Ce se intampla la Chisinau incepand cu 3 iunie 2019 este
dovada suprema a izolarii in care se gaseste
Dupa anul 2007, data aderarii la Uniunea Europeana,
politicienii nostri au avut insolenta sa considere definitiva castigarea unui
loc la masa Europei si sa creada ca aveau sa urmeze ani de succese liniare.
Aceasta iluzie periculoasa si-a atins apogeul exact acum doi ani, pe 9 iunie
2017, odata cu primirea pe peluza Rose Garden de la Casa Alba a presedintelui
Iohannis de catre proaspatul presedinte Donald Trump.
Iata, au trecut doar doi ani de la 9 iunie 2017 si pe 3
iunie 2019, la Chisinau, diplomatii Uniunii Europene si ai Statelor Unite
incheie o intelegere cu Rusia lui Putin, fara ca macar sa se consulte cu
Bucurestiul. Intelegerea respectiva este realizata pentru un teritoriu locuit
de 3 milioane de vorbitori de limba română (o majoritate de peste 80% a
populatiei), dintre care 1 milion sunt cetateni români; intelegerea respectiva
are ca obiect un stat care depinde excesiv si exclusiv de asistenta financiara
si politica de la Bucuresti; intelegerea respectiva are ca obiect un stat care
depinde comercial de România in cea mai mare masura (suntem, cu 28%,
principalul partener comercial al republicii dintre Prut si Nistru) .
Intelegerea respectiva incheie un ciclu periculos de esecuri internationale ale
tarii noastre, incluzand ratarea aderarii la OECD si ridicola infrangere in
fata Estoniei in cursa pentru un loc de membru nepermanent al Consiliului de
Securitate ONU.
La 26 iunie 1940, simultan cu prabusirea definitiva a
Frantei in fata trupelor germane, Uniunea Sovietica a trimis un ultimatum
României, prin care ni se cereau urmatoarele doua puncte:
"1. Sa inapoieze cu orice pret Uniunii Sovietice
Basarabia;
2. Sa transmita Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei
cu frontierele potrivit cu harta alaturata.
Ei bine, in 1938 se implineau 79 de ani de cand România isi
capatase si dezvoltase locul pe harta natiunilor Europei, datorita aliantei cu
marile puteri occidentale. Astazi, dupa inca 79 de ani de la nenoricirea din
1940, Romania se afla din nou izolata de catre principalii sai parteneri, fiind
ocolita de intelegerile pe care acestia le fac cu Federatia Rusa, tara pe care
Bucurestiul o defineste drept principala amenintare a stabilitatii din regiune.
Dar, daca in perioada interbelica, politica noastra externa
a fost doar inadecvata si posibilitatile diplomatice de a lupta cu state puternic
militarizate si brutale, precum Uniunea Sovietica, erau reduse, de data aceasta
politicienii, diplomatii si generalii de la Bucuresti poarta pe umerii lor
principala responsabilitate pentru situatia de acum.
2009-2019, Un deceniu
de erori si complicitati vinovate
In 2005, proaspat alesul presedinte al României, Traian
Basescu-Petrov, personaj voluntar si cam "urechist", decide sa
implice România in realegerea presedintelui Vladimir Voronin; atat Iurie Rosca,
unionist, cat si Oleg Serebrian, pro-european, sustin ca i-au asigurat
majoritatea in parlament lui Voronin ca urmare a presiunilor venite din partea
Bucurestiului (11 deputati au venit de la Partidul Popular Crestin Democrat,
PPCD, al lui Rosca si 3 de la PSL-ul lui Serebrian) . Cumetria cu comunistii
lui "Papasa" a condus la disparitia din politica a celei mai vechi
grupari pro-romanesti de la Chisinau, PPCD, urmasul legendarului Front Popular,
compromiterea lui Rosca nefiind compensata nici macar de excesele comice ale
cuplului Basescu- Voronin din jurul butoaielor de vin moldovenesc.
Vine 7 aprilie 2009 si, dupa o scurta zbatere, un val nou de
politicieni preia fraiele la Chisinau: Vladimir Filat (liderul principalului
partid, PLDM), Marian Lupu (liderul innoitului PDM) si vechiul militant unionist
Mihai Ghimpu (liderul Partidului Liberal) . Secretul lui Polichinelle din
spatele inlocuirii regimului Voronin de catre pompos-intitulata "Alianta
pentru Integrare Europeana" era faptul ca o punguta cu galbeni oportun
picata din buzunarele unui periferic pe atunci Vladimir Plahotniuc drept in
calea omului de incredere al lui "Papasa", Marian Lupu, a permis
schimbarea comunistilor de la carma republicii cu "pro-europenii".
Relatia lui Basescu cu Filat a inceput in zodia misto-ului
gros, marinaresc, cu un neuitat "Welcome to Romania, Mr. Prime
Minister", dar s-a infiripat rapid intre ei o inexplicabila solidaritate.
Paradigma anilor 2009-2014 este simpla: regimul Basescu-Petrov decide
sustinerea neconditionata a regimului corupt personificat de venalul Filat in
paralel cu distrugerea programata a singurului partid onest si deplin unionist,
Partidul Liberal. Alegerile din 2010, care au netezit calea regimului oligarhic
Filat, se bazeaza pe o sceneta pusa la cale chiar la Bucuresti: in plina
campanie, premierul Filat semneaza cu ministrul Baconschi mizerabilul
"tratat de frontiera romano-moldovenesc", neratificat niciodata in
Parlamentul nostru, din fericire. Acest gest incalificabil a dus PLDM-ul lui
Filat in fruntea preferintelor alegatorilor imbatati de aerul tare al asocierii
cu Europa si, in acelasi timp, a prabusit cota PL-ului lui Ghimpu, un fel de
Ion Diaconescu de la Chisinau, cinstit dar cam bolovanos.
Cu doar cateva luni inainte de semnare, Basescu clama la o
intalnire cu alesii locali ca niciodata, dar niciodata, nu va admite semnarea
unui asemenea tratat, pentru ca el nu este Ribbentrop-Molotov. A facut-o pentru
Filat, sa-l ajute sa seduca electoratul moldovenist-statalist. Pe de alta
parte, Filat se plansese la Berlin ca romanii nu vor sa semneze tratatul
respectiv, fapt care ar fi fost folosit de comunisti pentru a denunta in
campania electorala presupusul sau "unionism". Evident distantat de
curajosul Ghimpu, ba chiar dusmanos, Basescu a sprijinit inclusiv scindarea
partidului unionist de catre manevrele omnipotentului Filat. Cam atat despre
unionismul de data recenta al fostului presedinte, care a preferat sa saboteze
singurul partid pro-romanesc, in favoarea constructiei unui curent nou,
"pro-european", care punea Portugalia sau Ungaria la egalitate cu
Romania....
Atata doar ca favoritul lui Basescu s-a dovedit un
arghirofil de zile mari, autor moral al furtului unui miliard de dolari, a
saptea parte din PIB-ul moldovenesc, iar Romania incepuse sa fie guvernata de
catre PSD-ul lui Victor Ponta. Acesta era prins intre o pasiune bolnavicioasa
pentru Iurie Leanca (fost diplomat sovietic acreditat la Bucuresti in 1989,
specializat in limba maghiara!!!) si prietenia pentru propriul ministru de
externe, devotatul amic al noului star, Vladimir Plahotniuc. Si astfel, la
adapostul privirii alunecoase a lui Victor Ponta, Filat este arestat,
condamnat, partidul ii este confiscat de Plahotniuc, deputat cu deputat, iar
Iurie Leanca devine o marioneta a aceluiasi oligarh.Intre timp, acelasi
Plahotniuc asigurase continuarea "parcursului european" al
republicii, prin alegerea presedintelui propus de Filat, dupa ce fostul lider
comunist Igor Dodon isi descoperise brusc aversiunea fata de Voronin si formase
monstrul care va deveni PSRM (Partidul Socialistilor din Republica Moldova) .
Curioasa metamorfoza a lui Dodon este pusa de catre ideologul lui Voronin, Mark
Tkaciuc, pe seama faptului ca in curtea acestuia au crescut brusc vreo trei
milioane de dolari pierduti, dintr-o eroare, de contabila lui Plahotniuc.
Ei bine, in sfarsit, dupa ce timp de 6 ani a fost pusculita
de bani murdari care a alimentat majoritatea "pro-europeana" cu
dezertori de la Voronin, ocultul si temutul Vladimir Plahotniuc preia intreaga
putere la Chisinau, preluand republica pe "persoana fizica", aplaudat
si sustinut frenetic de toti politicienii si generalii de la Bucuresti. Prima
sa grija: demolarea definitiva a partidului unionist si chiar arestarea lui
Dorin Chirtoaca, piatra tare a partidului, in calitate de primar reales al
Chisinaului.
Ce facea România in acest timp? Simplu, intre doua reprize
de urale cvasi-generale pentru executia politica a unionistilor Ghimpu si
Chirtoaca si pentru scoaterea PL in afara parlamentului, guvernul României a
preluat total tutela regimului Plahotniuc. Atunci cand Uniunea Europeana a
blocat ajutorul macro-financiar de 100 de milioane de euro catre Chisinau,
Bucurestiul a dat Republicii Moldova, desi nefinantabila, un credit de 150 de
milioane de euro, in conditii exceptionale (rusinea pentru faptele guvernului meu
ma impiedica sa scriu dobanda ceruta), ceea ce a permis supravietuirea
regimului controlat de oligarhul Plahotniuc.
Pactul de la Chisinau
– real-politik lipsita de realism
Primul semestru al anului 2019 a adus cu sine presedintia
română a Consiliului UE, intr-o perioada marcata de dorinta multor europeni de
readucere a Rusiei la masa celor mari. Ca de obicei, politicienii de la
Bucuresti nu au pierdut niciun prilej de a fi inadecvati.
In loc sa isi urmareasca prioritatea strategica de aderare
la OECD, România a declansat o ofensiva diplomatica de ingreunare/blocare a
giganticului gazoduct ruso-german Nord Stream II; bineinteles ca germanii au
reusit sa ne izoleze printr-o intelegere cu Franta lui Macron, dar cred ca
undeva in memoria institutionala de la Berlin ne-am ales cu un punct negru.
Mai apoi, ne-am ambitionat sa candidam pentru un loc de
membru nepermanent la Consiliul de Securitate, desi din zona noastra aveam un
contra-candidat evident sustinut de "partenerii" nostri europeni. Dar
nu-i nimic, cand esti inadecvat esti pana la capat, motiv pentru care ne-am
facut de ras reusind sa avem mai putin de jumatate din voturile Estoniei.
Intre timp, dupa ce si-au legitimat european conducta Nord
Stream II, rusii si germanii si-au vazut de treaba: pe 3 aprilie, ministrul
german al afacerilor economice si enrgiei, Peter Altmaier, iaugureaza, in
prezenta a insusi tarului Putin o fabrica Mecedes-Benz la Esipovo (24 km de
Moscova):
Iar, in timp ce la Chisinau, austriacul Johannes Hahn venea
sa binecuvanteze planul Kozak II, la Sankt Petersburg, sub pretextul forumului
economic international (SPEIF 2019), acelasi ministru Peter Altmaier semneaza
impreuna cu Maksim Oreshkin, ministrul rus pentru dezvoltare economica, un
"parteneriat pentru eficienta", in vederea cresterii productivitatii
muncii in Rusia, adica, pe romaneste, pentru transferul de tehnologii cu
valoare adaugata mare din Germania spre tara lui Putin!! Asta in vreme ce, sub
umbrela sus-amintitului forum, Siemens mai vinde 11 trenuri catre rusi, un mizilic
de peste 1 miliard de euro. Pentru a nu ramane cu jumatati de adevar, sa
intregim putin tabloul cooperarii ruso-germane: in 2018, rusii au exportat
catre nemti in valoare de 34 miliarde euro (o crestere de doar 32%! fata de
2017) si au importat de acolo de 25,5 miliarde de euro (+6% fata de 2017),
(sursa:AICI).
Inadecvarea noastra continua si România a ramas sa declame
patetic "pericolul rusesc" pe la diferite conferinte si seminare
despre "securitate si rezilienta", in vreme ce "partenerii
europeni" germani, italieni si francezi isi cresc afacerile cu rusii si
isi umplu conturile din asta. Noi am ramas pe logica din 2014.
Ei bine, daca cu rusii nu vorbim noi, decat la nivel de
loctiitor de portar de la MAE, cu nemtii lucrurile stau altfel, nu prea vorbesc
ei cu noi. Si astfel, austriacul Johannes Hahn s-a bucurat sa "cada la
pace" cu vice-premierul rus Kozak, pe un plan privind Republica Moldova,
plan care ignora si umileste total Bucurestiul.
Si totusi, anul trecut, 30% din exportul republicii se face catre
România (792 milioane USD din totalul de 2,706 miliarde USD), iar 15% din
import provine tot din România (838 milioane USD din 5,76 miliarde USD).In
plus, România este azi cel mai mare finantator al Republicii Moldova, asigura
anual peste 5.000 de burse pentru elevi si studenti de acolo (restul lumii
ofera sub 200 de burse anual), are o treime din cetatenii republicii cu
cetatenie românească.
Si mai sunt multe: singura banca occidentala de la Chisinau
este Banca Transilvania, singurul proiect de a oferi alternativa la gazul
rusesc este conducta de 2 miliarde de mc pe care o construieste Transgaz de la
Ungheni la Chisinau.
Colac peste pupaza, România asigura si presedintia
consiliului UE, iar ministrul nostru de externe este presedintele Consiliului
ministrilor de externe.
Sa fie Berlinul si Bruxelles-ul atat de naive incat sa
creada ca un stat ca Republica Moldova, dependent de finantari si alte tipuri
de asistente externe, poate avea un viitor fara implicarea Bucurestiului? Sau
prefera sa creada varianta in limba rusa a povestii de mai sus?
Maia si rusul. Ма́я и
русский
Un desen animat rusesc face senzatie printre copiii zilelor
noastre: "Masa si ursul", Ма́ша и Медве́дь (Masha i Medved) . Acesta
are o poveste simpla, dar induiosatoare: fetita hiper-activa Masa, insotita de
un porc, o capra si un caine, este aparata de un urs protector, in fata
neprevazutului din padure.
Ei bine, la Chisinau, regizorii de la Kremlin au lansat cu
succes varianta autohtonizata: "Maia si rusul", Ма́йя и русский, in
care hiper-activa Maia Sandu, liderul opozitiei democratice anti-Plahotniuc,
este indrumata prin padurea plina de primejdii a politicii de catre rusul
Dmitri Kozak, vice-premierul ursului (Medved in rusa) . Urmarind, precum in
desene animate, un fluture (iluzia puterii), fragila Maia Sandu a nimerit in
pestera rusului Kozak.
Ignorand total prietenii si sustinatorii pe care ii are la
Bucuresti, Maia Sandu a cedat farmecului protector al ursului si a preferat sa
riste soarta lui Iurie Rosca, decat sa isi conserve capitalul de incredere. Lui
Hahn nu i-a pasat, dar Sandu ar fi trebuit sa intuiasca cine este autorul
planului de "dezoligarhizare" de la Chisinau si cine este cel care a
acceptat. Si adevarul este trist: nu comisarul Hahn a initiat acest plan. Cum
ne dam seama? Simplu, urmarind firul logic. Sa presupunem ca maine oligarhul
Plahotniuc se suie intr-un avion si pleaca undeva departe, lasand republica
libera de un regim opresiv, brutal si uni-personal. Vor ramane in urma sa 30 de
deputati ai PDM, 7 deputati ai lui Sor (acesta ori va fugi si el, ori fi inchis
de noul regim daca acesta va aplica legea) plus inca 3 deputati "independenti"
din buzunarul lui Plahotniuc. Adica 40 de deputati din totalul de 101, toti
dependenti de modul de a controla afacerile ale fostului oligarh. Ce vor face
acesti 40 de alesi ai neamului? Se va duce vreunul catre Maia Sandu sau Andrei
Nastase? Hai, sa fim seriosi, aproape toti se vor regasi sub aripa lui Dodon,
la PSRM. Si atunci Maia Sandu si "pro-europenii" se vor trezi cu o
majoritate de peste 70% a socialistilor in Parlament. Vor face reforme? Vor
merge pe calea europeana? Ce se va mai tavali Kozak pe jos de ras ....
E drept, regimul lui Plahotniuc devenise irespirabil. Dar
Igor Dodon este la fel de nefrecventabil ca si Plahotniuc. Mai mult, el este de
neacceptat la Bucuresti. Daca Republica Moldova a trecut prin fazele de stat
capturat si de stat esuat, astazi ea a devenit un stat nefunctional, in care
Parlamentul este intr-un conflict constitutional cu Curtea Constitutionala.
Acesta este aspectul formal. Aspectul concret indica imposibilitatea de a
constitui o majoritate din trei forte aproximativ egale si antagonice. Iesirea
din acest ghem de imposibilitati s-a facut prin excluderea Romaniei, prin
onorabilizarea lui Dodon si prin sacrificarea, pe termen mediu, a aliantei
democratice de la Chisinau. Acum poate inteleg si politicienii de la Bucuresti cat
rau au facut, ucigand alernativa unionista, pentru un pumn de arginti, culesi
in urma lui Filat sau a lui Plahotniuc.
Romanian Global News
Notă. Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii
Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile
(1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat
pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru
Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize
Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu