
atitudinea mea faţă de un rătăcit pe locuri străine, sus la verdele de munte.
Omul care a încâlcit serios iarba veacurilor, este Ludovic Orban, şeful
liberalilor din România. La o întâlnire politică i s-a năzărit liderului să
alunge celebra baladă din şcoală. Spune domnul Orban cel neinspirat: „Avem o
poezie, „Mioriţa”, vă spun sincer că susţin să fie scoasă din programa şcolară.
Nu numai fatalismul care există ci şi faptul că un om deşi este înştiinţat că o
să i se întîmple ceva rău, nu face nimic. Sunt nişte chestiuni acolo care intră
în subconştientul copilului şi care reflectă o mentalitate contrară unei
societăţi care trebuie să evolueze, care trebuie să se dezvolte.”După cu se
vede motivarea este palidă şi încâlcită. Ar fi vrut să spună că, din cauza unei
balade, noi nu ne putem simţim confortabil în Uniunea Europeană. Nerozi
sfătuitori a avut în preajmă. Cu toată schimbarea lumii, un lider politic, nu
poate face asemenea afirmaţii năstruşnice. Oare la ce i-a folosit ieşirea pe
câmpiile dezordinii? Ce segment electoral a fost atras de asemenea trăznaie? A
mai fost unul, Mihai Neamţu, ca să fie în pas cu noua lume a regretat că
păcurarul din baladă nu este şerif. În ultima vreme şi conceptul filosofic
blagian – spaţiu mioritic – este luat în derâdere de unii comentatori care
doresc a fi spirituali. Bine că domnul Orban nu i-a dat în judecată pe Alecu
Russo, cel care a descoperit balada, Vasile Alecsandri, cel care a botezat-o şi
a mai lustruit-o puţin, pe Mircea Eliade, Adrian Fochi, Nichita Stănescu ori
şirul de academicieni şi univesitari români care aşează balada printre miturile
esenţiale ale culturii române. Ori pe confratele Dorin Ştef care a afirmat că
Mioriţa s-a născut în Maramureş. M-am întors la câţiva autori care s-au referit
critic la celebra baladă. Autori care au trecut prin etape diferite ale
istoriei noastre, aparţinând diferitelor curente literare, dar niciunul nu a
cutezat să o alunge din sala de clasă. S-a aflat inginerul Ludovic Orban care,
deocamdată, este o persoană publică, auzită de publicul român. Deci nu avem cum
să nu tresărim. Şi să-i spunem că un înaintaş, G. Călinescu, punea balada
printre operele fundamentale ale poporului român. Culegătorul, Alecu Russo,
spunea în 1846, că este cea mai frumoasă epopee pastorală din lume. Scriitorii
şi poeţii români şi-au manifestat deschis admiraţia necondiţionată faţă de
această capodoperă a literaturii noastre populare. Nichita Stănescu ne spunea,
în Maramureş, că fără această creaţie a poporului român nu am fi fost niciodată
poeţi. Cercetătorii britanici spun că balada suportă paralelă cu riturile de
iniţiere despre moarte şi nemurire. Nu vă fie frică de fatalitate. Sufletul
românesc nu trebuie înţeles printr-o singură tonalitate. Despre baladă s-a
scris o bibliotecă. Nu-mi aduc aminte ca vreun şcolar să fi plecat pe păduri
din cauza baladei. Cum şi eu am fost elev depun mărturie că balada „Mioriţa” nu
mi-a făcut nici un rău. Că viteza timpului pe care-l trăim nu prea are răbdare
cu propria noastră istorie, este adevărat. Dar domnul Orban, care este la cârma
unui partid istoric, nu are dreptul să se certe cu un simbol al perenităţii
poporului român. Se cere îndreptată greşeala! De pildă, să citească balada la o
întâlnire politică. Ori la televizor. Lăsaţi balada unde îi este locul. Că ne
latră câinele păcurarului. Care nu a murit. Că s-a însurat c-o mândră crăiasă,
a lumii mireasă. Domnule Orban, stingeţi cearta cu balada! Valorile neamului nu
pot fi alungate din cetate. De aceea acest text nu trebuie citit în cheie
politică. Se dedică elevilor şi profesorilor de limbă română. Şi nu uitaţi: apa
trece, baladele rămân!
Autor: Gheorghe Pârja
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu